20,856 matches
-
cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui sacrilegiu preotul lui Zeus, cuprins de mânie, apucă o secure, lovește animalul și Îl ucide. Îngrozit de fapta abia săvârșită, „ucigașul boului”, bouphonos, fuge În mare grabă lăsând la fața locului arma crimei. Partea a doua a ritualului se desfășoară În doi timpi. În primul, pricina e judecată În Prytaneu, În fața tribunalului competent să judece crimele cu vărsare de sânge: se stabilește vinovația securii, iar aceasta este expulzată În afara teritoriului atic. În al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îngrozit de fapta abia săvârșită, „ucigașul boului”, bouphonos, fuge În mare grabă lăsând la fața locului arma crimei. Partea a doua a ritualului se desfășoară În doi timpi. În primul, pricina e judecată În Prytaneu, În fața tribunalului competent să judece crimele cu vărsare de sânge: se stabilește vinovația securii, iar aceasta este expulzată În afara teritoriului atic. În al doilea timp, toată cetatea participă la consumarea rituală a cărnii victimei, În vreme ce pielea boului umplută cu paie este pusă În picioare și Înhămată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
același timp, și preotul lui Zeus Polieus, sacrificatorul calificat (M. Detienne, 1997b, pp. 145-146). O altă sursă de ambivalență provine din intruziunea actului violent, sângeros, În sistemul comunicării cu sacrul. Imolarea victimei este un gest de distrugere, asemănător aceluia specific crimelor, războiului sau vânătorii. Cum poate fi Împăcat gestul sângeros și distrugerea unui animal util, devotat omului, cu ideea adorării divinităților? După E. Leach (1976, pp. 83-84) „omorârea darului” se explică prin aplicarea unor serii de analogii simbolice: sufletele celor morți
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
instituie ordinea socială și valorile culturale. Ceea ce Înseamnă că a explica sacrificiul devine sinonim cu a explica civilizația umană. Sau, altfel spus, originea sacrificiului și funcțiile sacrificiului explică originea și funcțiile culturii. Prima dintre aceste perspective pornește de la ideea unei crime sacrificiale care a avut loc, În mod real, cândva, Într-o epocă revolută a umanității. Sigmund Freud, cel mai cunoscut promotor al teoriei „sacrificiului primordial”, a fost influențat de studiile de mitologie comparată și de antropologie ale secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ajungem este că ambele porunci capitale ale totemismului, ambele prescripții care constituie nucleul său, anume interdicția de a ucide totemul și aceea de a avea relații sexuale cu o femeie aparținând aceluiași totem, coincid În ceea ce privește conținutul lor cu cele două crime ale lui Oedip, care și-a ucis tatăl și s-a căsătorit cu propria mamă, cât și cu cele două dorințe primordiale ale copilului, a căror insuficientă refulare sau a căror redeșteptare constituie probabil nucleul oricărei psihonevroze (S. Freud, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
primitive de tip animist. Respectul religios era exprimat prin numeroase interdicții referitoare la relațiile oamenilor cu acel animal, În special interdicția de a-l vâna și mânca - de aici, statutul lui de tabu. Totuși, În anumite momente considerate sacre, scenariul crimei inițiale era refăcut ceremonial - de aici, ritul sacrificiului. În felul acesta sacrificiul reia, Într-un cadru simbolic, controlat de interdicții și prescripții religioase, cu un obiect „substituit”, actul violent, omorârea primordială a tatălui, din illo tempore. Punerea periodică În scenă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
era refăcut ceremonial - de aici, ritul sacrificiului. În felul acesta sacrificiul reia, Într-un cadru simbolic, controlat de interdicții și prescripții religioase, cu un obiect „substituit”, actul violent, omorârea primordială a tatălui, din illo tempore. Punerea periodică În scenă a crimei originare funcționează ca un mecanism eliberator: urmașii scapă de sentimentele de vinovăție pentru crima inițială și, simultan, Își descarcă tensiunile și frustrările acumulate asupra unui alter ego al tatălui dominant, animalul sacrificat. Modelul teoretic construit de Freud este fascinant tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cadru simbolic, controlat de interdicții și prescripții religioase, cu un obiect „substituit”, actul violent, omorârea primordială a tatălui, din illo tempore. Punerea periodică În scenă a crimei originare funcționează ca un mecanism eliberator: urmașii scapă de sentimentele de vinovăție pentru crima inițială și, simultan, Își descarcă tensiunile și frustrările acumulate asupra unui alter ego al tatălui dominant, animalul sacrificat. Modelul teoretic construit de Freud este fascinant tocmai prin capacitatea sa de a lega și de a explica, printr-un singur gest
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
