205,475 matches
-
Talaat lui Aubrey Herbert, un agent al serviciului de informații britanic. Acesta a avut loc cu nouă zile înainte de asasinarea pașei și a fost realizat în cursul unei serii de întrevederi de scurtă durată într-un parc dintr-un mic oraș german. Interviul i-a oferit lui Talaat șansa de a explica politica Imperiului Otoman din ultimii 10 ani. Aceste întâlniri au confirmat informațiile obținute anterior de serviciile de informații care atestau că Talaat Pașa căuta sprijin din partea țărilor musulmane pentru
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
Aliați. Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Turciei moderne, i-a criticat puternic pe Talaat Pașa și pe colegii săi pentru politicile lor de dinaintea și din timpul Primului Război Mondial. Un număr mare de străzi din Turcia îi poartă numele, precum și o stradă din orașul Pafos, în Republica Turcă a Ciprului de Nord, care conține o mare minoritate turcă. Scriitorul Zaharia Stancu a introdus în romanul picaresc "Jocul cu moartea" (1962) mai multe referiri la Talaat Pașa. Diplomatul (un mincinos notoriu) îi spune în mai
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
ore. Folosind această metodă, un semnal diferit ar fi putut fi trimis în fiecare noapte. Între timp, alți astronomi erau în căutare de semne de viață pe alte planete. În 1822, Franz von Gruithuisen a crezut că a văzut un oraș uriaș și dovezi de agricultură pe Lună, dar astronomi care foloseau instrumente mai puternice, au respins afirmațiile sale. Gruithuisen credea, de asemenea, că a văzut dovezi ale vieții pe Venus. Lumină provenind din ardere, a fost observată pe Venus, iar
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
mod natural, și tradus greșit cu "canals", care sunt artificiale) pe Marte - acest lucru a fost urmat de treizeci de ani de entuziasm marțian. Inventatorul Charles Cros era convins că licăririle de lumină observate pe Marte și Venus sunt luminile orașelor mari. Și-a petrecut ani din viață încercând să obțină fonduri pentru o oglindă gigantică cu care să trimită semnale marțienilor. Lumina intens reflectată de oglindă s-ar fi concentrat pe deșertul marțian, unde ar fi putut fi folosită pentru
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
o perioadă de depresie. În 1982, Carlos a fost angajat de către Comitetul de Organizare pentru Jocurile Olimpice de Vară din 1984 de la Los Angeles pentru a promova jocurile și pentru a acționa ca om de legătură cu comunitatea de culoare din oraș. În 1985, el a devenit un antrenor de atletism la . Începând din 2012, Carlos este și consilier personal pentru elevi la aceeași școală. Smith și Carlos au primit la ediția 2008 a în cinstea gestului lor. Norman, care a simpatizat
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
este realizat din plăci ceramice verzi, galbene și roșii. Numărul de concurs este împărțit în două din cauza fermoarului desfăcut, 25 9, dar este imprimat legat pe spatele statuii. În ianuarie 2007, History San Jose a deschis o nouă expoziție numită "Orașul Vitezei: De la Drepturile Civile la Black Power", acoperind programul sportiv de atletism al Universității de Stat din oraș „din rândul căruia mai mulți studenți sportivi au devenit cunoscuți în toată lumea ca figuri ale Mișcărilor pentru Drepturi Civile și Black Power
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
desfăcut, 25 9, dar este imprimat legat pe spatele statuii. În ianuarie 2007, History San Jose a deschis o nouă expoziție numită "Orașul Vitezei: De la Drepturile Civile la Black Power", acoperind programul sportiv de atletism al Universității de Stat din oraș „din rândul căruia mai mulți studenți sportivi au devenit cunoscuți în toată lumea ca figuri ale Mișcărilor pentru Drepturi Civile și Black Power care au remodelat societatea americană.” În Australia, în anul 2000 a fost realizată o pictură murală cu cei
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
devenit cunoscuți în toată lumea ca figuri ale Mișcărilor pentru Drepturi Civile și Black Power care au remodelat societatea americană.” În Australia, în anul 2000 a fost realizată o pictură murală cu cei trei pe podium în suburbia interioară Newtown a orașului Sydney. Silvio Offria, care a permis pictarea ei pe peretele casei sale din Leamington Lane de către un artist cunoscut doar sub numele de „Donald”, a spus că Norman a venit să vadă pictura cu puțin timp înainte de a muri, în
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
