20,650 matches
-
prescurtat SSD) este un dispozitiv de stocare a datelor care folosește memorii cu semiconductori, construite pe baza studiilor de fizica stării solide. SSD-urile se deosebesc de unitățile cu discuri dure clasice (HDD) care sunt dispozitive electromecanice cu discuri de stocare aflate în mișcare, prin aceea că SSD-urile folosesc numai microcipuri care rețin datele în memorii nevolatile, fără să aibă părți mobile. SSD-urile sunt mai rezistente la șocurile mecanice, având timp de acces mai scăzut dar preț pe megabait
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
SSD-urilor. Originile SSD-urilor vin din 1950 folosind două tehnologii similare, memoriile magnetice și CCROS. Aceste unități de memorie auxiliare, așa cum erau numite la momentul respectiv, au apărut în timpul erei calculatoarelor cu tuburi electronice. Dar odată cu introducerea unităților de stocare cu tamburi, folosirea lor a fost oprită. Mai târziu, în timpul anilor 1970 și 1980, la primele supercomputere de la IBM, Amdahl și Cray, SSD-urile au fost implementate pe baza memoriilor cu semiconductori. În 1978 compania Texas Memory Systems a introdus
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
KB RAM pentru a fi folosit de către companiile de petrol pentru achiziția de date seismice. În anul următor compania StorageTek a dezvoltat prima unitate SSD modernă, supranumită „"Iceberg"”. Calculatorul Sharp PC-5000, care a fost introdus în 1983, folosea cartușe de stocare de tip "solid-state" de 128 KB, care conțineau memorie de tip "bubble". În 1984 compania Tall Grass avea o unitate de "backup" de 40 MB cu o unitate SSD de 20 MB înglobată. Unitatea de 20 MB putea fi folosită
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
avea o unitate de "backup" de 40 MB cu o unitate SSD de 20 MB înglobată. Unitatea de 20 MB putea fi folosită în locul unui disc dur. În septembrie 1986 compania Santa Clara Systems a introdus modelul „"BatRam"”, sistem de stocare în masă de 4 MB, expandabil la 20 MB, folosind module de memorie de 4 MB. Pachetul includea o baterie reîncărcabilă (acumulator) pentru a conserva conținutul memoriei cipului chiar și atunci când sistemul nu era alimentat. În 1987 a intrat pe
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
Interfața este încorporată de obicei în controler. Acestea sunt asemănătoare cu cele folosite pentru HDD-uri: Forma și mărimea oricărui dispozitiv decurge din forma și mărimea componentelor sale. HDD-urile tradiționale și CD-ROM-urile sunt construite în jurul motorului și mediului de stocare rotativ. Atâta timp cât SSD-urile sunt construite din circuite integrate și interfețe conectoare, ele pot în principiu să aibe orice formă imaginabilă, deoarece forma nu este restricționată aproape deloc de componentele interne. Folosirea formei externe clasice de HDD la majoritatea SSD
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
evită această problemă prin rezervarea unei părți din hardware și prin folosirea algoritmilor anti-uzură, care mută datele doar în perioadele când discurile sunt slab folosite. Până în 2009 SSD-urile erau folosite în principal pentru aplicații critice, unde viteza sistemului de stocare trebuia să fie cât mai înaltă. De când memoria "flash" a devenit o componentă obișnuită a SSD-urilor, prețurile în scădere și creșterea în capacitate le-au făcut mai atractive financiar pentru multe aplicații. Organizațiile care necesită un acces rapid la
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
în capacitate le-au făcut mai atractive financiar pentru multe aplicații. Organizațiile care necesită un acces rapid la date includ companiile de comerț, companiile de telecomunicații și firmele de editare și streaming video. Lista de aplicații care ar beneficia de stocare mai rapidă este vastă. Orice companie poate evalua investițiile necesare la adăugarea SDD-urilor la aplicațiile lor, pentru a prevedea dacă vor fi profitabile sau nu. SSD-urile bazate pe "flash" pot fi folosite și la aparatura de rețea din
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
întregime atât cu detecția și alinierea SSD-urilor, cât și cu comanda TRIM. Versiunile anterioare ale "kernel"-ului nu conțineau suport pentru SSD. Următoarele sunt unități de standardizare și entități care creează standarde pentru discurile SSD (și alte dispozitive de stocare pentru calculatoare). Tabelul include de asemenea și organizații care promovează folosirea discurilor SSD (tabelul nu e complet).
