204,613 matches
-
, cunoscut și că "Varmeghia Șopron" (în , în , în ), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei din secolul XII și până în 1920. În anul 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul acestui comitat a fost împărțit între Austria și Ungaria. Teritoriul său se află actualmente în estul Austriei și nord-vestul Ungariei. Capitala comitatului a
Comitatul Sopron () [Corola-website/Science/322229_a_323558]
-
mandatului francez. Generalul Gouraud a proclamat pe 1 septembrie 1920 înființarea Statului Libanul Mare (în limbile franceză: État de Grand Liban; arabă: دولة لبنان الكبير). Libanul Mare a fost creat ca un „refugiu sigur” pentru populația maronită din Mutasarrifia (unitatea administrativă otomană) a Muntelui Liban. Regiunea majoritar creștină de pe Muntele Liban s-a bucurat de-a lungul dominației otomane de grade variabile de autonomie. Libanul Mare includea însă, în afară de regiunea majoritar creștină și regiuni cu populație majoritar musulmană, regiuni care nu
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
arabi creștini-ortodocși, sau maroniți. În regiune trăiau și comunități evreiești, asiriene, armene și elene. În 1923, Alexandretta a fost incorporat de Statul Aleppo, iar în 1925 a trecut direct în subordinea Siriei sub mandat francez, bucurându-se de un statut administrativ special. În alegerile din 1936 au fost aleși doi deputați favorabili independenței Siriei față de Franța. În același an au izbucnit revolte populare, iar în presa de turcă și siriană din regiune a apărut articole belicoase. Situația a fost adusă la
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
viață economică a României și de a-i așeza în frunte partidul său"”. La preluarea mandatului,țara se găsea într-o situație economică și financiară foarte precară, caracterizată prin: Dezorganizarea serviciilor publice și a finanțelor condusese și la dezorganizarea aparatului administrativ. Dezechilibrul bugetar și scumpirea continuă a traiului, nu numai că scăzuse mijloacele reale ce sc puneau la dispoziția funcționarilor Statului, dar făceau imposibilă chiar plata unor salarii reduse. Sub conducerea lui Vintilă Brătianu Ministerul de Finanțe va acționa având la
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca ministru de finanțe () [Corola-website/Science/329543_a_330872]
-
sau Res publica Iasorum a fost un teritoriu autonom în provincia romană Pannonia (în prezent, Croația) din jurul orașului Daruvar. Centrul său administrativ a fost orașul "", situat lângă Daruvar. Și-a extins teritoriul de la Sava la Drava. Denumirile "Res Publica Iasorum" și "Municipium Iasorum" se referă și la centrul administrativ și la regiunea în sine. De asemenea, teritoriul mai era cunoscută sub denumirile
Municipium Iasorum () [Corola-website/Science/329581_a_330910]
-
autonom în provincia romană Pannonia (în prezent, Croația) din jurul orașului Daruvar. Centrul său administrativ a fost orașul "", situat lângă Daruvar. Și-a extins teritoriul de la Sava la Drava. Denumirile "Res Publica Iasorum" și "Municipium Iasorum" se referă și la centrul administrativ și la regiunea în sine. De asemenea, teritoriul mai era cunoscută sub denumirile de "Jasoru Republic", "Respublik Iasoru" și "Respublica Jassorum". Termeni pentru a se face referință la oraș erau "Aquae Balissae", "Jasi" și "Jazora". Primele izvoare scrise care fac
Municipium Iasorum () [Corola-website/Science/329581_a_330910]
-
al II-lea, a aparținut de Panonia Superioară. În timpul domniei lui Hadrian, imigranții italici, veteranii și alți purtători externe ai cetățeniei romane s-au organizat, împreună cu locuitorii, în municipiul Iasorum în locul oppidumului antic din bazinul Daruvar. Orașul a fost centrul administrativ al tribului Iașilor, dar pe teritoriul extins al tribului existau și alte localități importante, cum ar fi Aquae Iasae (lângă prezentul Varaždinske Toplice) și Iovia (astăzi, în apropriere de Ludbreg), care nu făceau parte din municipium.
