21,965 matches
-
funcționat pe timp de pace și ca închisoare. Dacă ea „găzduia” în mod obișnuit doar arestații garnizoanei orădene, în timpul războiului dus de Austria cu Napoleon (1793-1813), aici au fost deținuți circa 450 de prizonieri din armata franceză. În planurile de refacere a cetății, aici apare Strada Breslelor, în partea de est dorindu-se o galerie de vinuri și mâncăruri tradiționale, iar in cea de vest spații anexe pentru teatrul de vară, grup sanitar și un punct termic - însumand 864,45 metri
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
din Cetate - construcție datorată perioadei de dominație austriacă și planurilor arhitectului Lodovico Marini - pare-se peste mai vechi structuri, din care unele păstrează conform opiniei unor istorici și arhitecți și elemenete constructive turcești. Biserica a fost ridicată în efortul de refacere a cetății dintre anii 1775-1777 și vine în continuarea Aripii date de Corpul C al Palatului Princiar. Construcția barocă de o simplitate deosebită, inițial deservea doar garnizoana militară din cetate. În timpul războaielor napoleoniene (1793-1813) și după o perioadă servește ca
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
1692, imediat după ce austriecii au cucerit cetatea la ordinul generalului Corbelli. Brutăria cu șase cuptoare s-a realizat, cel mai probabil, după planurile inginerului militar, baronul Ernst von Borgsdorf, care a fost însărcinat de Curtea vieneză cu efectuarea planurilor de refacere a cetății orădene. Demn de remarcat este faptul că ințial aici existase o clădire cu rosturi asemănătoare, o magazie de merinde, și că din 1692 până în 1997 și-a păstrat funcțiunea principală. Actualmente clădirea este dezafectată, însă conform planurilor de
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
succes, încearcă să treacă de partea lui și regimentele din Budapesta, dar este primit cu ostilitate și, în final, alungat. De asemenea, recrutează oameni nemulțumiți și puși pe căpătuială din care va forma gărzile roșii. Vrând să dovedească atașamentul pentru refacerea Ungariei Mari susține o vastă campanie teroristă în special în Transilvania cărei îi cad victime mii de români aflați în partea de nord-vest a liniei de contact dintre trupele maghiare și cele române. Acest lucru a crescut prestigiul lui în
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
Kun că prin Basarabia, Bucovina și Galiția urma să ajute Republica Sovietică Ungară. Oameni politici români, ca Alexandru Vaida, Tache Ionescu, Nicolae Titulescu, Ionel Brătianu, Constantin Angelescu arătau factorilor de decizie de la Paris pericolul pe care îl reprezenta pentru Europa refacerea forțelor militare ale Ungariei Sovietice. Temerile erau îndreptățite, întrucât la 20 mai 1919, armata Ungariei ocupa întreaga Slovacie. Deși guvernul bolșevic ungar, presat de marile puteri, a încheiat armistițiu cu Cehoslovacia, Marele Cartier General al Armatei Române a decis menținerea
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
un romb alb pe fond roșu; cealaltă jumătate a câmpului heraldic fiind identică cu steagul casei dinastice arpadiene (cinci fâșii roșii și patru albe). Ideologia partidului era similară nazismulului (național-socialismului), fiind de factură naționalist-militantă. Programul Partidului Crucilor cu Săgeți viza refacerea revizionista a Ungariei Mari și a valorilor maghiare, definite prin expresia "Hungarizmus", i.e. „ungarism”. În martie 1944 prim-ministrul pro-german Döme Sztójay a legalizat din nou Partidul Crucilor cu Săgeți. În octombrie 1944, partidul a acaparat puterea, forțele germane, care
Partidul Crucilor cu Săgeți () [Corola-website/Science/302709_a_304038]
-
