221,754 matches
-
adversarului său, toți ziariștii români și străini pentru a le distribui declarații scrise și facsimile din jurnalul intim al lui Manoilescu. Acesta din urmă spunea că Tătărescu „...găsise mult așteptatul prilej să se releve în fața lui Ionel Brătianu, pentru a ajunge, în fine, ministru plin”. Mai mult, Manoilescu îl atacă pe Tătărescu cu acest prilej declarând că „La sfârșitul anului 1927, subsecretarul de stat de la Interne, Tătărescu, care era și președintele unei bănci unde Nițescu era administrator delegat, s-au dus
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
națională”. Sciziunea în rândurile partidului a apărut și ca urmare a manevrelor lui Carol al II-lea, care urmărea înlăturarea lui Vintilă Brătianu de la conducere și, prin aceasta, subordonarea partidului scopurilor sale. Principele moștenitor și-a început opera imediat ce a ajuns în țară: l-a chemat în audiență pe tânărul istoric Gheorghe Brătianu, fiul adversarului său ireductibil I. I. C. Brătianu și membru în Comitetul executiv al Partidului. Tânărul, ignorând avertismentul unchiului său, Vintilă Brătianu, de exludere din partid, acceptă propunerea viitorului
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
de cauză în fața sovieticilor. Dar în tot timpul colaborării sale guvernamentale, Gh. Tătărescu nu a putut să depășească condiția de „tovarăș de drum” pe care Kremlinul i-o fixase tacit. După mai multe discuții pe această temă, liderii comuniști au ajuns la concluzia că ar putea avea benficii dintr-o colaborare cu Tătărescu. Gheorghiu-Dej spunea că „Tătărescu cunoaște foarte multe fapte. Dacă am putea să-l convingem pe Tătărescu, care este un tip realist, să ia poziție impotriva lui Maniu, ar
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
anul 1935, în orașul său de baștină - Cetatea Albă (Belgorod-Dnestrovsk). Abia în 1965 vernisează o nouă expoziție solo, de această dată la Baku, (Azerbaidjan). În 1968 merge la Tallinn, la Tartu (Estonia), la Riga și la Liepăja (Letonia). În 1973 ajunge la Vilnius (Lituania), iar în 1989 la Kiev (Ucraina). În 1992 se expune la Bacău, București (România) și Chișinău (R. Moldova). În 1996 și 1997 mai vernisează câte o personală la Chișinău (R. Moldova), iar în 2011 i se organizează
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
Riga, Letonia; 1973 Celeabinsk, Kostroma, Smolensk (Rusia); 1973 Cernăuți, Vinnîțea (Ucraina); 1983 Moscova, Rusia; 1986 Chișinău, R. Moldova; 1986 Moscova, Rusia. În 1957 participă la o expoziție de grup la Beijing (China). În 1961, în cadrul expoziției "„Arta moldovenească”," lucrările sale ajung la Sofia (Bulgaria), apoi și la Praga (Cehia). În 1967 se expune într-o expoziție de grup la Tokyo (Japonia), iar în 1968 participă la o expoziție la Montréal (Canada), după care la Zagreb (Croația). În 1993 se expune în cadrul
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
R. Moldova - România); 1992 Membru de onoare al ASM din Moldova; 1992 Ordinul Republicii Moldova. În 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic (România), în 1948 merge într-o tabără de creație la Moscova (Federația Rusă). În 1958 ajunge la o tabără din Iași (România), iar un an mai târziu (1959), ajunge la Ermitaj, Sankt Petersburg (Federatia Rusă). În 1976 și 1979 participă la Simpozionul Internațional al Pictorilor "„Cosmosul"," organizat la Moscova (Federația Rusă), iar în 1985 merge la
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
Republicii Moldova. În 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic (România), în 1948 merge într-o tabără de creație la Moscova (Federația Rusă). În 1958 ajunge la o tabără din Iași (România), iar un an mai târziu (1959), ajunge la Ermitaj, Sankt Petersburg (Federatia Rusă). În 1976 și 1979 participă la Simpozionul Internațional al Pictorilor "„Cosmosul"," organizat la Moscova (Federația Rusă), iar în 1985 merge la plein-airul internațional de pictură "„Vilniusul pașnic”", Vilnius (Lituania). 1966 "„Pictorul Mihail Grecu la
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
caracter "anticomunist", contra guvernului condus de Petru Groza la 6 martie 1946 și totodată "antirevizionistă" împotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la România. Din cauza organizării acestei greve a fost exmatriculat în anul 1947, după care a ajuns stareț la Mănăstirea Toplița, aflată pe atunci în județul Mureș (interbelic). Ulterior și-a continuat studiile la ""Facultatea de Teologie"" din București și la ""Academia Andreiană"" din Sibiu, obținând titlul de ""licențiat în teologie"" (1948). Între anii 1948-1949 a fost
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
