21,807 matches
-
nisipuri". Era același tip de personaj. A.V. "Dincolo de nisipuri" a fost un film poetic? R.G. Da, am încercat să fie poetic, să iau cât am putut mai mult din fabulația extraordinară a lui Fănuș Neagu. E marele lui delir poetic și imagistic în același timp, pentru că era și lingvistic, și imagistic. A fost un mare prozator, Fănuș Neagu. În orice caz, "Îngerul a strigat", romanul după care am făcut filmul "Dincolo de nisipuri", îl consider și acum un roman extraordinar. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
neliniște, o anumită tristețe. Viața mea e făcută din contraste. Viața mea s-a susținut pe contraste. Viața mea a evoluat înăuntrul contrastelor. A.V. Ați spus foarte bine "profesor de poezie", pentru că multe din filmele dumneavoastră au o stare poetică. A.V. Când le-am făcut, n-am știut ce am aflat mai târziu în Statele Unite, că Orson Welles a spus: "Poți să faci filme oricum, ele pot să fie și bune, pot fi realizate din punct de vedere tehnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Deci, eu trebuie să aflu ce susțin toate părțile. Arta mea nu e părtinitoare, e explozivă, are curajul strigătului... A.V. Cum este filmul dumneavoastră?... A.V. Un film de stare... A.V. Deci, nu un film realist. Un film poetic? A.V. -... (după o ezitare) Nu știu dacă e poetic, nu știu dacă e realist... E un film de stare. Și orice stare cuprinde, pe de o parte poezie, pe de altă parte realitate, pe de altă parte imaginație. Filmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
mea nu e părtinitoare, e explozivă, are curajul strigătului... A.V. Cum este filmul dumneavoastră?... A.V. Un film de stare... A.V. Deci, nu un film realist. Un film poetic? A.V. -... (după o ezitare) Nu știu dacă e poetic, nu știu dacă e realist... E un film de stare. Și orice stare cuprinde, pe de o parte poezie, pe de altă parte realitate, pe de altă parte imaginație. Filmele pe care le-am făcut cuprind un univers ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
umane aflată într-un anumit moment de impas. Filmele mele vorbesc despre situație în răspântie. Înăuntrul răspântiei. Când se poate merge la stânga, la dreapta, înainte sau înapoi. A.V. Dați-mi voie să vă spun că filmele dumneavoastră sunt și poetice. A.V. Da, eu nu știu... (râde) A.V. Încă nu știți? Încă nu le simțiți că ar fi și poetice? A.V. Domnule Vasiliu, sunt un om la 67 de ani. Știu să mă feresc de lucrurile care ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
la stânga, la dreapta, înainte sau înapoi. A.V. Dați-mi voie să vă spun că filmele dumneavoastră sunt și poetice. A.V. Da, eu nu știu... (râde) A.V. Încă nu știți? Încă nu le simțiți că ar fi și poetice? A.V. Domnule Vasiliu, sunt un om la 67 de ani. Știu să mă feresc de lucrurile care ar aduce în discuție o anumită infatuare. Nu mă feresc de autoironie, nu mă feresc de dispută, de polemică. Dar cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
A descifra O, Veșnicie , ce știi citi! Mi-ai dezordonat visele efemere Făcând ca la viață să nu mai sper Le-ai învățat poetice minciuni Scăldate în cuvinte și amăgiri. Le-nalți la cer și le adormi Apoi la mine visând le cobori... Va fi doar întunericul arzând, Lumina de la lună suspinând. Stele-n abis cântând nemărginirea Speranța viselor plutind în neștirea Vieților de
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92935]
-
adică să îți posezi și să îți domini coordonatele interioare, artisticește vorbind), să ai perspectiva asupra ta însuți ca scriitor, prin dexterități precum impetuozitatea, coerența lăuntrică, luciditatea auctorială. Impetuozitatea este esențială, pentru că angrenează o viteză amețitoare, un vârtej al rostirii poetice, să spunem. Despre coerența lăuntrică nici nu mai trebuie să vorbesc (ea este necesară inclusiv atunci când înveșmântează incoerența lăuntrică!). Luciditatea auctorială nu înseamnă orgoliu și trufie ori superbie, ci conștientizarea specificului propriu și asumarea acestuia ca spectacol artistic. Și încrederea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Teatrul Național „Mihai Eminescu“ din Timișoara se joacă într-un spațiu pe care s-a bătut toată Timișoara. Un spațiu fostă sală de sport, exploatat excelent de vizionarismul lui Afrim. Una dintre cele mai tari senzații create de lumea vegetală poetică și stranie concepută de Afrim și de scenografa Velica Panduru este că nu pășești într-o locație teatrală, ci într-un cadru halucinant pe care ajungi să-l resimți epidermic, să-l duci în tine, să-l developezi continuu ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