miturile numesc pe cel de care trebuie să ne fie frică. Ritul este modelat de gesturi ale vinovăției și ale supunerii. Miturile vorbesc despre ființe mai puternice decât noi. Mitul dezvoltă ceea ce gesturile conțin in nuce: un gest amenințător devine crimă, un gest de regret devine bocet, gesturile erotice devin povești despre iubire și moarte. Elementul de ca-și-cum din ritual devine narațiune mitică. În schimb, ritul confirmă realitatea mitului. În felul acesta, afirmându-se reciproc, mitul și ritul reprezintă o forță
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În care sacrificiul apare drept mecanismul care instituie separarea de animalism, prin opoziția dintre violența „impură”, legată de pulsiunile sălbatice, și violența „pură”, reglementată de mecanismele ritului. Sacrificiul, Înțeles ca „o violență fără risc de răzbunare” (1995, p. 19), Înlocuiește crima inițială și lanțul de violențe asociat ei cu o omorâre controlată ceremonial și, prin aceasta, creează normele și valorile culturale, fixează instituțiile sociale, distinge sacrul de profan și oferă baza pentru toate construcțiile mitologice. Girard consideră că orice ritual Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aceasta, creează normele și valorile culturale, fixează instituțiile sociale, distinge sacrul de profan și oferă baza pentru toate construcțiile mitologice. Girard consideră că orice ritual Înseamnă repetarea, În plan simbolic, a unui eveniment primordial. Sacrificiul reia și substituie totodată o crimă care a avut loc cândva. Pentru Girard este vorba nu despre o crimă primordială, ci despre un lanț de crime, generator al unei „violențe reciproce” (de tipul vendetei), care nu poate fi oprită decât prin mutarea În și prin substituirea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și oferă baza pentru toate construcțiile mitologice. Girard consideră că orice ritual Înseamnă repetarea, În plan simbolic, a unui eveniment primordial. Sacrificiul reia și substituie totodată o crimă care a avut loc cândva. Pentru Girard este vorba nu despre o crimă primordială, ci despre un lanț de crime, generator al unei „violențe reciproce” (de tipul vendetei), care nu poate fi oprită decât prin mutarea În și prin substituirea lor de către ceremonial. Omul este prin natura lui Înclinat către violență, iar aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Girard consideră că orice ritual Înseamnă repetarea, În plan simbolic, a unui eveniment primordial. Sacrificiul reia și substituie totodată o crimă care a avut loc cândva. Pentru Girard este vorba nu despre o crimă primordială, ci despre un lanț de crime, generator al unei „violențe reciproce” (de tipul vendetei), care nu poate fi oprită decât prin mutarea În și prin substituirea lor de către ceremonial. Omul este prin natura lui Înclinat către violență, iar aceasta este un proces simetric și reciproc - fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
substituirea lor de către ceremonial. Omul este prin natura lui Înclinat către violență, iar aceasta este un proces simetric și reciproc - fiind mimetică, violența generează acte de violență colectivă. Astfel prima omorâre cere una compensatorie, care, la rândul ei, declanșează alte crime, totul Într-un lanț care poate duce la extincția colectivității. Această pierdere a diferențelor și a limitelor este numită de Girard „criza sacrificială”. Sacrificiul este sistemul care oprește, prin reorientare, mimetismul violenței originare. El face acest lucru izolând În interiorul comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a diferențelor și a limitelor este numită de Girard „criza sacrificială”. Sacrificiul este sistemul care oprește, prin reorientare, mimetismul violenței originare. El face acest lucru izolând În interiorul comunității o victimă predilectă, care preia asupra ei păcatul violenței și care, reprezentând crima finală, Închide lanțul violenței: În felul acesta, la baza sistemului sacrificial stă principiul „țapului ispășitor”. Deoarece acesta este Încărcat de „relele” unei societăți, violența Împotriva lui nu mai este una malefică, ci una benefică: Dacă violența Îi uniformizează cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acest mecanism explică sisteme rituale construite prin analogie cu sacrificiul, cum ar fi charivari sau „vânătoarea de vrăjitoare”. Când procesul simbolic de transferare a poluției asupra victimei nu este realizat, cel care Îndeplinește ritul trebuie judecat și condamnat simbolic pentru crima sa (ca În Bufonia din Atena antică) sau trebuie să se supună unor rituri de purificare. Toate aceste sisteme ceremoniale (și reprezentările mitico-simbolice asociate) au rolul de a plasa violența sacrificială În afara lanțului mimetic al reciprocității, de a oferi substitute
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
București, 1983; Andrei Guleașki, Casa cu scară de mahon, București, 1984; Anastas Nakovski, Lumea seara, lumea dimineața. Accidentul, București 1984; Diko Fucedjiev, Râul, București, 1987; Bogumil Rainov, Nu mă face să râd. Domnul Nimeni, București, 1988; Fani Țurkanova, Vânzătorul de crime, București, 1991; Jeliu Jelev, Fascismul, București, 1992, Omul și ipostazele personalității sale, București, 1995; Petăr Bobev, Crocodilul sacru, București, 1994. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287613_a_288942]