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
Standardele JEDEC pentru memorie sunt specificațiile pentru circuitele de memorie semiconductoare și unități de stocare similare promulgate de Joint Electron Device Engineering Council (JEDEC) Solid State Technology Association, o organizație independentă a ingineriei semiconductorilor și un corp al standardizării. Asociată cu Electronic Industries Alliance (EIA), o asociație comerciala ce incorporează toate domeniile industriei electronice din
Standarde JEDEC () [Corola-website/Science/321153_a_322482]
-
de numere pentru tuburile electronice. Abia în anul 1999, JEDEC a devenit o asociație separată sub numele său actual, dar continuând o alianță cu EAI. Standardele JEDEC pentru memorie reprezintă specificații pentru circuitele de memorie cu semiconductori și dispozitive de stocare similare, promulgate de către JEDEC Solid State Technology Association. Standardul JEDEC 100B.01 specifica termeni comuni, elemente și alte definiții în uz din industria semiconductorilor. JESC21-C se adresează memoriilor cu semiconductori de la 256 static RAM pana la ultimele module DDR3 SDRAM
Standarde JEDEC () [Corola-website/Science/321153_a_322482]
-
Termeni, definiții și simbolul literelor pentru microcalculatoare, microprocesoare și circuite de memorie integrate”". Scopul acestui standard este acela de "a promova utilizarea unanimă a simbolurilor, abrevierilor, termenilor și definițiilor în industria semiconductorilor". Aceste specificații definesc cele doua unități cunoscute de stocare a informației: Specificațiile conțin definiții ale celor mai utilizate prefixe kilo, mega și giga de cele mai multe ori în context cu unitățile byte și bit pentru a desemna multiplii ai acestor unități. Specificațiile definesc aceste prefixe astfel: Specificațiile indică faptul că
Standarde JEDEC () [Corola-website/Science/321153_a_322482]
-
Memoria ROM (read-only memory) este un tip de memorie care în mod normal poate fi doar citită, spre deosebire de RAM, care poate fi atât citită, cât și scrisă. Memoria ROM este o clasă de suporturi de stocare utilizate în computere și alte dispozitive electronice. Datele stocate în ROM nu pot fi modificate sau pot fi modificate numai lent ori cu dificultate. De aceea, memoria ROM este folosită în principal pentru a distribui firmware (softul strâns legat de
Memorie ROM () [Corola-website/Science/321157_a_322486]
-
principal pentru a distribui firmware (softul strâns legat de hardul specific și puțin probabilă să aibă nevoie frecvent de update). Memoria ROM este folosită la anumite funcții în calculatoare din două motive principale: Memoria ROM este utilizată în principal pentru stocarea programelor de sistem care stau la dispoziție în orice moment. Unul dintre ele este BIOS, stocat pe o memorie ROM, numită system BIOS ROM. Stocarea fiind pe memoria ROM, programul este disponibil odată cu pornirea calculatorului pentru a introduce setările. Întrucât
Memorie ROM () [Corola-website/Science/321157_a_322486]
-
anumite funcții în calculatoare din două motive principale: Memoria ROM este utilizată în principal pentru stocarea programelor de sistem care stau la dispoziție în orice moment. Unul dintre ele este BIOS, stocat pe o memorie ROM, numită system BIOS ROM. Stocarea fiind pe memoria ROM, programul este disponibil odată cu pornirea calculatorului pentru a introduce setările. Întrucât scopul memoriei ROM este să nu fie modificată, apar situații în care este nevoie de schimarea conținutului acesteia. Orice locație din ROM poate fi citită
Memorie ROM () [Corola-website/Science/321157_a_322486]
-
fie permanet deteriorată. În primele memorii EAROM aceasta putea să apară după mai puțint o mie de cicluri de scriere. Memoria moderna Flash EEPROM numărul poate depăși un milion. Această rezistență limitată, precum și costul mai ridicat înseamnă că spațiile de stocare Flash este puțin probabil să înlocuiască complet în viitorul apropiat diskdrive-urile magnetice. Securitatea constă într-un circuit folosit pentru a inhiba copierea nepermisă a datelor read-only. Ea servește pentru a anula datele citite din memoria read-only, cu excepția cazului în care
Memorie ROM () [Corola-website/Science/321157_a_322486]
-
Stocarea magnetică se referă la stocarea datelor pe un mediu magnetizat. Toate dispozitivele de stocare magnetică citesc și scriu datele folosind electromagnetismul și reprezintă o formă de memorie non-volatilă. Informațiile sunt accesate folosind unul sau mai multe capete de citire/scriere
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
Stocarea magnetică se referă la stocarea datelor pe un mediu magnetizat. Toate dispozitivele de stocare magnetică citesc și scriu datele folosind electromagnetismul și reprezintă o formă de memorie non-volatilă. Informațiile sunt accesate folosind unul sau mai multe capete de citire/scriere. La sfârșitul anilor 1940, designerii