când au făcut . Norman este cel de-al treilea atlet, mai puțin cunoscut publicului, din celebra fotografie a salutului „Puterii Negre” de la Olimpiada din 1968. Norman a crescut într-o familie devotată Armatei Salvării ce trăia la , o suburbie a orașului Melbourne, Victoria, și a fost educat la . Inițial ucenic de măcelar, Norman a devenit mai târziu profesor, și a lucrat pentru Departamentul de Sport și Recreere din Victoria, spre sfârșitul vieții sale. Norman nu era împăcat cu unele aspecte ale
Peter Norman () [Corola-website/Science/336682_a_338011]
-
era creștin devotat, crescut în Armata Salvării [și] credea cu pasiune în egalitatea tuturor, indiferent de culoare, credință sau religie—codul olimpic”. O pictură murală a celor trei pe podium a fost realizată în 2000 în suburbia interioară Newtown a orașului Sydney. Silvio Offria, care a permis unui artist cunoscut doar sub numele de „Donald” să o picteze pe peretele casei sale din Leamington Lane, a spus că Norman a venit să vadă pictura: „a venit și s-a fotografiat, era
Peter Norman () [Corola-website/Science/336682_a_338011]
-
al VII-lea, atunci când filozoafa Hypatia a fost linșată și jupuită de o gloată de călugări copți din Alexandria, aceștia îl aclamau pe nepotul și succesorul lui Teofil, Chiril, ca „noul Teofil, pentru că a distrus ultimele rămășițe de idolatrie din oraș”. Deși i-a susținut o perioadă pe adepții lui Origen, Teofil s-a întors împotriva lor, deoarece și-a schimbat punctul de vedere de la interpretarea necorporală a lui Dumnezeu realizată de Origen către interpretarea antropomorfă realizată de mulți călugări locali
Teofil al Alexandriei () [Corola-website/Science/336690_a_338019]
-
teologului și botanistului elvețian Jean-Pierre Étienne Vaucher (1763-1841) care l-a încurajat pe tânărul student să-și concentreze atenția în principal pe botanică. A terminat studiile sale la Paris, unde a găsit primul loc de muncă într-un ierbar din oraș. Acolo a documentat multe sute de plante. În același timp a început să se ocupe cu un nou sistem de clasificare a familiilor de plante. Deja la vârsta de 20 de ani a devenit membru al Asociației de Fizică și
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
preluat conducerea acesteia. Revenit la Geneva în 1816, a preluat un an mai târziu, a fost însărcinat cu conducerea facultății de istorie naturală (botanică și zoologie) la universitatea de acolo (până în 1834). Tot în 1817 a fondat grădina botanică a orașului ("Jardin botanique des Bastions"). Între anii 1830 și 1832 a fost rectorul universității din Geneva. Dar Candolle a fost și un om politic. Astfel a fost membru al parlamentului cantonal genevez din 1816 până la moartea sa. În anul decesului său
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
(în ) este o gară feroviară belgiană de pe linia 36 de la Bruxelles-Nord la Liège-Guillemins, situată în apropierea centrului orașului Zaventem, în provincia Brabantul Flamand din Regiunea Flamandă. Gara a fost dată în exploatare în 1866 de către Căile Ferate Belgiene. Clădirea originală a gării a fost demolată în anii 2000 și înlocuită, în 2010, cu un edificiu modern. Casele de
Gara Zaventem () [Corola-website/Science/336697_a_338026]
-
spre peronul 1 și în gangul subteran, pe partea cu piața "Karel Quitmannplein". Peroanele sunt echipate cu adăposturi de așteptare pentru călători. Un pasaj subteran permite traversarea liniilor și trecerea de la un peron la altul. În plus, pasajul permite locuitorilor orașului o legătură pietonală și velo între piața "Karel Quitmannplein", situată la nord de linii, și piața "Heldenplein", situată la sud de linii. Gara Zaventem este deservită de trenuri InterCity (IC) pe relațiile Tournai, respectiv Bruxelles-Midi, - Brussels Airport-Zaventem, și de trenuri
Gara Zaventem () [Corola-website/Science/336697_a_338026]
-
respectiv Bruxelles-Midi, și Leuven. În fața gării există o parcare pentru biciclete și una pentru automobile. Ambele sunt gratuite. În piața "Karel Quitmannplein" funcționează o stație deservită de autobuzele liniilor 272, 282 și 652 ale companiei De Lijn, asigurând legătura cu orașele Bruxelles, Mechelen și Leuven. "Începând cu 12 iunie 2016":
Gara Zaventem () [Corola-website/Science/336697_a_338026]
-
(în ) este o cetate medievală fortificata din Semendria (Șerbia), oraș care a îndeplinit temporar rolul de capitală a Șerbiei în Evul Mediu. Ea a fost construită între 1427 și 1430 la ordinul despotului Đurađ Branković, conducătorul Despotatului Șerbiei. A fost fortificata de către Imperiul Otoman, care a cucerit orașul la sfarsitul
