204,613 matches
-
Teritorii ale Poloniei, care nu fuseseră niciodată părți ale Imperiului German au fost de asemenea ocupate de Reich. Adolf Hitler a semnat două decrete (pe 8, repectiv 12 octombrie 1939) prin care teritoriile poloneze ocupate erau împărțite în noi unități administrative: Aceste teritorii aveau o suprafață de 94.000 km și o populație de aproximativ 10.000.000 de oameni. Restul teritoriului polonez a fost anexat de Uniunea Sovietică sau a fost transformat în așa numitul Guvernământ General, o zonă de
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
Łomża, Baranowicze și Brest) sau a Ucrainei Sovietice (Lwów, Tarnopol, Lutsk, Rowne și Stanisławów). Orașul Vilnius ("Wilno") și regiunea adiacentă a fost cedată Lituaniei. După declanșarea atacului împotriva Uniunii Sovietice din iunie 1941, Germania a făcut noi modificări ale structurii administrative a regiunii. Astfel, Voievodatul Białystok, (județele Białystok, Bielsk Podlaski, Grajewo, Łomża, Sokółka, Vaukavîsk și Grodno) au fost atașate la (nu încorporate în) Prusia Răsăriteană. Fostele voievodate Lwow, Stanislawow și Tarnopol au fost anexate la Guvenământul General ca al cincilea district
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
câteva urme care dovedesc existența unei așezări încă din timpul epoci canaanite (s-au găsit produse de olărit canaanite) și a Primului Templu.În secolul al VII-lea î.Hr. a fost fortificată de către cuceritorii asirieni. Ulterior a servit drept centru administrativ sub babilonieni, persani și în perioada lagidă și seleucidă. În anii celui de al Doilea Templu, Tzipori () a fost un oraș însemnat și este menționat în numeroase izvoare. Ea a fost cucerită, se pare, de regele hasmoneu Yehuda Aristobulos I
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
înconjurat de ziduri încă din timpurile lui Yehoshua bin Nun. Sepphoris a intrat sub dominația romanilor în urma expediției în Iudeea a lui Pompeius în 63 î.Hr. Între inițiativele luate de și de colaboratorul său, proconsulul Aulus Gabinius, se cunoaște împărțirea administrativă a regatului iudeu în cinci districte, iar ,pentru a împiedica crearea unui singur centru de putere evreiesc, punerea așezărilor iudeilor sub jurisdicția a cinci tribunale religioase, dintre care unul în Tzipori. În anul 55 î.Hr. Gabinius a acordat orașului Tzipori
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip acvatic) situată în nord-estul României, pe teritoriul administrativ al județului Iași. Aria naturală cu o suprafață de 4.316 hectare este situată în extremitatea estică a județului Iași în teritoriile administrative ale comunelor: Bivolari, Gorban, Grozești, Prisăcani, Probota, Trifești și Țuțora, formând granița între România și Republica Moldova. Rezervația
Rezervația acvatică Râul Prut () [Corola-website/Science/327699_a_329028]
-
corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip acvatic) situată în nord-estul României, pe teritoriul administrativ al județului Iași. Aria naturală cu o suprafață de 4.316 hectare este situată în extremitatea estică a județului Iași în teritoriile administrative ale comunelor: Bivolari, Gorban, Grozești, Prisăcani, Probota, Trifești și Țuțora, formând granița între România și Republica Moldova. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea
Rezervația acvatică Râul Prut () [Corola-website/Science/327699_a_329028]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) situată în județul Neamț, pe teritoriul administrativ al orașului Piatra Neamț. Aria naturală cu o suprafață de 39,50 hectare se află în partea centrală a județului Neamț și în cea estică a orașului Piatra Neamț, pe versanții "Culmii Pietricica", ocupând partea centrală a acestuia la intersecția paralelei de
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
s-a născut în 2 octombrie 1940 în comuna Hodac, județul Mureș. Este un fost funcționar administrativ în cadrul Primăriei Târgu-Mureș, tehnician-arhitect, pasionat istoric și publicist. Studiile le-a început la Liceul „Al. Papiu Ilarian” (1955 - 1959), apoi au urmat cele de specialitate la Scoala Tehnică de Arhitectură și Sistematizare din Târgu Mureș (1959 - 1962) În anul 1962
Ioan Eugen Man () [Corola-website/Science/327716_a_329045]
-
este o arie protejată de interes național aflată în zona Carpaților de Curbură - ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și paleontologic), situată în județul Buzău pe teritoriul administrativ al comunei Colți. Aria rezervației are o suprafață de 2,52 hectare și se află în partea nord-vestică a județului Buzău, la poalele Masivului Ivănețu la o altitudine de 500-600 m, în nord-estul satului Colți, lângă drumul județean ce leagă
