21,683 matches
-
de exemple au ușurat munca predicatorilor, care aveau nevoie de astfel de pilde. O fabulă putea prezenta o concluzie morală; același lucuru îl putea face și o scurtă cugetare istorică. S-a lansat astfel o concurență a speciilor în care gusturile și statuturile sociale erau - dacă e să credem colecțiile medievale - decisive. Clasele muncitoare preferau propria categorie de povești drastice: povești despre infidelități “ingenioase”, despre sclivisiții înțelepți și caraghioși contra grupurilor sociale detestate (sau despre povestitorii rivali). Mare parte a speciei
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
încă vie în glumele scurte spuse în viața de zi cu zi pentru a înveseli conversația. Creațiile artistice includeau povestiri în ramă: situații în care o serie de povești erau spuse ipotetic. Ele se bucurau de un spectru larg de gusturi și specii. "Poveștile din Canterbury" constituie un exemplu clasic, cu povestitorii lor nobili, iubitori ai poveștilor “romantice” și cu naratorii de rând, care preferau povești din viața de zi cu zi. Specia aceasta nu avea propriul termen generic. Cuvântul “novel
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
spusă. Din nou, "Poveștile din Canterbury" ale lui Chaucer oferă cele mai elocvente exemple: autorul real putea spune povești fără orice altă justificare în afară de aceea că această poveste oferea o portretizare bună a persoanei care a spus-o și a gustului lui sau al ei - și acea justificare rămânea stabilă de-a lungul poveștii. Dacă creațiile elevate deveneau plictisitoare - așa cum s-a întâmplat în secolele al XIV-lea și al XV-lea cu vechile intrigi care nu duceau niciodată la altele
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Cleves (La Princesse De Cleves)" a dovedit că Franța putea într-adevăr să producă romane după un anumit stil francez. Spaniolilor le plăceau povești cu eroi naționali mândri, care luptau în dueluri pentru a-și apăra reputația. Francezii aveau un gust mai rafinat, pentru observații minuțioase ale motivelor și comportamentului uman. Povestea era cu adevărat un roman și nu o “romanță”: o poveste a virtuții feminine incomparabile, cu o eroină care a avut șansa de a risca o iubire ilicită și
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
cei mai mari scriitori francezi Parisului secolului XX: Pierre Loti, Francis Jammes, André Gide, Frederic Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, François Mauriac, frații Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob. După Primul Război Mondial societatea și gusturile literare se modifică și Anna de Noailles se trezește că scena literară este ocupată de Dadaism și Tristan Tzara și de avangarda suprarealistă a lui André Breton. Ea nu are însă organul necesar ca să-i înțeleagă. Deși era prietena personală
Ana, contesă de Noailles () [Corola-website/Science/299209_a_300538]
-
2006, de cel puțin două ori, blocurile de votare au afectat decisiv rezultatele concursului. Pe de altă parte, alții nu sunt de acord și sunt de părere că unele țări alocă puncte disproporționat de mari altora din cauza culturilor, limbilor și gusturilor muzicale similare și că, în consecință, au o șansă mai mare de a-și aprecia reciproc cântecele. Un alt factor influent este proporția mare de expatriați, minorități etnice și diaspore care trăiesc în unele țări, de multe ori din cauze
Concursul Muzical Eurovision () [Corola-website/Science/299763_a_301092]
-
1879. Ultimul este sursa unui nou scandal pentru că investighează lumea hedonistă a demimondenelor și escapadele acestora. Gustave Flaubert admiră multiplele fațete ale talentului lui Zola și îl felicită din nou. Adversarii îl acuză că este un scriitor « pornografic », compromis de « gustul sordidului și al detaliului grosolan ». Publicul însă se luptă pentru exemplarele din "Nana", care devine un imens succes în librăriile din Franța și din străinătate. Tot timpul consecvent în eforturile sale, Émile Zola publică din 1882 până în 1884 cinci noi
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
