22,856 matches
-
mai curajoși au Început să bată cu pumnul În masă, cerând condiții decente de viață și extinderea urgentă a spațiului locativ. Așadar, a doua zi ne-am trezit cu noaptea În cap, pentru că Ăl Bătrân avea programat pe după-amiază să separe pământul de ape, și, fiecare cu portbagajul plin de geamantane, boccele și papornițe, ne-am pregătit de plecare, așteptând semnalul. N-aș putea spune c-a fost un drum frumos, ba chiar la Început am fost foarte dezamăgit. Cu nasul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ciocnirii, cu un atom guvernamental de litiu trimis În căutarea noastră. Deși experimentul nu avusese succes, toți crezându-mă că bosonul nu fusese decât o biată imitație casantă, niște urmări totuși existaseră. În primul rând, eu, mama și tata ne separaserăm total, fără posibilitatea realipirii. Apoi, la câteva minute după ciocnire, o găurică neagră a apărut pe cerul de deasupra Genevei. Inițial, toată lumea a crezut că era un OZN și s-a repezit s-o fotografieze. Mica spărtură s-a fâțâit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de vreo ființă. Nu vorbea cu nimeni și, În cele câteva zile În care l-am pândit, n-am văzut pe nimeni care să-i adreseze vreun cuvânt. Era de parcă scriitorul și locuitorii cartierului ar fi alunecat unii pe lângă ceilalți, separați de o peliculă transparentă, așa cum se Întâmplă În acele uriașe muzee-acvariu În care te afli În mijlocul peștilor, și totuși la distanță de ei. La ora unsprezece, scriitorul se Întorcea acasă și se așeza la computerul din fața ferestrei. Uneori, făcea câte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ți‑e bine? Să‑mi facă plăcere? Munca fizică este o treaptă primitivă a activității lucrative, care va dispărea cândva cu totul, spune Rainer. El, Anna și Sophie spun că oamenii și‑au dezvoltat cultura abia atunci când au învățat să separe munca pe care o faci cu mâna de metoda de a‑ți ușura această muncă cu ajutorul uneltelor. Fără munca intelectuală n‑ar fi existat cultura, care e lucrul cel mai important. Mama spune că‑și pierde mințile, iar lipitorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deoparte câțiva bătrânei lângă consoartele țepene, câțiva tineri, greu de identificat. Amfitrionul nu pare obosit de corvoada revederilor. Elegant, ospitalier, se ocupă de cei rămași la urmă, se întreține cu grupul celor mai puțin grăbiți. Un du-te-vino zgomotos apropie și separă grupurile și în dimineața următoare, când sosesc alți invitați. Agitația se stinge abia după prânz. Doamnele sunt la coafor, bărbații citesc, se bărbieresc, dorm. Înaintea premierei mai stăruie doar silueta unei pelerine cenușii. Flutură, ca un clopot, de sub streașina unor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
propuneri să mergem acolo. Așa că ar fi bine dacă ați... N-are vreme să-și termine propoziția. Sărbătoritul e smuls de o uriașă care târăște în urma ei un bătrânel uscat și zăpăcit, pe care ține să-l prezinte. Grupurile se separă, ne apropiem de ușă. Noaptea își dezlănțuie potopul, plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm sub streșini. Vigurosul universitar uită de chelia udă. Își scoate haina, s-o ofere felinei ; dar fata refuză, alergând în salturi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
glasul împrospătat al „doctorului“ Neagu. Bună restauratoare, un meșteșugar iscusit se supune docil stilului altuia. Apoi, cum spuneam, a devenit o la fel de pricepută muzeografă. Consultată în orice controversă privind arta italiană, franceză. Întunericul pendulează din nou. Umbre vinete și sângerii, separându-ne, înghițindu-ne în pulsațiile zgomotoase ale muzicii. Nu-i mai văd ; sunt gros și cuprinzător și puternic, ca un balaur, apt de mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările, străin de zbuciumul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prinse cu perle albe și strânse, pentru a descoperi fruntea netedă și căldura gâtului. Ochii rotunzi și mari, liniștiți, privirea dreaptă. Arcul boltit al frunții, nasul oprit la timp, nările pline, ca și buzele. Obrazul închis în conturul de scoică, separându-se de gâtul înalt și robust, prin umbra subțire ce urcă de sub bărbie spre urechea ascunsă de mătasea grea a părului. Fata s-ar lăsa privită. Să-i citească fața calmă și simplă. Liniștea absolută, aproape vidul i-ar cuprinde
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