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
a soacrei, Valeria Popescu (1897-1986). 1951 Se naște la București Dan Ion Nasta, unicul fiu al lui Atanasie Nasta și al Gabrielei Nasta. 1952 Atanasie Nasta este primit ca muncitor agricol la G.A.S. Dudu, lucrând de facto în departamentul administrativ. 1958 Atanasie Nasta este readmis pentru exercitarea avocaturii și se angajează ca jurisconsult în gospodări agricole de stat din Ilfov. 1970-1975 Atanasie Nasta își încheie cariera profesională în București, în calitate de consilier juridic la sediul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare. 1975
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
o perioadă de acalmie, efectivele otomane din Pașalâcul de la Buda (Eyaletul Budin) se ridicau la aproximativ 8.000 de ieniceri, sprijiniți de un număr necunoscut de recruți locali. Teritoriul cucerit a fost împărție în eyaleturi (provincii), care aveau ca subdiviziuni administrative sangeacurile. Funcționarul cu cel mai înalt grad din era pașa de Buda (Budin). La început, întreg teritoriul controlat de otomani în Ungaria făcea parte din Pașalâcul Buda (Eyaletul Budin). Mai târziu au fost formate o serie de noi diviziuni administrative
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
administrative sangeacurile. Funcționarul cu cel mai înalt grad din era pașa de Buda (Budin). La început, întreg teritoriul controlat de otomani în Ungaria făcea parte din Pașalâcul Buda (Eyaletul Budin). Mai târziu au fost formate o serie de noi diviziuni administrative: Eyaletul Temeșvar (Pașalâcul Timișoara), Eyaletul Zigetvar, Eyaletul Kanije, Eyaletul Egir și Eyaletul Varat (Pașalâcul Oradea). Capitalele acestor diviziuni administrative se aflau pe teritoriul Ungariei din zilele noastre, cu excepția celor de la Timișoara și Oradea, care se află în România contemporană. Eyaleturile
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
de otomani în Ungaria făcea parte din Pașalâcul Buda (Eyaletul Budin). Mai târziu au fost formate o serie de noi diviziuni administrative: Eyaletul Temeșvar (Pașalâcul Timișoara), Eyaletul Zigetvar, Eyaletul Kanije, Eyaletul Egir și Eyaletul Varat (Pașalâcul Oradea). Capitalele acestor diviziuni administrative se aflau pe teritoriul Ungariei din zilele noastre, cu excepția celor de la Timișoara și Oradea, care se află în România contemporană. Eyaleturile Temeșvar și Varat cuprindeau teritorii ale României, dar și Ungariei contemporane. De asemenea, eyaleturiele Budin, Zigetvar, Kanije și Egir
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
Eyaleturile Temeșvar și Varat cuprindeau teritorii ale României, dar și Ungariei contemporane. De asemenea, eyaleturiele Budin, Zigetvar, Kanije și Egir cuprindeau teritorii aflate în zilele noastre în Serbia, Croația și Kosovo. Pașii și sangeac-beii erau funcțiori otomani responsabili pentru problemele administrative, juridice și militare. Interesul principal al otomanilor era apărarea cuceririlor teritoriale. Sublima Poartă a devenit principalul proprietar funciar din regiune și administra direct și pentru propriul câștig aproximativ 20% din teritoriul Ungariei. Restul teritoriului a fost împărțit funcționarilor civili și soldaților
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
(în poloneză: "Babiogórski Park Narodowy") este o arie protejată ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național) situat în Polonia, în voievodatului Polonia Mică, pe teritoriul administrativ al powiatului Sucha. Parcul national se află în partea sudică a Poloniei și cea sud-vestică a voievodatului Polonia Mică, în sudul satului Zawoja, în extremitatea estică a zonei protejate Horná Orava ("Chránená krajinná oblasť Horná Orava"), aproape de granița cu Slovacia
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
(în poloneză: "Park Narodowy Gor Stołowich") este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN, (parc național) situat în Polonia, pe teritoriul administrativ al voievodatului Silezia Inferioară. Aria naturală cu o suprafață de 63,40 km ocupă partea poloneză a munților Stołowe ("Góry Stołowe") și se află în extremitatea sud-vestică a țării, în sudul voievodatului Silezia Inferioară, la granița cu Cehia. a fost
Parcul Național Góry Stołowe () [Corola-website/Science/327987_a_329316]
-
(în ) este o arie protejată ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național), situată pe teritoriul administrativ voievodatului Podlasia din Polonia, la frontiera cu Belarus. Acest parc național reprezintă porțiunea poloneză din Pădurea Białowieża, un areal natural întins pe teritoriile Poloniei și Belarusului vecin inclus în întregimea sa în Patrimoniul Mondial UNESCO. Aria naturală se află în