-
nu în sensul reabilitării mahalalei sau a periferiei românești, pentru că ipocrizia, incultura, "ambâțul" personajelor secundare trimit tot la fauna umană din schițele și nuvelele caragialiene. Nici în privința conflictului nu sunt modificate notele esențiale din Năpasta, cu excepția perioadei presupuse între săvârșirea crimei și aplicarea pedepsei, durată prea mare în cazul piesei lui Caragiale, așa cum reiese din majoritatea reproșurilor formulate de critici. În schimb, personajul hamletian feminin, neverosimil prin intransigență și tenacitate, primește la George Mihail-Zamfirescu, parcă în mod expres explorând minusul dramei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Manaru se transformă într-un "vânător" al soțiilor "amicilor", pentru a le demonstra acestora că "toate sunt cârnățărese"56, până când sinuciderea singurei femei virtuoase pe care o sacrificase experimentului îl readuce fatal în ipostaza de soț înșelat pentru care doar crima poate, instinctual, să-i "repereze onoarea de familist". Aceeași prăbușire distonantă a eșafodajului comic în farsă grotescă, ancorabilă intertextual în caragialiana schiță 1 Aprilie (monolog), surprinde și intrigă în nuvela Vedenia. "Păcăleala gigantică"57 plănuită îndelung de căpitanul Naicu pe seama
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bărbatul înșelat și craidonul descoperit are o dublă referențialitate: una directă, la adresa cazului dezbătut în presa de scandal și una de natură aluzivă, la relația dintre Polixeni și Băiatu. Persistența qui-pro-quo-ului (rezultat din suprapunerea între motivele care au dus la crima pasională și cele din situația nou-descoperită în casa domnului Bănică Nisipoiu) prelungește intervalul comic prin echivocul replicilor și îi oferă încornoratului ocazia să răbufnească în injurii à la Titircă Inimă-Rea ("Pentru un fârțăgău, pentru un pomădat, pentru o haimana și-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
alt "Caracudi", tipărește un anunț conform căruia: "Tânărul Athanasie Pakatos, mare angrosist din Brăila sau Galați, a fost găsit spânzurat în chilia maicii Varvara. Toate încercările de a-l readuce la viață s-au dovedit tardive și deci zadarnice. Mobilul crimei sau al sinuciderii pare a fi o dragoste nefericită"145. Hazul întâmplării este stârnit nu doar de confuzia ilară între motanul Tănase Păcătosul și tânărul angrosist, dar și de mobilul presupus al crimei, insinuarea neaplicându-se defel în cazul maicii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
au dovedit tardive și deci zadarnice. Mobilul crimei sau al sinuciderii pare a fi o dragoste nefericită"145. Hazul întâmplării este stârnit nu doar de confuzia ilară între motanul Tănase Păcătosul și tânărul angrosist, dar și de mobilul presupus al crimei, insinuarea neaplicându-se defel în cazul maicii Varvara, o bătrână trecută de șaizeci de ani, chioară și șchioapă, lipsită de "nuri care să dea prilej de aprinderi și sminteală"146. Important este și un alt aspect legat de acest incident
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noiembrie 1880 (Australia..., p. 47). 71 toate regiunile aurifere s-au Înregistrat mișcări de protest, ciocniri cu trupe și poliția. Mitingurile protestatare s-au Înmulțit, mai ales după ce proprietarul Hotelului „Eureca” din Ballarat a ucis un digger (6 octombrie 1854), crimă rămasă nepedepsită. În urma actelor provocatoare ale polițiștilor s-a declanșat furia minerilor care au incendiat Hotelul „Eureca”, apoi, constituindu-se În Liga pentru reforme din Ballarat, au dat foc la autorizațiile lor de mineri (29 octombrie). Autoritățile au adus forțe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu o anumită blândețe de conducerea tribului (aplicarea de răni ușoare provocate de sulițe sau de loviturile date cu un fel de măciucă la bărbați și cu săpăliga la femei), În schimb cele care loveau interesele clanului sau ale tribului (crimă, magie neagră, Încălcarea tainei ceremoniilor, nerespectarea obiceiurilor socotite sacre) se pedepseau cu severitate, chiar cu moartea, sentință Înfăptuită În public, de câțiva bărbați tineri, Înarmați cu sulițe, desemnați de șeful clanului sau tribului. La australieni, adulterul se ispășește printr-o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai redus, tinerii se Întrec Între ei În diferite lupte. Căsătoriile se realizează după niște legi foarte severe, iar nerespectarea lor poate aduce chiar moartea. Căsătoriile sunt interzise Între membrii aceluiași clan, adulterul pedepsindu-se cu asprime ca și o crimă. Vracii, se ocupă și cu farmecele de dragoste folosind obiecte care aparține persoanei invocate sau așa-numitele ciuringa, un fel de scândurele sculptate cu diferite semne, ce se păstrează În ascunzători tainice. Fiecare clan Își are ascunzătoarea lor pentru ciuringa
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]