pregătirea congresului, fresca de la Ateneu, pictată de Costin Petrescu, a fost acoperită cu catifea roșie, cu scopul de a ascunde rolul monarhiei în istoria României. În perioada 1966-1967, în Ateneu au fost executate ample lucrări de introducere a aerului condiționat, refacerea tavanului, schimbarea fotoliilor, redistribuirea lojilor, lărgirea avanscenelor etc. Cu această ocazie a fost îndepărtată și catifeaua roșie care acoperea fresca ce a stat ascunsă privirilor aproape două decenii (1948-1966). Tot Costin Petrescu a realizat și mozaicurile exterioare de la Ateneul Român
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
a devenit comandant al Diviziei 53, iar în anul următor al Corpului XXXIII Armată . La 3/16 octombrie 1916 a sosit în România "Misiunea Militară Franceză", condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. În perioada ianuarie - iunie 1917, acesta colaborează la refacerea și reorganizarea armatei române, pe teritoriul rămas liber al Moldovei. Personalul misiunii a fost detașat pe lângă comnadamentele române, până la nivel de comandament de divizie, inclusiv. Două secțiuni cu roluri distincte au fost "Misiunea Aeronautică" și "Misiunea Serviciului Sanitar". În teritoriul
Henri Mathias Berthelot () [Corola-website/Science/302714_a_304043]
-
misiunii a fost detașat pe lângă comnadamentele române, până la nivel de comandament de divizie, inclusiv. Două secțiuni cu roluri distincte au fost "Misiunea Aeronautică" și "Misiunea Serviciului Sanitar". În teritoriul liber al Moldovei, din ianuarie până în mai 1917, a avut loc refacerea și reorganizarea armatei române, simultan cu înzestrarea unităților cu echipamente militare moderne, comparabile cu cele aflate în dotarea inamicului. Cu ajutorul misiunii militare franceze și a echipamentului de luptă sosit din Franța și Anglia s-a reușit schimbarea înfățișării armatei române
Henri Mathias Berthelot () [Corola-website/Science/302714_a_304043]
-
cu Biserica Romei a unei mari părți a credincioșilor ortodocși din țările respective cu mai bine de trei secole în urmă. Pentru Bisericile Ortodoxe unirea religioasă reprezintă, încă și astăzi, rodul prozelitismului catolic și a fost respins ca model de refacere a unității bisericești. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea unirea cu Biserica Romei a cunoscut un recul, după care raportul dintre uniți și neuniți s-a stabilizat până în anul 1948. Realizată după modelul unirii Bisericii Rutene din
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
2005 Biserica Română Unită, mai precis Mitropolia de Alba-Iulia și Făgăraș, a fost ridicată de Papa Benedict al XVI-lea la rangul de Arhiepiscopie Majoră, cu autonomie egală celei a patriarhiilor catolice orientale. După Marea Schismă din 1054 eforturile de refacere a unității între creștinătatea apuseană și cea răsăriteană au fost neîntrerupte. Cadrul legal pentru unirea bisericilor a fost stabilit de Conciliul de la Ferarra-Florența, ale cărui decizii sunt cunoscute pe scurt sub numele de „punctele florentine”. Unul dintre membrii delegației Bisericii
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
fie împărțit în trei părți, pe una fiind cultivată cerealele de primăvară, pe a două cereale de toamna, iar cea de-a treia era lăsată în pârloagă. Un ciclu complet dura trei ani. Asolamentul trienal era mai avantajos prin facilitarea refacerii potențialului natural al solului, cât și prin diminuarea riscurilor de criză agricolă prin cultivarea simultană a cerealelor de primăvară cu cerealele de toamna. Producțiile erau mai mari, animalele domestice fiind hrănite cu cerealele de primăvară, iar oamenii hrănindu-se cu
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
și de sâmbătă, despre sărbătoarea Paștelui, despre predestinare, despre har și despre liberul arbitru. Alte două scricori le-a dedicat problemei adopționalismului spaniol (cf. PL 99, col. 374 și 386). Cel mai important evenimint religios al pontificatului său a fost refacerea unității bisericești dintre Orient și Occident, unitate ruptă de persecuția iconoclastă. La cel de-al II-lea Conciliu din Niceea (al 7-lea ecumenic, 787), a fost reprezentat de doi delegați: cultul sfinților, al icoanelor (imaginilor sacre) și a relicviilor