condițiile, climatul, capriciile. Protecția necesară acestor calități, poate puține, dar speciale, care-și cer un anume regim. Ca să priceapă că defectele mele deschid un câmp mult mai mare, le-ar trebui un secol ! Să înțeleagă că nici nu pot fi separate, calitățile și defectele pornind din aceeași nebunie, înlocuibile unele prin altele, pentru asta ar fi necesar să se nască din nou ! Și poate nici atunci ! Învârtea, agitat, dezlănțuit, palmele una peste alta. Apoi arătătorul de la o mână peste arătătorul celeilalte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar fi vrut să adoarmă. Trebuia să se mențină trează, să gândească. Excelența ținea să pară mai slab, dar și mai demonic decât era. Surpat, însă, de momente reale de prăbușire, bine ascunse, între cele simulate ; greu, imposibil să le separi. Bolnav, furios, ca un copil. De fapt, doar un unchi, iepuraș cabotin și naiv ? Gata să spună, într-o clipă de amiciție sau de răutate, tot ce știa ? Lăsând impresia că umflă artificial poveștile, ca un lăudăros ? În realitate, nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în sud-estul bătrânului continent, la țărmul Mării Negre. Decorul de cretă al unei gări pitice, văruită în albul proaspăt al verii. Forfota crescu, vocile porniră, zumzet, ca într-un sac cu nuci rostogolite. Alergau înainte și înapoi, se intersectau, ciocnindu-se, separându-se și din nou întâlnindu-se. Vagoanele opriră lin. Un fâșâit, stins. Pasagerul înainta prudent. Ținuta dintotdeauna : corectă, elegantă. Cămașă imaculată, pantofi respectabili, servietă severă. A.P. porni repede spre el, îi zâmbi, umplu distanța ultimului pas care îi separa cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-se, separându-se și din nou întâlnindu-se. Vagoanele opriră lin. Un fâșâit, stins. Pasagerul înainta prudent. Ținuta dintotdeauna : corectă, elegantă. Cămașă imaculată, pantofi respectabili, servietă severă. A.P. porni repede spre el, îi zâmbi, umplu distanța ultimului pas care îi separa cu energia multor cuvinte voioase. Mergeau alături, trecură pe lângă romburile de flori, ieșiră în spatele gării, pe trotuar, urcau spre oraș. — Am venit cu mașina lui Manole până la Constanța, spunea călătorul. Celălalt tăcea, îl privea, bucuros de întâlnire. — N- aveam cum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi zi bună, miercuri, ziua orelor suplimentare, la birou și oriunde. Uf, reușise în cele din urmă ! Trecuse prin dreptul fiecăruia, îl văzuseră, desigur ! Se grăbea, intrase în bufetul de lângă cinema. Îi văzu apoi, prin vitrină, păstrau distanța care-i separa. După-amiază dospită, sala fierbea, pustie. Rămăsese la post, minut cu minut, grad peste grad, treizeci și cinci de grade la umbră. Modesta miercuri mijlocie se tot întinsese, se înfierbântase și se înrăise și se întorcea, desfăcută, dilatată, miriapod, meduză leșinată. Mesele, dulapurile
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cum se închiseseră fabricile și minele, iar băncile falimentaseră, oamenii nu aveau unde să se ducă. Oricum se plictiseau acasă. Noi doi eram niște norocoși - aveam unde să ne ducem. O țineam pe Sabina de mână, peste linia roșie care separa sexele în autobuz. Mi-o imaginam cu mine în pat, sub pătură, șoptind: noi doi, Piti, numai noi doi, nu-i așa?. Am coborât la Televiziune și ne-am scufundat la metrou. Coadă imensă la cartele. Hm, cred că întârzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ani și arata ca zâna apelor din basme. Doar că era mai scundă. Am lăsat bagajele în camera de oaspeți cu pereții acoperiți de icoane și am luat dealul pieptiș. Trebuia să sărim gardurile din bârne cu care muntenii își separaseră pășunile. Mărșăluiam gâfâind pe sub coroanele sărăcăcioase ale zarzărilor. Iarba și florile de câmp ne ajungeau până la genunchi. Aerul era șfichiuit de aeroplane și bombardiere: bondari, albine, viespi, musculițe. Cam o dată la treizeci de secunde înghițeam o insectă. Avea gust amărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu prea ciripești mare lucru. Un gentleman, ce mai, și un asiduu umflător de burți, din ce se zvonea. Așa că Ionicii fixau un capăt al scândurii de cercevelele ferestrei, iar pe celălalt îl propteau de cadrul sticlei mate, care îi separa pe cititorii așezați la aceași masă, față-n față. Pentru asta trebuia să ai poziție la o fereastră. Înclinația scândurii era musai să fie la 45°. Altfel varză se făceau definițiile și conceptele. Nu erau singurii bătuți de soartă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aventura lui de la școală, când venise s-o apere cu acel cuțit de bucătărie ascuns în cizmă, fusese o simplă divesiune organizată de ea împreună cu un