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
Stocarea magnetică se referă la stocarea datelor pe un mediu magnetizat. Toate dispozitivele de stocare magnetică citesc și scriu datele folosind electromagnetismul și reprezintă o formă de memorie non-volatilă. Informațiile sunt accesate folosind unul sau mai multe capete de citire/scriere. La sfârșitul anilor 1940, designerii primelor calculatoare au recurs la tehnologia de înregistrare a
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
sunt accesate folosind unul sau mai multe capete de citire/scriere. La sfârșitul anilor 1940, designerii primelor calculatoare au recurs la tehnologia de înregistrare a informațiilor audio analogice folosing magnetismul dezvoltate până în acel moment pentru a asigura un mediu de stocare/recuperare a datelor digitale. Conceptul din spatele tehnologiei a fost prezentat de Oberlin Smith în 1878, când a fost depus un brevet, și mediatizat 10 ani mai târziu. Cu toate acestea, abia în 1898 inventatorul danez Valdemar Poulsen a prezentat prima
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
depus un brevet, și mediatizat 10 ani mai târziu. Cu toate acestea, abia în 1898 inventatorul danez Valdemar Poulsen a prezentat prima înregistrare magnetică funcțională. Dispozitivul lui Poulsen înregistra semnalul pe un fir înfășurat în jurul unui tambur. Primele dispozitive de stocare magnetice au fost concepute pentru a înregistra semnal audio analogic. Calculatoarele, precum și majoritatea dispozitivelor de stocare magnetice audio și video din generația actuală păstrează informația în format digital. Pentru calculatoarele vechi, stocarea magnetică era utilizată ca memorie principală. Spre deosebire de calculatoarele
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
danez Valdemar Poulsen a prezentat prima înregistrare magnetică funcțională. Dispozitivul lui Poulsen înregistra semnalul pe un fir înfășurat în jurul unui tambur. Primele dispozitive de stocare magnetice au fost concepute pentru a înregistra semnal audio analogic. Calculatoarele, precum și majoritatea dispozitivelor de stocare magnetice audio și video din generația actuală păstrează informația în format digital. Pentru calculatoarele vechi, stocarea magnetică era utilizată ca memorie principală. Spre deosebire de calculatoarele moderne, banda magnetică era utilizată și pentru memoria secundară. Înregistrarea analogică se bazează pe faptul că
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
fir înfășurat în jurul unui tambur. Primele dispozitive de stocare magnetice au fost concepute pentru a înregistra semnal audio analogic. Calculatoarele, precum și majoritatea dispozitivelor de stocare magnetice audio și video din generația actuală păstrează informația în format digital. Pentru calculatoarele vechi, stocarea magnetică era utilizată ca memorie principală. Spre deosebire de calculatoarele moderne, banda magnetică era utilizată și pentru memoria secundară. Înregistrarea analogică se bazează pe faptul că magnetizarea remanentă a unui material dat depinde de amplitudinea câmpului aplicat. În mod normal, materialul magnetic
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
banda magnetică a fost treptat înlocuită cu înregistrările digitale. În locul creării unei distribuții magnetice în cazul înregistrării analogice, înregistrarea digitală are nevoie doar de două stări magnetice, care sunt +Ms și -Ms de pe bucla de histerezis. Exemple de medii de stocare magnetice digitale sunt dishchetele și HDD-urile... Dispozitivele de înregistrare magneto-optice scriu și citesc datele optic. La scriere, mediul magnetic este încălzit local de un laser, care induce o creștere rapidă a câmpului coercitiv. Apoi, un câmp magnetic de amplitudine
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
laser, care induce o creștere rapidă a câmpului coercitiv. Apoi, un câmp magnetic de amplitudine mică poate fi folosit pentru a schimba magnetizarea. Procesul de citire se bazează pe efectul Kerr magneto-optic. Discheta (în engleză floppy-disk) este un dispozitiv de stocare de date pe un disc magnetic ușor flexibil rotitor, care poate fi transportat și introdus și utilizat pe alte calculatoare, dacă dispun de o unitate de dischetă. Stocarea datelor pe discul dur se face pe o suprafață magnetică dispusă pe
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
pe efectul Kerr magneto-optic. Discheta (în engleză floppy-disk) este un dispozitiv de stocare de date pe un disc magnetic ușor flexibil rotitor, care poate fi transportat și introdus și utilizat pe alte calculatoare, dacă dispun de o unitate de dischetă. Stocarea datelor pe discul dur se face pe o suprafață magnetică dispusă pe platane rotunde metalice rigide (dure). Discul dur este format din: Un nou tip de dispozitiv de stocare magnetica, MRAM (Magnetoresistive Random Access Memory), este produs. Acest dispozitiv se
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]