21,642 matches
-
Croației medievale. Și-a început educația elementară la palatul Belgrad. În perioada 1937-1941 a urmat școală Sandroyd în Cobham, Anglia, apoi școală Oundle în perioada 1941-1946 și Clare College, Cambridge în 1946-1947. La 5 iunie 1957, la Salem, s-a căsătorit cu Prințesa Mărgărita de Baden. Tomislav și Mărgărita au divorțat în 1981. Ei au avut doi copii: La 16 octombrie 1982, s-a căsătorit cu Linda Mary Bonney (n. 1949, Londra), cu care a avut doi fii:
Prințul Tomislav al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/328455_a_329784]
-
perioada 1941-1946 și Clare College, Cambridge în 1946-1947. La 5 iunie 1957, la Salem, s-a căsătorit cu Prințesa Mărgărita de Baden. Tomislav și Mărgărita au divorțat în 1981. Ei au avut doi copii: La 16 octombrie 1982, s-a căsătorit cu Linda Mary Bonney (n. 1949, Londra), cu care a avut doi fii:
Prințul Tomislav al Iugoslaviei () [Corola-website/Science/328455_a_329784]
-
Engelbert de Carinthia și Uta de Passau. Un frate mai tânăr era Renaud de Nevers, care s-a raliat participanților la Cruciada a treia și care a murit la asediul Acrei, la 5 august 1191. Sora lor Adelaida s-a căsătorit cu contele Renaud al IV-lea de Joigny. Ermengarda, o altă soră, este menționată doar în documente referitoare la donații către mănăstirea benedictinilor din Molesme. În 1164, Guillaume s-a căsătorit cu Eleonora de Vermandois, care a fost contesă cu
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
la 5 august 1191. Sora lor Adelaida s-a căsătorit cu contele Renaud al IV-lea de Joigny. Ermengarda, o altă soră, este menționată doar în documente referitoare la donații către mănăstirea benedictinilor din Molesme. În 1164, Guillaume s-a căsătorit cu Eleonora de Vermandois, care a fost contesă cu drepturi depline în Vermandois între 1183 și 1214. Soția sa era una dintre fiicele contelui Raoul I de Vermandois cu cea de a doua sa soție Petronilla de Aquitania și, prin
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
în Vermandois între 1183 și 1214. Soția sa era una dintre fiicele contelui Raoul I de Vermandois cu cea de a doua sa soție Petronilla de Aquitania și, prin mama sa, nepoată a Eleonorei de Aquitania. Soția sa fusese anterior căsătorită cu Godefroi de Hainaut, conte de Ostervant și fiu al contelui Balduin al IV-lea de Hainaut cu Alice de Namur. Eleona se va mai căsători cu Matei de Boulogne, Matei al III-lea de Beaumont-sur-Oise și (posibil) cu Ștefan
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
Aquitania și, prin mama sa, nepoată a Eleonorei de Aquitania. Soția sa fusese anterior căsătorită cu Godefroi de Hainaut, conte de Ostervant și fiu al contelui Balduin al IV-lea de Hainaut cu Alice de Namur. Eleona se va mai căsători cu Matei de Boulogne, Matei al III-lea de Beaumont-sur-Oise și (posibil) cu Ștefan al II-lea de Blois. Ea nu a avut niciodată copii și moștenitorul desemnat pentru posesiunile ei a fost devenit regele Filip al II-lea al
Guillaume al IV-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328443_a_329772]
-
prin căsătoria cu infantele Afonso III de la 1248 până la 1253. Matilda era fiică a contesei Ida de Boulogne cu soțul acesteia, Reginald de Dammartin. Ea a succedat mamei sale în poziția de contesă din 1216. În 1223, Matilda s-a căsătorit cu primul ei soț, Filip Hurepel, conte de Clermont, fiu ilegitim al regelui Filip al II-lea al Franței. Prin această căsătorie, Filip a devenit co-guvernator de Boulogne, Mortain, Aumale și Dammartin. Contele Filip s- revoltat împotriva cumnatei sale, văduva
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
urma soțul în Portugalia. Fiul ei a renunțat la drepturile sale și a plecat în Anglia, din motive rămase necunoscute. Se pare că el a supraviețuit mamei sale, însă se presupune că nu a avut urmași. Fiica Matildei cu Filip, căsătorită cu un senior de Châtillon-Montjay, ar fi murit înaintea ei și se pare că nu a avut urmași. După Matilda a II-lea, comitatul de Boulogne a trecut în mâinile verișoarei sale, Adelaida de Brabant, fiică a unei Matilda, mătușă
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