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
Americii și destinat țărilor europene afectate de Al Doilea Război Mondial. La 5 iunie 1947, într-un discurs rostit în Aula Universității americane Harvard, secretarul de stat american George Marshall a anunțat lansarea unui vast program de asistență economică destinat refacerii economiilor europene, cu scopul de a stăvili extinderea comunismului, fenomen pe care el îl considera legat de problemele economice. La 19 iunie 1947 miniștrii de externe ai Franței (Georges Bidault) și Regatului Unit (Ernest Bevin) au semnat un comunicat prin
Planul Marshall () [Corola-website/Science/302854_a_304183]
-
onestitate companiei, angajaților acesteia, furnizorilor, clienților și acționarilor care și-au încredințat banii și uneori chiar viața, acestor manageri. Ei trebuie să acționeze potrivit spiritualității nipone orientale. Kazuo Inamori recunoaște rolul și contribuția esențiale ale birocraților (funcționarilor guvernamentali) japonezi la refacerea economică postbelică a Japoniei și la dezvoltarea ei „miraculoasă”, care a plasat-o în poziția de a doua superputere economică a lumii, cu un produs intern brut pe cap de locuitor de 33.000 de dolari americani, cu circa 40
Kazuo Inamori () [Corola-website/Science/302872_a_304201]
-
datorită opiniei publice alarmate și nemaiavând sprijinul socialiștilor, guvernul a demisionat în aprilie 1925, iar francul a scăzut cu 50%. În iulie 1926 s-a format un guvern de uniune națională de dreapta și radicali, condus de Poincare. Se dorea refacerea trezoreriei, amortizarea datoriei publice și redresarea francului și obținerea mediilor de afaceri și repatrierea capitalurilor și atragerea investițiilor străine. Deși Uniunea Națională câștigă alegerile din 1928, radicalii s-au divizat, iar Poincare se retrage bolnav, fiind urmat de politicieni de
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
tâlhari și a unui tunel de refugiu pe sub apă, care ar exista și astăzi. Pe locul acesta, încărcat de mister și bântuit de sufletele celor uciși, se înalță biserică actuala zidita de Neagoe Basarab la 1521. Biserică a suferit mari refaceri în timpul domniei lui Mircea Ciobanu. Pridvorul a fost transformat în pronaos, prin zidirea spațiilor dintre coloane, la jumatatea sec. XVI. Biserică a fost pictată în timpul domniei lui Petru Șchiopul în 1563 de Dobromir cel Tânăr. Această pictură este păstrată doar
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
gotică, fiind încadrată intr-un chenar. Rama exterioară este sub forma de torsadă. Deasupra ușii este pisania în limba greacă. Zidurile bisericii sunt susținute de contraforturi de piatră masivă. Lucrările din anul 1625 sunt reprezentative prin demantelarea construcției anterioare și refacerea ei totală prin „glisarea” spre nord a întregului edificiu și suprapunerea acestuia pe vestigiile bisericii anterioare precum și adăugarea la biserica din 1625 a unui pridvor suprapus pe un turn clopotniță, flancat de contraforturi. Între 1676 - 1678, in timpul voievodului Antonie
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
Sf.Sava”, după mai mulți ani de stagnare. În această perioadă s-au efectuat lucrări de stopare a infiltrației de apă prin acoperiș, lucrări sprijinire turle și bolți (naos și pronaos) cu eșafodaj din lemn, consolidare macrostructură bolți și turle, refacere izolație și învelitoare, lucrări pentru montarea învelitorii de tablă și olane la absida altarului. În anul 2008 au început demersurile pentru obținerea de finanțare din fondurile nerambursabile structurale prin Programul Operațional Regional 2007-2013, Axa prioritara 5 - Dezvoltarea durabilă a turismului