Municipium Iasorum () [Corola-website/Science/329581_a_330910]
-
infanterie rusă. A absolvit Academia de Inginerie Nikolayevsk în 1828 și după absolvire a fost numit ofițer. În 1833 a intrat la Academia Militară Imperială, iar după absolvire a devenit general al armatei, unde a fost responsabil de diverse sarcini administrative. În 1848 a preluat comanda regimentului Prințul Eugen de Württemberg. În 1858 a fost la comanda regimentului grenadier Keksgolm. Promovat general-maior în 1859, a preluat comanda Regimentului de Gardă Imperială Rus Volyn. S-a aflat la comanda Corpului de Armată
Nikolai Kridener () [Corola-website/Science/329588_a_330917]
-
este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein (astăzi Dacia), din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea ("Repser Stuhl"). Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei, precum și ofițeri de armată, cărturari, pastori și artiști. Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
pastorului paroh din Sibiu. Primul lor copil, Anna Maria, s-a născut în 1771. Mai tîrziu, s-au născut doi băieți, Johann Michael (cel tânăr) and si Carl. În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și, în 1786, Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei. Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790, în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea, prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
este o instituție de cultură al cărei scop este cercetarea, conservarea și promovarea publică a patrimoniului arheologic, istoric,etnologic și artistic al județului Caraș-Severin. Instituția își are locația în municipiul Reșița, reședința administrativă a județului Caraș-Severin, bulevardul Republicii, numărul 10. Muzeul reșițean este o instituție relativ tânără. În anul 1957, în cadrul uzinelor din localitate a luat ființă Comitetul pentru înființarea muzeului, pentru început fiind vizată conservarea și promovarea tradițiilor industriale din zonă. Doi
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
conservarea și promovarea tradițiilor industriale din zonă. Doi ani mai târziu, în anul 1959, s-a obținut aprobarea oficială pentru înființarea unui muzeu orășenesc la Reșița care în anul 1962 primește recunoașterea oficială a Ministerului Învățământului și Culturii. După reorganizarea administrativă pe județe a României, primește titulatura de Muzeu de istorie al județului Caraș-Severin, exercitându-și jurisdicția științifică, de cercetare și conservare, pe un teritoriu de aproximativ 9000 km2. Începând cu anul 1987, instituția s-a mutat într-o clădire nouă
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
de „Malik az-Zahir”. Regimul instalat de el și de urmașii săi, numiți Burdjiți, a fost la fel de arbitrar că și cel precedent. Pentru a-și întări puterea, încă înainte de a urca pe tron, în 1380, Barkuk a procedat la o împărțire administrativă a Egiptului rural după modelul sirian în trei "niyăbat al saltanat",cu centrele la Alexandria,Damanhur și Asyut, de asemenea a localizat și adus în Egipt cu ajutorul aceluiaș negustor de sclavi Osman ibn Musafir, pe tatăl său și multe rude
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
și Asyut, de asemenea a localizat și adus în Egipt cu ajutorul aceluiaș negustor de sclavi Osman ibn Musafir, pe tatăl său și multe rude de-ale sale din Caucaz pentru a-i numi în funcții înalte în conducerea militară și administrativă. Barkuk s-a ocupat personal de educația a doi nepoți ai săi, Baybars și Sudun, care ulterior au ocupat posturi însemnate de comandanți de oaste și dregători. Barkuk a creat un corp de 5000 mameluci regali de origine cercheza sau
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
fondator al Asociației Scriitorilor din Județul Tulcea ,Aegyssus" și membru în comitetul director. Premii și distincții primite : Funcții publice deținute : Gheorghe Șeitan, în calitate de personalitate independentă politic, a deținut funcția de vice-președinte al Consiliului Provizoriu Județean de Uniune Națională (CPUN)- instituția administrativă care a condus jud. Tulcea , în perioada dintre evenimentele din decembrie 1989 și primele alegeri libere post-comuniste din 1990.(7) Bibliografie : pg.156, ISBN 973-8227-25-9 Legături externe :
Gheorghe Șeitan () [Corola-website/Science/329698_a_331027]
-
cea a Sfântului Benedict. Conform datelor istorice, Biserica Celtică a fost cea ce a inventat monahismul în Europa Occidentală. De asemenea, călugări irlandezi au fost printre cei mai celebri misionari apuseni. Spre deosebire de Biserica Romano-Catolică, cea Celtică nu avea o organizare administrativă formată din episcopi, și nici nu recunoștea autoritatea papalității. În anul 597, Papa Grigore cel Mare îl trimite pe Sfântul Augustin în Britannia pentru a-i converti pe anglo-saxoni la creștinism. Curând, Biserica Engleză, ce era supusă Romei, a intrat