coleg de clasă căruia îi promisese că, dacă în felul ăla reușeau să-l separe pe fratele ei mai mic de averea familiei, îi va cumpăra cinci ștrudele cu mere. Ce nu spune, însă, Leo în jurnalul său, e că a mers să-i apere onoarea școlară Cristinei, însă de poșetă tot nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rotație a coatelor. Asta e - constănțenii nu sunt decât bucureșteni care abia așteaptă să poată emigra în capitală. Se întorc apoi în vacanță în orașul natal să-și destindă nervii, cu aere de inițiați în misterele urbei. Aerele astea îi separă net de mitici. Miticul autentic se revendică de la orașul în care trăiește de o generație. Ceilalți: prahovenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, dau bir cu fugiții la prima tornadă. Fug în provincii și se împăunează că ei locuiesc în capitală. Doar ardelenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui Queneau, în plimbările cu bicicleta sau cu rolele, ba chiar și în parfumul zulufilor ei. Un exemplu cras de gândire politically incorrect. L LV M-am închis cu Sabina în cameră. I-am explicat că ne pripim, că suntem separați de mult. Și, care-i problema? Tocmai, nu mai pierdem timp. Da, dar eu iubeam o altă femeie sau, mă rog, iubeam două femei în paralel. Aveam nevoie de răgaz, să înțeleg ce era în inima mea. Nu contează, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
este posibil. Mereu noțiunea de basm se asociază aceleia de copilărie, univers în care, de asemeni totul pare posibil, nivelul sublim al înțelegerii fenomenului. Eroina în perpetua stare de contemplare a sinelui, se eliberează de perdeaua de ceață ce o separă de lumea exterioară și descoperă ”un mic animal” - un copilaș de vreo patru anișori. Descrierea copilului realizată de aceasta ingenuă femeie este de-a dreptul șocantă : ”se apropie de ea ca o dihanie blajină, și puse pe poala ei o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
un narcotic, de vreme ce îmi dădea o stare specială, de irealitate. Din când în când, câte o pasăre despica aerul, ca o săgeată neagră. Brazii, plantați cu mulți ani în urmă de-a lungul gardului, semănau cu niște străjeri întunecați care separau ulița de cimitir. Încât aveam impresia că mă găseam într-o altă lume. În afară de micile sunete scoase de insectele ce foiau prin iarbă nu se auzea nici un zgomot... 6. Ce vreau? Să-mi povestesc viața? Nu. Categoric, nu. Pentru a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
toate acestea, n-am cunoscut umilința frustrărilor. În Lisa, copiii de pe Delături păzeau vacile pe Calea Secii, cei de pe ulița principală mergeau în Piscul Cornii, iar cei de peste vale se duceau pe Calea Râului cu vitele. În rest, nu ne separa nimic. Eram la fel de înapoiați. De aceea copilăria mea a fost fără ranchiuni, gelozii sau revolte. E important asta, dacă mă gândesc la ce s-a întîmplat mai târziu. După ce tata mi-a deslușit harta cerului și mi-a vorbit despre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
spre seară, încărcate cu trunchiuri de brad sau de fag, precum și carele, cu loitre înalte, ce aduceau fânul ori otava din livezile de la poalele muntelui. De o parte și de alta, garduri de nuiele, întărite de tufe de mărăcini vii, separau drumul de fânețe. Pe locurile unde pământul nu era strivit de roțile carelor, nici amestecat cu bolovani, creștea iarbă, bună de păscut, cât permiteau ferigile care năpădeau părțile mai umede. Existau și mici poieni, unde puteam întîrzia mai mult, iar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
posibil să duci cu tine un gol pe care să-l ignori fără probleme. În cazul meu, faptul că m-am înstrăinat de Lisa n-a micșorat, ci a adâncit legătura afectivă cu lumea copilăriei. După ce am înțeles ce mă separă, temperamental, de Lisa, am iubit-o mai mult. Și altfel. Probabil, abia atunci m-am dumirit că amestecul ei de cer divin și de rachiu prost se află în centrul destinului meu. N-aș fi în stare să mă imaginez
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ceea ce a avut, probabil, efecte dezastruoase asupra psihologiei mele. Îi invidiam pe colegii mei că erau bine îmbrăcați, că știau să se poarte și că nu aveau nici un fel de complexe. Pe lângă ei, eu eram un necioplit. Prăpastia care ne separa se vedea ușor. Nu izbuteam deloc să fiu natural, dezinvolt, mă mișcam fără grație, trădând la fiecare pas o stinghereală care arăta că nu mă simțeam în apele mele. Și, în loc ca mediul select în care nimerisem să mă ambiționeze
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]