21,363 matches
-
ultima silabă ce conține litera "e", în special în cuvintele în care schimbarea accentului presupune schimbarea semnificației (de exemplu "ide" și "idé", „vizuină de iarnă” sau „idee”), dar și în unele nume, cum ar fi "Kastrén". Și mai rar, alte accente acute sau grave pot fi observate în nume sau unele cuvinte străine împrumutate. Litera à este folosită pentru a face referire la o un cost unitar (împrumutat din franceză), echivalentul semnului a rond @ din română. Litera germană "ü" este câteodată
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
de un "magister capellae", ca Pietro Busto, Giovanni Battista Mosto, Mateo Foreste. Franco Sivori, trimisul lui Petru Cercel, în 1584, într-o solie la Alba Iulia, pomeneste despre existența a două orchestre. La Alba Iulia, viața de curte punea mare accent pe vestitele întreceri cavalerești, ce cunosc o adevărată înflorire în secolul XVI. Daca este să-i dăm crezare lui Pietro Busto, Sigismund Bathory avea mare înclinație spre jocurile cu caracter sportiv. Era iscusit în cele cu mingea și roata, mânuia
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
cu catalana, la 85% cu sarda, la 82% cu spaniola, la 78% cu ladina și la 77% cu româna. Printre limbile romanice mari, este și cea mai asemănătoare cu limba română. Se caracterizează prin păstrarea consoanelor și vocalelor duble și accentului cu rolul distinctiv. Influența italienei asupra altor limbi a fost moderată și este vizibilă cel mai puternic în artă, mai ales în muzică. Ideile Școlii Ardelene și latinismului au dus la mărirea numărului cuvintelor de origine italiană în limba română
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
anterioare (e și i), pronunția literelor c, g și sc se transformă din , , și în , , și , respectiv. Secvențele „ci-”, „gi-”, și „sci-” urmate de o altă vocală indică că consoanele sunt „moale” (). În astfel de cazuri, „i” este silențios dacă accentul nu este pus pe „i”. Exemple: „già” ("deja", accentul este pus pe „à”) vs. „biologia” ("biologie", accentul este pus pe „i”). Literele J, K, W, X, și Y există în cuvinte de origine străină.
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
sc se transformă din , , și în , , și , respectiv. Secvențele „ci-”, „gi-”, și „sci-” urmate de o altă vocală indică că consoanele sunt „moale” (). În astfel de cazuri, „i” este silențios dacă accentul nu este pus pe „i”. Exemple: „già” ("deja", accentul este pus pe „à”) vs. „biologia” ("biologie", accentul este pus pe „i”). Literele J, K, W, X, și Y există în cuvinte de origine străină.
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
Secvențele „ci-”, „gi-”, și „sci-” urmate de o altă vocală indică că consoanele sunt „moale” (). În astfel de cazuri, „i” este silențios dacă accentul nu este pus pe „i”. Exemple: „già” ("deja", accentul este pus pe „à”) vs. „biologia” ("biologie", accentul este pus pe „i”). Literele J, K, W, X, și Y există în cuvinte de origine străină.
Limba italiană () [Corola-website/Science/296678_a_298007]
-
schimbate față de greaca veche: Un mare număr de cuvinte din latină, română, franceză și engleză sunt de origine greacă. Transliterarea în ASCII a alfabetului grecesc se face prin codul beta care folosește numai șapte biți dar redă corect toate subtilitățile accentelor, spiritelor și combinaților pre-formate ale acestora.