modul de învățare al animalelor. Într-unul din studii, acesta a pus o pisică într-o cușcă, iar în afara cuștii, o bucata de hrană. Apoi a măsurat timpul în care animalul învață și reușește să deschidă ușa cutiei pentru a ajunge la hrană. Supunînd pisica aceleiași acțiuni de mai multe ori, a văzut că aceasta repetă comportamentele care au dus la succes și, în încercări succesive, scapă din ce în ce mai repede și mai ușor din cușcă. În urma acestui experiment, Thorndike a propus o
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
seara. Legat de această planetă este una dintre marile descoperiri ale babilonienilor, și anume că Venus de dimineață era identică cu Venus de seară (vechii akkadieni nu știau acest fapt). De asemenea au calculat lungimea unui ciclu a lui Venus ajungând la o cifră de 587 zile (valoarea actuală e de 583,9 zile). Au avut printre altele și tentative de calcul al perioadelor sinodice (timpul scurs între două opoziții) și planetare (timpul scurs între două opoziții și în care planeta
Astronomia Babiloniană () [Corola-website/Science/300006_a_301335]
-
A absolvit în anul 1924 cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, făcând parte din prima promoție a liceului. Scriitorul Eugen Dimitriu, fondatorul Galeriei Oamenilor de Seamă din Fălticeni, povestește în cartea "Orașul Muzelor" că: "„Despre se putea bănui ce va ajunge în viață: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniștea deplină a orei, și toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecția... Observațiile pe care le primea erau făcute cu înțelegere. Profesorii aveau intuiție, îl și
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
a orei, și toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecția... Observațiile pe care le primea erau făcute cu înțelegere. Profesorii aveau intuiție, îl și vedeau pe marile scene, în roluri ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna directorului George Stino, care-l făcea „săcătură”. Voia să-i dea câteva vergi, dar făptașul se băga sub masă.”" La dorința familiei sale care considera actoria ca fiind o meserie neserioasă, Grigore Vasiliu se înscrie la Facultatea de
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
regizorul Sică Alexandrescu. Acțiunea din piesă era localizată în nordul Moldovei, erou principal (un funcționar) purtând numele de Costache Perjoiu, zis Birlic, din Fălticeni. Cu rolul titular din farsa "Birlic", tânărul Grigore Vasiliu a cunoscut un succes uriaș, astfel încât a ajuns să se identifice cu personajul și să-i adopte numele. Mai întâi o poreclă ce stârnea râsul, "Birlic" (cuvânt de origine turcă însemnând asul de la cărțile de joc) a devenit o marcă pe care actorul a adăugat-o numelui său
Grigore Vasiliu Birlic () [Corola-website/Science/300000_a_301329]
-
țipetele, strigătele. Autorul, câinele, femeia lovită cu mâna peste gură sunt victime. Elementul modernist întâlnit în această nuvelă este alienarea personajului principal, căruia îi eșuează încercarea de a petrece o noapte liniștită. Pe fondul unei indispoziții cauzate de neodihnă, naratorul ajunge pe înserate în orășelul pe care nu-l mai văzuse de când era copil. Călătorise înghesuit, într-un vagon de clasa a doua cu niște bucureșteni veseli care se întorceau de la o expoziție. La intrarea în oraș constată că nu mai
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
de cap sunt o altă cauză a neodihnei, amețelii, iritării de care este cuprins. Hotelul cu două etaje are un "Restaurant et Berărie" și o "Cafenea et Confiserie" care îi aduc aminte de Paris prin numele pe care le poartă. Ajuns în camera de hotel nu poate adormi din cauza insectelor care îi mișună prin pat, "un popor întreg, ca la un plebiscit". După ce încearcă să doarmă pe covorul pe care își pusese cearșaful presărat cu foi de tutun, este trezit de
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
inginerească i-ar fi făcut niște politicieni de mâna a doua. Iată cum era caracterizat Ionel Brătianu, de unul dintre acești opozanți, imediat după primul război mondial: „"Un inginer de clasa a III-a, cu studii mediocre în specialitatea sa, ajunge primul consilier al Tronului, chemat mai apoi să hotărască soarta întregii țări".” La 21 septembrie 1886, Vintilă Brătianu sosește la Paris pentru a deveni student la Școala Centrală ("École Centrale des Arts et Manufactures") împlinind dorința tatălui său de a
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
prin promovarea și adoptarea, prin Decretul Regal 1309 din 14 aprilie 1909, a unui articol suplimentar care a autorizat comuna București să emită timp de cinci ani obligațiuni comunale, în valoare nominală de 1.000.000 lei-aur și care putea ajunge până la 1.500.000 lei-aur. Totodată el a dispus întocmirea unui nou regulament de funcționare al Casei, aprobat de Consiliul Comunal la 6 noiembrie 1909. Pe baza acestor noi aranjamente s-au putut începe marile lucrări edilitare: exproprieri, deschideri de