să devină un cadru privilegiat vizual. Trupurile dansează, după care se tăvălesc încleștat, după care se ghemuiesc pe pervazul geamurilor. Le luminează soarele care apune peste pădurea umanizată de superbe slăbiciuni. Trupuri singure își caută mințile nesigure în cel mai poetic și senzorial spectacol din România la ora actuală. Boala Familiei M de Fausto Paravidino Un spectacol de Radu Afrim Traducerea: Alice Georgescu Scenografia: Velica Panduru Justa măsură Ioana Ieronim Cum pot cuprinde niște cuvinte sensurile unei prietenii de trei decenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
monstruozități aflându-mă înăuntru. Vedeți, e o problemă vitală. Alături e spațiul european, Franța pe care o ador pentru că e lumea culturii, pentru modul ei de viață. De altfel, eu articulez cele două lumi. A vrea să trăiești în mod poetic în lume, adică să fii în iubirea pentru frumos, să exersezi zilnic imanența transcendentului, să știi că ordinea sensibilă, tot ce ne înconjoară sunt bântuite de invizibil, pentru mine toate acestea sunt o continuitate a părții islamice din mine. Sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
știi că ordinea sensibilă, tot ce ne înconjoară sunt bântuite de invizibil, pentru mine toate acestea sunt o continuitate a părții islamice din mine. Sunt, de fapt, idei grecești care au cunoscut o reformulare arabă în Islam. Cultivarea sinelui, modul poetic de a ființa în lume au avut, bineînțeles, și reprezentări occidentale. E o formă de continuitate. Numai că în țările islamice se instaurează din ce în ce mai mult o ordine morală insuportabilă care nu-mi place, și atunci, pentru a-mi exersa voința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
timp până când primești coordonatele necesare unei „localizări“ a casei familiei Arhir. Dacă e o casă izolată sau nu, ce e prin jur etc. Acest lucru nu e deranjant, dimpotrivă. Dar reprezintă felul în care cineastul vede aceste locuri, punctul lui - poetic - de vedere. Ceea ce, în fond, e dreptul lui, pentru că el e autorul filmului. Autenticitate jucată Trebuie să recunosc că protagonistul, Costică Arhir, mi s-a părut mult mai natural la avanpremiera filmului decât pe ecran. Aparatul de filmat devine și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
o teorie a spațialității articulată pe participarea comunității. Totul face trimitere către o etică a ospitalității în care spațiul comunității este oferit ca dar în contextul responsabilității totale față de ceilalți. Actul de ospitalitate este asimilat de Jacques Derrida cu actul poetic, greu de sesizat datorită multitudinii de sensuri care îl situează dincolo de ordinea "zilei, vizibilului și memoriei". Ospitalitatea poetică depășește situarea dihotomică, elementele sale (sine-alteritate) coexistând într-o relație subtil interșanjabilă. Apropierea presupune intimitatea, dar și ura, familiarul presupune și frica
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
spațiul comunității este oferit ca dar în contextul responsabilității totale față de ceilalți. Actul de ospitalitate este asimilat de Jacques Derrida cu actul poetic, greu de sesizat datorită multitudinii de sensuri care îl situează dincolo de ordinea "zilei, vizibilului și memoriei". Ospitalitatea poetică depășește situarea dihotomică, elementele sale (sine-alteritate) coexistând într-o relație subtil interșanjabilă. Apropierea presupune intimitatea, dar și ura, familiarul presupune și frica, iar străinul poate fi și inamicul care trece pragul casei. Interpretată ca un construct social și lingvistic, la
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Ceea ce emană din această literatură despre țările balcanice, inclusiv despre România, este amestecul bizar de barbarie și poezie, tiranie și pasivitate, exotism și atracție vinovată, concretețea pericolului iminent și aparența idilică, realitatea crudă și legenda, iar prin literarizare, prozaic și poetic. Trecutul barbar este oglindit în ceea ce observatorii consideră ca fiind înclinația genetic moștenită înspre despotism și ipostazele moderne ale dictaturii. Nimic nu este însă simplu și clar în acest spațiu. Această trăsătură este atenuată din fericire oare? de moștenirea orientală
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
și ipostazele moderne ale dictaturii. Nimic nu este însă simplu și clar în acest spațiu. Această trăsătură este atenuată din fericire oare? de moștenirea orientală care slăbește virilitatea agresivă a balcanicului, ademenindu-l cu dulceața nepăsării, delăsării și supunerii. Geniul poetic al românului și autenticitatea trăirilor sale sunt contrabalansate de geniul diabolic al femeii care își pân-dește victima, bărbatul apusean, rațional și moral. Și toate acestea vor fi de fapt România. Națiunii i se vor atașa toate trăsăturile de gen
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