gospodărești, s-ar putea putea ca acesta să le facă doar pentru recompensă, din motivul de a-și ajuta familia. Totuși alții, în special sociologii, au disputat fapul că modelul ignoră o întrebare extrem de importantă, și anume aceea a originilor gusturilor și parametrilor funcției de utilitate în cazul influențelor sociale, ecucație și altele. Exogenitatea gusturilor (preferințelor) în cadrul modelului "Homo oeconomicus" este distincția majoră față de modelul "Homo sociologicus," în cadrul căruia gusturile sunt considerate a fi determinate parțial sau chiar total de mediul
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
motivul de a-și ajuta familia. Totuși alții, în special sociologii, au disputat fapul că modelul ignoră o întrebare extrem de importantă, și anume aceea a originilor gusturilor și parametrilor funcției de utilitate în cazul influențelor sociale, ecucație și altele. Exogenitatea gusturilor (preferințelor) în cadrul modelului "Homo oeconomicus" este distincția majoră față de modelul "Homo sociologicus," în cadrul căruia gusturile sunt considerate a fi determinate parțial sau chiar total de mediul social. Alți critici, care au învățat din tradiția psihoanalitică definită pe larg, critică modelul
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
modelul ignoră o întrebare extrem de importantă, și anume aceea a originilor gusturilor și parametrilor funcției de utilitate în cazul influențelor sociale, ecucație și altele. Exogenitatea gusturilor (preferințelor) în cadrul modelului "Homo oeconomicus" este distincția majoră față de modelul "Homo sociologicus," în cadrul căruia gusturile sunt considerate a fi determinate parțial sau chiar total de mediul social. Alți critici, care au învățat din tradiția psihoanalitică definită pe larg, critică modelul "Homo oeconomicus" pentru că ignoră conflictele interioare pe care indivizii le suportă în viața reală, cum
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
își împodobește butoniera cu flori de cartofi. Planta nu era apreciată în Franța decât pentru calitățile ei ornamentale. În secolul al XVIII-lea, Parmentier s-a străduit s-o introducă în alimentație și nu fără greutăți: primii cartofi aveau un gust acru. Parmentier a perfecționat metodele de semănat și a înmulțit speciile, ceea ce, în cele din urmă, i-a permis să obțină varietăți cunoscute în zilele noastre. Totuși, populația rămânea neîncrezătoare. În 1771, Academia de Medicină din Paris conchide că tuberculul
Cartof () [Corola-website/Science/299951_a_301280]
-
siberian, a redescoperit valorile creștine. Mulți critici însă se îndoiesc de veridicitatea acestei capitulări. În anii 1847 și 1848 Dostoievski mai publică "Gazda" (1847, nuvelă), "Nopți albe" (1848, povestire) și "Inimă slabă" (1848, povestire), cărți în care autorul își regăsește gustul pentru romantic și fantastic. Prin ele, spre exemplu, scriitorul dezvoltă motivul "visătorului", al personajului care trăiește într-o lume a închipuirilor. Niciuna din aceste opere nu a fost primită bine atunci, de public și de lumea literară, chiar dacă, în ziua
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
august și octombrie 1863). Polina și Dostoievski se întâlnesc la Paris în luna august 1863, dar tânăra începe să-l tachineze spunându-i că s-a îndrăgostit de un student spaniol. În Wiesbaden și Baden-Baden, scriitorul frecventează cazinourile și prinde gustul jocurilor de noroc. Situația sa materială este însă precară, mai ales că, după moartea fratelui și a soției, este nevoit să îl întrețină pe fiul vitreg Pavel Aleksandrovici Isaev și devine principalul sprijin al familiei defunctului Mihail Dostoievski. În 1865
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
vede pe Liza niciodată. În concepția lui Mihail Bahtin, "omul din subterană" tinde spre « un gen de estetism, dar cu sens invers » deoarece el « caută să apară în mod voit dizgrațios cu altul, să se exprime „în ciuda” lui și a gusturilor lui în toate. » Nuvela "Însemnări din subterană" a influențat mult evoluția filozofiei (în special existențialismul), precum și modernismul în literatură. De exemplu, "Omul invizibil" de Ralph Ellison i se aseamănă "Omului din subterană" prin forța ironiei. Protagonistul romanului, Rodeon Raskolnikov, este
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