Biserica Celtică () [Corola-website/Science/329697_a_331026]
-
Galițiană a fost creată și administrată de către Comitetul Revoluționar Galițian (Halrevkom), un guvern provizoriu creat sub patronajul Rusiei Sovietice. Guvernul a fost așezat în Ternopil, în estul Galiției. În calitate de președinte, a fost numit Vladimir Zatonsky. Halrevkom a stabilit o structură administrativă, o Armata Roșie galiciană, o monedă și un sistem de educație. Limbile naționale cu statut egal au fost declarate a fi poloneza, ucraineana și idiș. Halrevkom nu a controla importanta regiune a Galiției Răsăritene: zona Liov cu ale sale câmpurile
Republica Sovietică Socialistă Galițiană () [Corola-website/Science/329704_a_331033]
-
sau Dolojman este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a I-a IUCN (rezervație naturală strictă de tip avifaunistic, floristic și faunistic), aflată în răsăritul satului Jurilovca, pe teritoriul administrativ al comunei Jurilovca. Aria naturală acoperă marginea estică a promontoriului "Doloșman", și reprezintă o formațiune geologică (faleză calcaroasă) ce cuprinde ruinele cetății Argamum - Orgame și abruptul stâncos al falezei. Aceasta este situată în județul Tulcea, în sud-vestul Deltei Dunării, la
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
pe toată perioada monarhiei. cuprindea aghiotanții regali și de ofițerii de ordonanță ai Regelui. Principalele atribuțiuni ale acestora erau de a asigura serviciile de însoțitori, ajutoare și gardă personală pentru membrii Casei Regale. Casa Militară Regală era subordonată pe linie administrativă Ministerului de Razboi, iar pe linie operativă, pentru îndeplinirea misiunilor de pază și gardă a Palatului si suveranului, erau subordonați Mareșalului Curții Regale. Comandantul Casei Militare Regale era un general al Armatei Române.
Casa Militară Regală () [Corola-website/Science/329794_a_331123]
-
alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a I-a IUCN (rezervație naturală strictă de tip avifaunistic și floristic), situată în județul Tulcea pe teritoriul administrativ al comunei Murighiol. Aria naturală se află în partea central-estică a județului Tulcea (în partea vestică a Deltei Dunării, aproape de Brațul Sfântu Gheorghe), pe teritoriul sud-vestic al satului Murighiol, lângă drumul județean (DJ222C) care leagă localitatea Murighiol de satul Plopul
Sărăturile Murighiol () [Corola-website/Science/329773_a_331102]
-
zilele noastre. Ea s-a numit pe parcursul istoriei Ashan, Beit Shan, Beyshan, Skythopolis și Baysan. S-a numit, după câte se pare, după zeul Shan, căruia locuitorii antici i-au închinat aici un templu. Beit Shean este centrul unei zone administrative numită Consiliul regional al Văii Beit Shean, care a fost constituită în iunie 1949. Majoritatea locuitorilor arabi a abandonat orașul înaintea luptelor din Războiul arabo-israelian din 1948-1949. O mica parte care rămăsese a fost evacuat după terminarea luptelor, mai ales
Beit Șe'an () [Corola-website/Science/329772_a_331101]
-
de circa 17.300 locuitori.(2013). Beit Shean a fost proclamat oraș în anul 1999. În oraș este situat parcul național Scitopolis, care a fost în antichitate unul din orașele componente ale Decapolis (zece orașe elenistice, unite într-o unitate administrativă separată la frontiera de est a Imperiului Roman unite datorită limbii, culturii, locației și statutului politic comun). Orașul a fost distrus de un incendiu în secolul al II-lea.
Beit Șe'an () [Corola-website/Science/329772_a_331101]
-
<br> Plasa Siret a fost o unitate administrativă sub-divizionară de ordin doi în cadrul județului Bacău (interbelic). Reședința de plasă era localitatea Parincea. Plasa Siret a funcționat între anii 1918 și 1950. Prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 au fost desființate județele și plășile din țară, pentru
Plasa Siret, județul Bacău () [Corola-website/Science/329826_a_331155]
-
Reședința de plasă era localitatea Parincea. Plasa Siret a funcționat între anii 1918 și 1950. Prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 au fost desființate județele și plășile din țară, pentru a fi înlocuite cu "regiuni" și "raioane," unități administrative organizate după model sovietic. În 1935 județul Bacău fusese organizat în 7 plăși, plasa Bistrița (cu 14 comune rurale și un oraș - Bacău, reședință plășii și ajudețului); plasa Muntele (cu 15 comune și un oraș - Moinești, reședință plășii); plasa Oituz
Plasa Siret, județul Bacău () [Corola-website/Science/329826_a_331155]
-
Plasa Răcăciuni a fost o unitate administrativă sub-divizionară de ordin doi în cadrul județului Bacău (interbelic). Reședință de plasă era localitatea numită atunci Valea Rea, redenumită ulterior Livezi "Plasa Răcăciuni" a funcționat între anii 1925 și 1950. Prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950 au fost desființate
Plasa Răcăciuni, județul Bacău () [Corola-website/Science/329827_a_331156]