Limba greacă () [Corola-website/Science/296850_a_298179]
-
celor îndepărtați ca spațiu. Pe de altă parte episcopii Bisericii romane demonstraseră de mult timp că aveau o puternică conștiință a propriului rol, dacă deja la sfârșitul secolului I, Papa Clement I - Romanul - n-a ezitat să se adreseze cu accente de autentică autoritate comunității din Corint ca să pună capăt dezbinării apărută în sânul acestei comunități. O atitudine identică, bazată pe conștiința unui «depozit» de credință de păstrat pentru întreaga creștinătate a inspirat, a dictat modalitățile și timpurile de intervenție nu
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
toamnă. Opoziția democratică deține 41 de mandate - PL-15, PLDM-15, AMN-11 - liderii acestora, Mihai Ghimpu, Vlad Filat și respectiv Serafim Urechean au declarat de numeroase ori că nu vor vota un președinte propus de comuniști nici chiar dacă acesta ar "ar avea accent dâmbovițean" (declarația îi aparține lui Vlad Filat și face aluzie la Marian Lupu, fostul președinte la Parlamentului între 2005 și 2009). Vladimir Voronin este căsătorit și are doi copii. Soția sa, Taisia Mihailovna, care este de origine ucraineană, este casnică
Vladimir Voronin () [Corola-website/Science/296860_a_298189]
-
nimfe și legătura lui amoroasă cu Ariadne devin teme ale protoclasicismului francez din epoca raționalismului, de exemplu la Nicholas Poussin, în "Mercur îl încredințează pe Bacchus nimfelor", ca. 1625-27, Musée du Louvre, dar și în diverse reprezentări ale Bacchanalelor cu accentul pus pe exercitarea cultică a dansului și a muzicii. Arta rococoului nu a mai fost atât de interesată de temă, ea tinzând spre aplanarea pasiunilor în viziunile ei grațioase. Artiștii l-au citat pe Dionis doar ca personificare a toamnei
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
adaptarea unui alfabet latin universal, în care "ch" și "ll" nu sunt litere independente. Totuși, această reformă afectează doar procesul de ordonare alfabetică a cuvintelor, nu compoziția alfabetului. Astfel, digrafele "ch" și "ll" încă fac parte din acesta. Spaniola folosește accentul ascuțit pentru a marca un loc de punere a accentului când el nu este de acord cu reguli. Fiecare semn care aparține vocalei ("a", "e", "i", "o", "u") poate să prindă acest diacritic (rezultând în "á", "é", "í", "ó", "ú
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
nu sunt litere independente. Totuși, această reformă afectează doar procesul de ordonare alfabetică a cuvintelor, nu compoziția alfabetului. Astfel, digrafele "ch" și "ll" încă fac parte din acesta. Spaniola folosește accentul ascuțit pentru a marca un loc de punere a accentului când el nu este de acord cu reguli. Fiecare semn care aparține vocalei ("a", "e", "i", "o", "u") poate să prindă acest diacritic (rezultând în "á", "é", "í", "ó", "ú"). De asemenea, diereza rămâne în uz în trigrafele "güe" și
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
între două consoane nazale. Un /e̞/ epentetic este întrodus înaintea combinației /s/ + altă consoană la începutul cuvântului ("escribir" - a scrie, dar "transcribir" - a transcrie). Spaniola este o limbă silabică, ceea ce înseamnă ca fiecare silabă are aceeași durată indiferent de accent. Se accentuează în general una dintre ultimele trei silabe ale cuvântului (există câteva excepții rare, unde este accentuată silaba a patra de la sfârșit). Iată tendințele generale de accentuare: Accentul grafic servește și pentru a distinge cuvintele omofone, cu înțeles diferit
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
silabică, ceea ce înseamnă ca fiecare silabă are aceeași durată indiferent de accent. Se accentuează în general una dintre ultimele trei silabe ale cuvântului (există câteva excepții rare, unde este accentuată silaba a patra de la sfârșit). Iată tendințele generale de accentuare: Accentul grafic servește și pentru a distinge cuvintele omofone, cu înțeles diferit: "aún" (încă) - "aun" (chiar și). Fiecare excepție este marcată folosind accentul ascuțit. Fiindcă atât spaniola, cât și româna, sunt limbi romanice derivate din limba latină, ele împărtășesc multe caracteristici
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
cuvântului (există câteva excepții rare, unde este accentuată silaba a patra de la sfârșit). Iată tendințele generale de accentuare: Accentul grafic servește și pentru a distinge cuvintele omofone, cu înțeles diferit: "aún" (încă) - "aun" (chiar și). Fiecare excepție este marcată folosind accentul ascuțit. Fiindcă atât spaniola, cât și româna, sunt limbi romanice derivate din limba latină, ele împărtășesc multe caracteristici gramaticale, dar din cauza dezvoltării diferite uzul formelor moștenite variază. Spaniola este o limbă relativ flexionară, având conjugarea foarte complicată, în schimb lipsește
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
de persoana I singular constituie cuvântul-titlu pentru verbe în dicționare. Exemple de conjugare: La imperfect, persoana a III-a plural este identică cu a III-a singular. Perfectul simplu se folosește mai frecvent decât perfectul compus. Se deosebesc verbele cu accentul pe desinență (cele de mai jos) și cele cu accentul pe rădăcină. La cele cu accentul pe desinență, persoana I plural este fără -ră-, iar persoana a II-a plural tot fără -ră- și cu desinențele -at, -ut, -it. La