audiență la papa Grigore al VII-lea, probabil în vederea obținerii unei dispense. Indiferent care ar fi fost motivul, papa a negociat încheierea unui armistițiu între Simon și regele Filip I. Probabil ca parte a negocierilor cu Papalitatea, Simon s-a căsătorit cu o fiică a contelui de Auvergne (cronologic, acesta ar fi putut fi Guillaume al V-lea sau Robert al II-lea) în jurul anului 1075. La puțină vreme după aceea, Simon și soția au depus amândoi jurământul religios și au
Simon de Crépy () [Corola-website/Science/328427_a_329756]
-
-lea de Dammartin cu Matilda de Clermont. Crescut la curtea franceză, el a fost prieten de copilărie cu viitorul rege Filip August. La insistențele tatălui său, Reginald a luptat pentru Casa Plantagenet. Revenit în grațiile lui Filip, el s-a căsătorit cu Maria de Châtillon, fiică a contelui Guy al II-lea de Châtillon și Alice de Dreux, o verișoară a regelui. Tot la sfatul lui Filip, Reginald a renunțat la prima soție, și a fost silit de rege să se
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
cu Maria de Châtillon, fiică a contelui Guy al II-lea de Châtillon și Alice de Dreux, o verișoară a regelui. Tot la sfatul lui Filip, Reginald a renunțat la prima soție, și a fost silit de rege să se căsătorească cu Ida (d. 1216), care era contesă de Boulogne și lăsată văduvă de Berthold al IV-lea de Zähringen, fiică a lui Matei de Alsacia și Maria de Boulogne. Ca urmare, Comitatul de Boulogne a devenit vasal față de coroana Franței
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
lui Filip August. Pământurile sale au fost confiscate și acordate lui Filip Hurepel. Renaud a fost ținut prizonier la Péronne pentru tot restul vieții sale, care s-a terminat prin a se sinucide. Fiica sa Matilda de Dammartin a fost căsătorită cu Filip Hurepel. Ulterior, ea se va recăsători cu infantele Afonso al Portugaliei.
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
Aumale și Dammartin. Filip era fiul regelui Filip al II-lea al Franței cu soția sa controversată Agnes de Merania. Această ilegitimitate i-a afectat cariera. El a fost asociat cu întemeierea Tour du Guet din Calais. El s-a căsătorit în jurul anului 1223 cu Matilda (d. cca. 1260), fiică a contesei Ida de Boulogne și a soțului acesteia, Reginald de Dammartin, conte de Boulogne. Tânărul Filip, în baza "jure uxoris", a devenit conte de Boulogne, Mortain, Aumale și Dammartin. El
Filip I de Boulogne () [Corola-website/Science/328461_a_329790]
-
lui Filip. Alberic a renunțat la drepturile sale și a plecat în Anglia, din motive necunoscute. Se pare că a supraviețuit mamei sale și că a murit în 1284, dar se presupune că nu a lăsat urmași. Ioana s-a căsătorit în 1236 cu Gaucher de Châtillon, conte de Mortain (d. 1251), murind înaintea mamei ei în 1252 și se presupune, ca și în cazul lui Alberic, că nu a avut urmași. Ca urmare, după Matilda, comitatul de Boulogne a revenit
Filip I de Boulogne () [Corola-website/Science/328461_a_329790]
-
de Saint-Pol (ca Hugo al V-lea) de la 1226 până la moarte. Hugo era fiul lui Gaucher al III-lea de Châtillon cu Elisabeta (n. 1180-d. 1212), fiică a contelui Hugo al IV-lea de Saint-Pol. În 1226, Hugo s-a căsătorit cu contesa de Blois, Maria d'Avesnes, fiica lui Valter d'Avesnes cu Margareta de Blois. Cu Maria, Hugo a avut 5 copii: Prin căsătorie, Hugo a devenit primul conte de Blois provenit din casa de Châtillon. Momentul a marcat
Ugo I de Blois () [Corola-website/Science/328468_a_329797]
-
al III-lea al Scoției cu Margareta de Wessex. Matilda era verișoară de gradul întâi cu rivala soțului ei, regina Maud. Prin bunica sa pe linie maternă, Matilda descindea din regii Angliei anteriori cuceririi normande. În 1125, Matilda s-a căsătorit cu Ștefan, pe atunci conte de Blois și de Mortain, care poseda totodată largi titluri în Anglia. Atunci când tatăl Matildei a abdicat și s-a retras la mănăstire (în același an), posesiunile și onorurile deținute de Ștefan s-au unit
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