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
(în poloneză: "Bieszczadzki Park Narodowy") este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național) situată în Polonia, pe teritoriul administrativ al voievodatului Subcarpatia. Aria naturală se află la extremitatea sud-estică a Poloniei și cea sudică a voievodatului Subcarpatia ("Województwo podckarpackie"), la granița cu Slovacia și Ucraina, în Tatra Joasă (în Munții Bieszczady ce atinge cea mai mare înălțime în Vârful
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
În timpul construcției, mare maestru al ordinului era Kondrad von Jungingen, iar rolul de procuror din Bytow îl îndeplinea Jakub von Reinach. Castelul se află pe un deal cu vederea spre oraș. După finisarea sa, a servit în special ca sediu administrativ al ordinului și avea un rol defensiv împotriva atacurilor cavalerilor din Polonia și Lituania. Castelul din Malbork reprezintă o fortăreață în stil gotic cu volumul peste 250 000 m3. Este compusă dintr-un castel mic, un castel mediu și din
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
(în poloneză: "Karkonoski Park Narodowy") este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a (parc național) situată în Polonia, pe teritoriul administrativ al voievodatului Silezia Inferioară. Aria naturală cu o suprafață de 55,81 km se întinde în sud-vestul Poloniei, de-a lungul graniței cu Cehia în Munții Karkonosze, în extremitatea teritorială vestică a voievodatului Silezia Inferioară. Karkonosze, numele culmii principale din
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
regiunii de către Cavalerii Teutoni, după ce în 1274 Ordinul a trebuit să înăbușe Marea Răscoală Prusiană a triburilor baltice. Nu s-au păstrat documente privind construcția Castelului Malbork, astfel istoria acestuia s-a aflat prin studiu arhitectural și pe baza arhivelor administrative a Ordinului din acea perioadă. Lucrările de construcție au durat până în jurul anului 1300, sub patronajul Comandantului Heinrich von Wilnowe. Castelul este localizat pe malul de sud-est a râului Nogat. A fost denumit Marienburg dupa Maria, patroana sfântă a Ordinului
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
noastre). Când ultima fortăreață a cruciaților a căzut în fața musulmanilor, Ordinul și-a mutat sediul la Veneția, înainte de a ajunge în Polonia. Malbork a devenit și mai important după ce Cavalerii Teutoni au cucerit Gdansk (Danzig) si Pomerania în 1308. Centrul administrativ al Ordinului a fost mutat la Malbork din Elblag (Elbing). Marele Maestru al Cavalerilor Teutoni, Siegfried von Feuchtwangen, care a venit la Malbork din Veneția, a preluat următoarea fază de construire a castelului. În 1309, în ajunul persecutării de către Papa
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
înainte de deces, Iosif al II-lea a emis un decret prin care anula toate reformele sale cu excepția celor care priveau toleranța religioasă, situația țărănimii și abolirea ordinelor religioase. Succesorul lui, Leopold al II-lea, a reintrodus din punct de vedere administrativ separarea Ungarie ca regat pe al cărui tron să fie un rege habsburgic. În 1791, Dieta a votat Legea X, care stabilea statutul de regat independent al Ungariei, guvernat de un rege încoronat legal în conformitate cu prevederile constituționale maghiare. Această lege
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
realizată într-un stil arhitectural sobru și eclectic, construcția fiind începută în anul 1846. A fost ridicată din cărămidă, pe o temelie solidă, iar în 1909 i s-a mai adăugat un etaj. În același an clădirea a devenit sediul administrativ al județului Suceava. După ocupația habsburgică, reședința județului a devenit pentru o vreme Fălticeni, deoarece orașul Suceava se afla sub stăpânire străină. Începând cu 1923, în clădire și-a desfășurat activitatea Prefectura județului Baia, iar între 1950 și 1968, Consiliul
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
aflat într-un pericol real de a fi distrusă complet. Localnicii au intervenit și au reușit cu ajutorul important al lui Matěj Sychra să acopere întreaga zonă și să salveze biserica pentru a putea fi păstrată pentru generațiile viitoare. Guberniul (unitate administrativă) a acordat în 1792 permisiunea de a restaura biserica, cu condiția ca biserica să nu mai fie o biserică de pelerinaj și ca cimitirul din Žďár nad Sázavou să fie mutat în apropierea bisericii. În prezent, cimitirul nu mai este
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]