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
Exemple de conjugare: La imperfect, persoana a III-a plural este identică cu a III-a singular. Perfectul simplu se folosește mai frecvent decât perfectul compus. Se deosebesc verbele cu accentul pe desinență (cele de mai jos) și cele cu accentul pe rădăcină. La cele cu accentul pe desinență, persoana I plural este fără -ră-, iar persoana a II-a plural tot fără -ră- și cu desinențele -at, -ut, -it. La verbele cu accentul pe rădăcină (unele verbe de conjugarea a
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
a III-a plural este identică cu a III-a singular. Perfectul simplu se folosește mai frecvent decât perfectul compus. Se deosebesc verbele cu accentul pe desinență (cele de mai jos) și cele cu accentul pe rădăcină. La cele cu accentul pe desinență, persoana I plural este fără -ră-, iar persoana a II-a plural tot fără -ră- și cu desinențele -at, -ut, -it. La verbele cu accentul pe rădăcină (unele verbe de conjugarea a III-a), persoana I singular are
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
cele de mai jos) și cele cu accentul pe rădăcină. La cele cu accentul pe desinență, persoana I plural este fără -ră-, iar persoana a II-a plural tot fără -ră- și cu desinențele -at, -ut, -it. La verbele cu accentul pe rădăcină (unele verbe de conjugarea a III-a), persoana I singular are desinența -sh(u): "scosh(u) „scosei”, "aprimshu „aprinsei”, "dush(u)" „dusei”. Perfectul compus se formează cu formele complete ale verbului auxiliar am „a avea”. Mai mult ca
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
La infinitiv se păstrează numai forma lungă: La gerunziu, sufixelor asemănătoare cu cele din română li se adaugă -a sau -alui: La participiu există o singură formă pentru masculin și feminin singular. Verbele de conjugarea a III-a numite „cu accentul pe rădăcină” au forme diferite: "arsu" „ars”, "aprimtu" „aprins”, "coptu" „copt”. Sintaxa limbii aromâne nu diferă în esență de cea a românei. Articolul hotărât se folosește în mai multe cazuri decât în română. De pildă în domeniul substativului poate fi
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
un ușor anacronism, având în vedere că "Manifestul suprarealismului" al lui André Breton a fost publicat abia în 1924, anul morții scriitorului evreu. Afinitățile lui Kafka cu această a doua mișcare sunt eliminarea barierei dintre vis (fantastic) și realitate, precum și accentul pus pe lumea subconștientului. O altă trăsătură importantă, încurajarea scrisului « automat », spontan, poate fi comparată cu maniera în care Kafka a scris "Verdictul", în doar opt ore. În ciuda tuturor acestor influențe și posibile afilieri artistice, trebuie spus că Franz Kafka
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cărora fiecare stat membru va decide. Fața comună tuturor monedelor reprezintă o hartă a Uniunii Europene, pe un fond de linii transversale la care sunt atașate stelele drapelului european. Monedele cu valori nominale de 1, 2 și 5 cenți pun accentul pe locul Europei în lume, în timp ce monedele de 10, 20 și 50 cenți descriu Uniunea ca o adunare de națiuni. Monedele de 1 și 2 Euro prezintă Europa fără granițe. Măsurile de securitate pentru bancnote includ utilizarea de fibre fluorescente
Însemnele Uniunii Europene () [Corola-website/Science/296915_a_298244]
-
o limbă aglutinantă (care formează cuvinte și expresii prin alăturarea de morfeme) și se distinge printr-un sistem complex de forme de exprimare onorifică, reflectînd structura ierarhică, „verticală”, a societății japoneze. Sunetele din limba japoneză sînt relativ puține la număr. Accentul se manifesta prin intonație (înălțimea sunetului), care poate servi uneori la diferențierea unor cuvinte altfel identice. Deși nu este deloc înrudită cu limba chineză, japoneza a împrumutat masiv din aceasta pe parcursul a mai mult de 1500 de ani de legături
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
cultura japoneză s-a dezvoltat în izolare aproape totală față de orice influențe exterioare. Din cauza îndelungii izolări atît externe cît și interne (caracterul de arhipelag, numeroasele zone muntoase) limba japoneză are mai multe zeci de dialecte. Acestea diferă de obicei prin: accentul muzical, modul de inflexionare, vocabular, particule, și pronunție. Mai rar, unele dialecte pot diferi și prin inventarul de vocale și consoane. Regiuni aflate la distanțe mari pot avea dialecte care nu sînt inteligibile vorbitorilor japonezei standard, cum este cazul dialectelor
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
î românesc și ü german. Consoanele sînt și ele mai puțin numeroase decît cele din limba română. Inventarul lor se compune din: k, g, s, z, t, d, n, h, b, p, m, și r. Trebuie făcute totuși următoarele observații: Accentul în limba japoneză se manifestă prin schimbarea înălțimii sunetului de la o moră la alta. Accentul are numai un rol secundar, existînd puține situații în care schimbarea melodiei cuvîntului produce modificarea sensului. Dialectele japoneze prezintă diferențe mari în ceea ce privește tipul, poziția și
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]