Matildei, devenit rege al Ierusalimului. În ceea ce o privește pe fiică, aceasta s-a chemat tot Matilda. Cei doi copii au murit din fragedă tinerețe, cu toate că unii cercetători consideră că Matilda a mai trăit suficient de mult pentru a fi căsătorită cu conducătorul Milanului. Odată cu moartea regelui Henric I al Angliei din 1135, Ștefan s-a grăbit să ajungă în Anglia, profitând de faptul că teritoriul comitatului de Boulogne cuprindea porturile cele mai apropiate de insulă, și a fost încoronat rege
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
aflat în conflict cu împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen, i-a oferit lui Robert coroana imperială în opoziție cu Frederic, însă contele francez a refuzat să emită pretenții asupra acestui titlu. În 14 iunie 1237 Robert s-a căsătorit cu Matilda de Brabant, fiica ducelui Henric al II-lea de Brabant și a Mariei de Hohenstaufen. Din această căsătorie s-au născut doi copii: Robert a murit pe când se afla la comanda unui atac îndrăzneț la Al Mansurah, în cadrul
Robert I de Artois () [Corola-website/Science/328469_a_329798]
-
-lea de Flandra. El a succedat tatălui său în poziția de conte de Nevers și bunicului său în cea de conte de Flandra în 1322. El a moștenit și comitatul de Rethel de la mama sa. În 1320, Ludovic s-a căsătorit cu Margareta de Franța, contesă de Artois și de Burgundia și cea de a doua fiică a regelui Filip al V-lea al Franței cu Ioana a II-a de Burgundia, care ulterior va moșteni ea însăși comitatele de Burgundia
Ludovic I de Flandra () [Corola-website/Science/328476_a_329805]
-
fiică a contelui Floris al IV-lea de Olanda cu Matilda de Brabant. De asemenea, ea era soră a contelui Willem al II-lea de Olanda, conte de Olanda și rege al Germaniei. În 9 octombrie 1246, Adelaida a fost căsătorită cu contele Ioan I, conte de Hainaut. Ca și mama sa, ea a fost un adevărat patron al lăcașurilor religioase. Înclinația către teologie s-a reflectat în aceea că trei dintre fiii ei au devenit epicopi, iar fiica sa a
Adelaida de Olanda () [Corola-website/Science/328482_a_329811]
-
cele din urmă înfrânt în 1304 de către flota din Olanda și Franța, în bătălia navală de la Zierikzee. Ioan al II-lea a recucerit cea mai mare parte din autoritatea sa atunci când murea în același an. În 1270, Ioan a fost căsătorit cu Filipa de Luxemburg, fiică a contelui Henric al V-lea de Luxemburg cu Margareta de Bar. Copiii lor au fost:
Ioan al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/328483_a_329812]
-
din Cruciada a șaptea, i-a ordonat fratelui său să se supună arbitrajului din 1246. La 22 noiembrie 1257, Guy a abandonat în cele din urmă Hainaut, însă Ioan a murit în ajunul Crăciunului din acel an. Ioan a fost căsătorit cu Adelaida de Olanda în 1246, având următorii copii:
Ioan I d'Avesnes () [Corola-website/Science/328481_a_329810]
-
mai erau o familie unită până la sfârșitul secolului al X-lea. Descendenții lor din comitatele de Mons și Louvain au continuat spiritul opoziției față de rege. a dat și o regină-consortă a Angliei în persoana Adelizei de Leuven, care s-a căsătorit cu regele Henric I al Angliei.
Casa lui Reginar () [Corola-website/Science/328495_a_329824]
-
Vermandois. A fost eliberat înainte de 995, an în care ca fiind prezent la un sinod la Mousson. În 998, el a pierdut porțiunea din Hainaut (comitatul de Mons) în favoarea lui to Reginar al IV-lea. În 963, Godefroi s-a căsătorit cu Matilda, fiica ducelui Herman de Saxonia, din familia Billungilor, lăsată văduvă de contele Balduin al III-lea de Flandra. Cei doi au avut ca urmași pe:
Godefroi I de Verdun () [Corola-website/Science/328500_a_329829]
-
din Germania. În 1118, împăratul și ducele s-au reconciliat. În 1119, contele Balduin al VII-lea de Flandra a murit fără a avea moștenitor, iar Flandra a fost disputat între diferiți pretendenți, dintre care unul, Guillaume de Ypres, se căsătorise cu o nepoată a celei de a doua soții a lui Godefroi. Ca urmare, Godefroi i-a acordat susținerea lui Guillaume, însă nu a reușit să îl impună la conducerea Flandrei, care a revenit lui Carol cel Bun. De asemenea
Godefroi I de Leuven () [Corola-website/Science/328497_a_329826]