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Semendria (Șerbia), oraș care a îndeplinit temporar rolul de capitală a Șerbiei în Evul Mediu. Ea a fost construită între 1427 și 1430 la ordinul despotului Đurađ Branković, conducătorul Despotatului Șerbiei. A fost fortificata de către Imperiul Otoman, care a cucerit orașul la sfarsitul aceluiași secol. Cetatea a rezistat mai multor asedii ale otomanilor și sârbilor, supraviețuind relativ neatinsă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost puternic deteriorată de explozia accidentala a depozitului de muniție aflat aici și apoi de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
a fost plasată pe o listă preliminară pentru o posibilă nominalizare că monument din Patrimoniul Mondial (UNESCO). Cetatea Semendria se află la 45 de kilometri sud-est de Belgrad și se întinde pe o suprafață de 11,3 hectare în centrul orașului modern Semendria. Ea este situată strategic pe malul drept al fluviului Dunărea într-o câmpie de forma triunghiulara formată la confluenta Dunării cu râul Jezava, la o altitudine de doar 72 de metri deasupra nivelului mării. Această locație a permis
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Golubăț, Lepenski Vir și Viminacium. În mijlocul turbulentelor ce au avut loc în perioada cuceririi Balcanilor de către otomani de la începutul secolului al XV-lea, conducătorii creștini ai regiunii au pierdut mai multe bătălii, printre care Bătălia de la Kosovo Polje și asediul orașului Veliko Tărnovo. Despotul Ștefan Lazarević a trebuit să mențină Despotatul Șerbiei într-un echilibru fragil între otomani și maghiari. În jurul anului 1403, el a acceptat să devină vasal al regelui maghiar Sigismund și a stabilit nouă capitala în orașul Belgrad
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
asediul orașului Veliko Tărnovo. Despotul Ștefan Lazarević a trebuit să mențină Despotatul Șerbiei într-un echilibru fragil între otomani și maghiari. În jurul anului 1403, el a acceptat să devină vasal al regelui maghiar Sigismund și a stabilit nouă capitala în orașul Belgrad, care îi fusese cedat că o recompensă. După moartea despotului Ștefan în 1426, Đurađ Branković, nepotul și succesorul lui Ștefan, a trebuit sa retrocedeze ungurilor Belgradul. Pentru a compensa această pierdere, Đurađ a decis să construiască o nouă capitala
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
După moartea despotului Ștefan în 1426, Đurađ Branković, nepotul și succesorul lui Ștefan, a trebuit sa retrocedeze ungurilor Belgradul. Pentru a compensa această pierdere, Đurađ a decis să construiască o nouă capitala și a ales locul unde se află astăzi orașul Semendria. Semendria, unde nu se aflase anterior nicio așezare umană, a fost ales din mai multe motive. În 1428, în timpul războiului Imperiului Otoman cu Republică Venețiana, ungurii și turcii au fost de acord să-l recunoască pe Branković în calitate de conducător
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Ungaria și Șerbia erau creștine, spre deosebire de Turcia care era musulmană), capitala statului a fost aleasă într-un loc mai apropiat de Ungaria decât de Imperiul Otoman. Localizarea Semendriei pe Dunăre, între Belgrad și Golubăț, oferea un acces ușor către alte orașe aflate de-a lungul râului. Ea permitea, de asemenea, controlul circulației pe Dunăre, inclusiv blocarea pătrunderii maghiarilor pe valea Morava, ceea ce-i mulțumea pe turci. În toamna anului 1428 a început construcția capitalei. În 1430, prima parte a cetății, inclusiv
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
circulației pe Dunăre, inclusiv blocarea pătrunderii maghiarilor pe valea Morava, ceea ce-i mulțumea pe turci. În toamna anului 1428 a început construcția capitalei. În 1430, prima parte a cetății, inclusiv un palat și alte clădiri necesare pentru a forma un oraș interior, a fost finalizată. Lucrul la suburbiile fortificate și la fortificațiile suplimentare au continuat până în 1439. Pe 20 aprilie 1434, Katarina, fiica cea mai tânără a lui Đurađ Branković, si Ulrich al II-lea de Celje s-au căsătorit în
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
18 august 1439, foamea i-a forțat pe sârbi să se predea. Prinții Grgur și Ștefan au fost trimiși în Anatolia și li s-au scos ochii, în ciuda rugăminților surorii lor, sultană Mara. Cinci ani mai tarziu, cu toate acestea, orașul Semendria a fost restituit Șerbiei prin Pacea de la Seghedin, iar prinților Grgur și Ștefan li s-a permis să se întoarcă în țara lor de origine. Pe la începutul anului 1449, Branković l-a închis pe regentul maghiar Iancu de Hunedoara
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]