continuare, la care autoarea a schimbat, pe lângă caroserie, și motorul și suspensiile și ambreiajul, modificând destinația vehiculului original. Dintr-un purtător răbdător al mesajelor lui Gellu Naum către lume, acesta a devenit un nărăvaș și subiectiv mesager al propriei formații poetice (care îi datorează, bineînțeles, foarte mult bătrânului pohet). Cărțile (sau cartea!) au fost date pe față: Salvarea speciei aparține mai mult Simonei Popescu decât lui Gellu Naum. A spus-o chiar magistrul și nimeni n-a știut-o, până acum
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
despre suprarealism din incipitul lucrării și au fost adăugate, la sfârșit, o serie de alte texte adunate în cei patru ani care au trecut de la apariția primei ediții. Între timp Gellu Naum a trecut, prin moarte, într-o altă "existență poetică". La editura Paralela 45 i-a apărut un "tratat despre libertatea de a nu muri" (Calea Șearpelui) menit să explice, împreună cu "traducerile" din prefața Simonei Popescu, miracolul "schimbării la piele" a pohetului care crede în "musa" lui. O piesă de
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
de adevăr. Vocea maestrului se aude, tot timpul, din off: "ceea ce-ți spun eu aici nu sunt niște bazaconii imaginate, inventate, ci lucruri trăite - poate îți vine greu să crezi și e treaba ta". Judecata blochează accesul la dimensiunea poetică a Universului, îndoiala ar putea face paginile scriitoarei să treacă drept mincinoase. Când Simona a reușit, de fapt, să devină, prin practica scrisului și a trăirii în preajma neobișnuitului "învățător", ceea ce Gellu Naum intuise în ea de la început: "Nu mai fă
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
Un ghid de lectură pentru cei care s-ar pierde, altfel, în opera lui Gellu Naum. Un fir al Ariadnei prin lumea lui magică, bizară, alchimică, mistică, spectaculoasă. O privire din interior, de pe un cerc privilegiat, foarte aprope de "centrul poetic" generat de trăirea, de practica, de gesturile cu sens de ritual personal ale lui Gellu Naum. Fragmentul în care poemul Katsina capătă un cu totul alt sens decât acela de exercițiu obscur-elitist atunci când îi este alăturată istoria plăsmuirii lui este
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
la propria-i vocație lirică. Criticul Mincu, unul din cei mai dotați și mai activi pe care-i avem, mai cu seamă în domeniul poeziei, are tactul de-a depăși rigiditățile unei poziții doctrinare (experiment de laborator), aplicîndu-se analizei plăsmuirilor poetice cu fiorul recunoașterii organicității lor (organicitate însemnînd aci unicat ce de la un punct se sustrage oricărei generalizări metodologice, cuvenindu-se a fi tratat prin unicitatea observației critice). Metodei (mai bine spus, succesiunii de metode!) pe tărîmul artei îi putem recunoaște
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
avertizează că undeva angajarea experiențială a fost trucată, că nu a existat o implicare definitivă, abisală, a subiectului în act, că ceva a fost falsificat. în fine, apar acele indicii și semnale obscure care divulgă statutul de Ťrăspopitť al actantului poetic. Lupta cu transcendența este decorul necesar pentru a disimula absența trăirii autentice. Cu cît această Ťluptă cu îngerulť apare mai dramatică - prin exacerbarea naturii plebee a actantului poetic Ťneîncercat de slavă, crîncen și scîrbitť - cu atît se întețește simulacrul autenticității
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
acele indicii și semnale obscure care divulgă statutul de Ťrăspopitť al actantului poetic. Lupta cu transcendența este decorul necesar pentru a disimula absența trăirii autentice. Cu cît această Ťluptă cu îngerulť apare mai dramatică - prin exacerbarea naturii plebee a actantului poetic Ťneîncercat de slavă, crîncen și scîrbitť - cu atît se întețește simulacrul autenticității. Refuzat de posibilitatea transcenderii, Arghezi vrea să instaureze atitudinea negatoare ca unică instanță discursivă Ťizbăvitoareť. Asistăm, de fapt, doar la o răsturnare a polilor poeticității, întrucît Ťmetafizicať înaltă
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
mai poate suscita interesul la lectură din partea cititorului foarte tînăr? Nu cumva formula abstractă a acestei poezii poate părea artificială pentru promoțiile ultime ce se lasă pradă realului? Chiar dacă se constată o pasageră deplasare a accentului axiologic spre alte formule poetice, aceasta nu înseamnă ceva negativ, întrucît blagianismul a impulsionat deja în mod esențial neoexpresionismul contemporan, revigorînd, cu rezultate notabile, producția edulcorată ce se făcea la comandă în perioada proletcultului literar. E drept că, pe de o parte, el a îndreptat
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]