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
incendii din 1866 și 1867 au distrus clădirile seminarului, respectiv locuințele, paraclisul și turnul de intrare. Biserica a fost restaurată începând cu 1875 de către arhitectul francez Lecomte du Noüy, a cărui tehnică controversată consta din demolarea completă a edificiilor și refacerea lor din temelii, ceea ce a dus și-n cazul mânăstirii Curtea de Argeș la distrugerea frescei originale și înlocuirea acesteia cu o pictură „nouă, rece și străină de monument”. În anul 1886 s-a terminat restaurarea bisercii și a început construirea palatului
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
de înaltă prețuire le notează, în 1794, și englezul Robert Ainslie și - mai târziu - pictorii Bouquet și Lancelot, ale căror însemnări de călătorii și stampe au făcut să circule și în afara granițelor țării faima mănăstirii lui Neagoe Basarab. După unele refaceri parțiale și întregiri în timp ale ansamblului sau, vătămată și de un puternic incendiu, Biserica Episcopală Curtea de Argeș a fost refăcută - astfel după cum se vede astăzi - de arhitectul francez André Lecomte du Noüy și de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, inspectorul lucrărilor
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
nu a mai avut funcționalitate militară. Noul proprietar va fi Pogány Franciska, golind întreaga cetate care va cădea rapid în ruină. În 1817, împăratul Francisc I și soția sa aflați în vizită în Transilvania, impresionați de frumusețea locului, au poruncit refacerea Cetății Devei. Lucrările au durat 12 ani. În timpul revoluției maghiare din 1848-1849, cetatea se afla în mâinile soldaților austrieci aflați sub conducerea comandantului Kudlich. Lupte au avut loc doar după eliberarea Transilvaniei de Nord de către generalul polonez Bem. În februarie
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
principală a peretelui nordic al corului, ce va fi lărgită după mijlocul secolului al XVI-lea. Într-o a doua etapă, biserica a fost reconstruită în stilul unei bazilici gotice: navele sunt despărțite prin stâlpi octogonali, care au luat, odată cu refacerea bolților din veacul al XVI-lea, în partea superioară o formă cilindrică. În biserică și în cimitirul perimetral au fost ridicate mai multe altare și capele amintite în documentele vremii. Un exemplu în acest sens este un altar închinat apostolilor
Biserica Evanghelică din Bistrița () [Corola-website/Science/302453_a_303782]
-
lucrări de renovare a restului bisericii ale cărei nave sunt consolidate și completate cu portalurile bipartite de pe laturile de nord și sud specifice goticului târziu, iar corul amplificat. În anul 1533, episcopul Transilvaniei răspunde pozitiv dorinței enoriașilor din Bistrița de refacere a bisericii. În această etapă constructivă vechiul plan bazilical face loc unei desfășurări planimetrice de tip hală. Pentru finalizarea acestor lucrări se încheia, la 17 ianuarie 1560, un contract între consiliul orășenesc și arhitectul Petrus Italus, originar din Lugano pentru
Biserica Evanghelică din Bistrița () [Corola-website/Science/302453_a_303782]
-
a bisericii. În această etapă constructivă vechiul plan bazilical face loc unei desfășurări planimetrice de tip hală. Pentru finalizarea acestor lucrări se încheia, la 17 ianuarie 1560, un contract între consiliul orășenesc și arhitectul Petrus Italus, originar din Lugano pentru refacerea și consolidarea bisericii parohiale, în valoare de 3000 de florini. Încheiate în anul 1563, după cum consemnează și inscripția de pe aticul portalului vestic, lucrările meșterului elvețian au încorporat în structura și aspectul bisericii parohiale din Bistrița elemente noi ale limbajului plastic
Biserica Evanghelică din Bistrița () [Corola-website/Science/302453_a_303782]