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
găsea într-o situație economică și financiară foarte precară, caracterizată prin: existența unui un buget dezechilibrat și alimentarea lui artificială și dăunătoare, prin apelul continuu la emisiunea Băncii Naționale, prăbușirea continuă și inevitabilă a leului, datorii flotante interne și externe, ajunse la scadență și neplătite, nereluarea plății cuponului și a amortizării datoriei consolidate dinainte de război sau imposibilitatea de a satisface nevoile curente ale serviciilor publice. Dezorganizarea serviciilor publice și a finanțelor condusese și la dezorganizarea aparatului administrativ. Dezechilibrul bugetar și scumpirea
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
și cu randament sporit sau diversificarea surselor de venit. Politica creditului public La venirea lui Vintilă Brătianu în fruntea Ministerului de Finanțe, cea mai mare parte din datoria statului nu era nici regulată, nici consolidată, multe din angajamentele flotante fiind ajunse la scadență. A reușit treptat să le ordoneze, să le consolideze pe termen lung, și să le asigure plata, ca dobânzi și amortismente, cu regularitate și punctualitate. Principalele măsuri de reglementare a creditului intern au constat în: ștampilarea și consolidarea
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
dumitale ca dacă, precum este și firesc, eu mor înaintea lui, să-i cedezi locul. Vei veni astfel în fruntea partidului mai târziu, dar cu mai multă experiență și mai multă autoritate"”. Astfel, la 24 noiembrie 1927, Vintilă Brătianu a ajuns președintele Consiliului de Miniștri, păstrându-și în continuare și portofoliul de la Ministerul de Finanțe. Restul membrilor guvernului își păstrau portofoliul, sau, după caz, portofoliile. Venirea sa la putere a fost primită încă de la început cu neîncredere de către opinia publică. „"Guvernul
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
Procopius, ce prezintă războiul gotic (535-552). În secolul I, goții sunt identificați cu cultura arheologică Wielbark în regiunea Vistulei inferioare, lângă Marea Baltică, de unde, aflați în expansiune, pleacă în a doua jumătate a secolului II, spre sud. Pe la anul 200 ei ajung în stepele din nordul Mării Negre și ocupă în prima jumătate a secolului III, și teritoriul roman dintre Prut și gura Niprului (ad Moesiam) cu cetățile Olbia (la gura Niprului) și Tyras, (la gura Nistrului), zonă indentificată din punct de vedere
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
pământ, parte a limes Moesia, de la Drobeta până la Siret. Prima năvălire a goților spre Dunăre a avut loc în anul 238. Din acest moment, timp de aproape 50 de ani, au jefuit zona cuprinsă între Dacia și Grecia și au ajuns chiar și până în nordul Asiei Mici. Printre obiectivele mai importante care le-au căzut victime s-a aflat și cetatea Histria din Sciția Minor, situată în sudul Deltei Dunării, care a fost incendiată. În urma acestor atacuri, goții se retrăgeau în
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
și au urcat prin Valea Oltului în Dacia romană, regele Kniva a trecut Dunărea în Moesia Inferior. Un al treilea corp de armată condus probabil de Argaithus și Gunthericus, trecuse Dunărea de Jos și intrase în Dobrogea pentru ca ulterior să ajung până la orașul Philippopolis (Plovdiv). Legatul roman al Moesiei, Trebonianus Gallus, i-a respins pe goți la Novae (Șiștov), însă Kniva a continuat să înainteze până la Philippopolis pentru a face joncțiunea cu cealaltă armată. Decius, care a devenit mai târziu împărat
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
253, an în care guvernatorul Moesiei Inferior, Aemilianus câștigă, după care devine împărat (253). Totuși, victoriile lui Aemilianus nu i-au intimidat pe goți, neputând îmbunătăți situația provinciilor romane din Balcani, și mai mult, în anul următor, invazia goților a ajuns până la Salonic, producând mari pagube. În timpul domniei împăratului Gallienus (260 - 268), când Imperiul Roman era slăbit datorită tulburărilor interne, provocate de mai mulți pretendenți la tron, cea mai mare parte a Daciei a căzut în mâinile năvălitorilor (goții si alți
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
De asemenea, piesa prezintă indicii ce arată clar folosirea unei tehnici de vopsit, dovedită de existența urmelor unei substanțe uleioase ce conține, în special, fier și mangan. Faptul că piesa a fost decorată prin pictare, indiferent de felul cum a ajuns să aibă forma sa finală, este suficient ca să poată fi categorisită ca artefact. Descoperirile din Peștera Blombos, situată în Africa de Sud, au schimbat profund istoria artei. Pieterele descoperite acolo erau decorate cu modele roșii complexe, demonstrând că primii Homo Sapiens erau
Artă preistorică () [Corola-website/Science/300018_a_301347]