cărnii de porc și a unturii are originea în timpul invaziei turcești, deoarece soldații turci au rechiziționat toate animalele în afară de porci. În timp ce alte națiuni obțin uleiul prin presare, maghiarii obțin grăsime din topirea slăninei. Aroma specială astfel obținută dă mâncării un gust unic. Adăugarea boiei completează baza folosită pentru tocăniță (în ), gulaș secuiesc (în ) și papricași (în ). Cea mai populară specialitate din Ținutul Secuiesc este cozonacul secuiesc sau pe numele originală "kürtös kalács", ce se poate găsi aproape în toate orașele mari
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
muzica falsă supără urechea", scria unul din aceștia. În 1863, trimite trei tablouri pentru Salon, unul dintre ele fiind ""Dejunul pe iarbă"", sunt și acestea respinse. Le expune atunci în "Salonul independenților", stârnind indignarea criticilor, care îl acuză de prost gust. Manet a acordat la alcătuirea operei ""Dejunul pe iarbă"" o mare importanță principiilor sale estetice. În primul rând, redă lumina de zi naturală. înfățișează nudul feminin într-o ambianță obișnuită, în contrast cu obiceiul epocii sale, care admitea reprezentarea nudului numai la
Édouard Manet () [Corola-website/Science/299420_a_300749]
-
o posibilă publicare a volumului de povestiri "Oameni din Dublin". Nora rămâne în Triest, însă băiatul lor, Giorgio, este adus în Irlanda să-și vadă bunicul, pe John Stanislaus. În Dublin, scriitorul devine din nou victima unei glume de prost gust, puse la cale de prietenii săi, Cosgrave și Gogarty: de această dată i se sugerează că Nora i-ar fi fost infidelă, iar Joyce ajunge să creadă această aberație într-o asemenea măsură încât se îndoiește chiar de paterninatea sa
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
intelect nu există nimic fără să fi fost înainte în simțuri". Locke a făcut totuși unele concesii idealismului, admițând, alături de experiența internă, ca un izvor de sine stătător al cunoașterii și formulând teoria calităților secundare, după care calitățile "secundare" (culoarea, gustul, mirosul etc.) ar fi subiective și numai calitățile "primare" (întinderea, figura, mișcarea etc.) ar avea un caracter obiectiv. "Locke" nu înțelegea specificul calitativ al rațiunii în raport cu simțurile și rolul ei activ. Trăsăturile mecaniste ale gnoseologiei lui Locke, potrivit căreia rațiunea
John Locke () [Corola-website/Science/298807_a_300136]
-
asigurare), turismul. Cunoscute sunt și Târgurile internaționale ("Messen"), dintre care sunt de menționat: Nu trebuie uitate nici producția faimoasei "Original Eau de Cologne" ("Apă de colonie") și numeroasele fabrici de bere tip "Kölsch" (o bere de 4,8 ° cu un gust "sui generis", băutura preferată a locuitorilor orașului Köln). Sărbătorirea Carnavalului reprezintă unul din evenimentele cele importante din viața populației locale, denumit și al "Cincilea Anotimp". Perioada Carnavalului începe în ziua de 11 noiembrie la orele 11:11 în "Alter Markt
Köln () [Corola-website/Science/298863_a_300192]
-
avea dureri cumplite, iar tânărului Mishima îi revenea sarcina să o maseze. Pe seama lui Natsu pun biografii lui Mishima fascinația acestuia pentru moarte și pentru lucrurile excentrice. Natsu citea cărți în limba franceză și în limba germană și avea un gust aristocratic pentru teatrul Kabuki. Natsu nu i-a permis lui Mishima să stea la soare, să practice vreun sport, sau să se joace cu ceilalți copii. Era mai mult singur sau înconjurat de verișoare și păpușile acestora. "Contactului acesta cu
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
A văzut înaintea sa doar bucuria de a se alătura în moarte soțului ei. Pe fața bărbatului în agonie se citea ceva inexplicabil, ceva ce ea vedea pentru prima dată. Reiko și-a dat seama că și ea va simți gustul dulce-amar al principiului moral în care soțul ei credea. Și-a adunat puterile și și-a înfipt lama pumnalului adânc în gât.” Dacă "Patriotism" a marcat debutul lui Mishima pe scena politică, ce l-a determinat s-o scrie în
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
fabricat în distilerii neautorizate. Adeseori erau adaugate terebentină sau acid sulfuric. În Dicționarul Webster din 1913 era afirmat fără alte comentarii că "Ginul comun este, de obicei, aromatizat cu terebentină". În coloniile tropicale britanice ginul era utilizat pentru a masca gustul amar al chininei. Aceasta se folosea împotriva malariei dizolvată în apă carbonatată, formând apa tonică. Amestecul stă la baza ginului tonic, foarte popular în zilele noastre, deși chinina nu mai este folosită impotriva malariei și nici nu ar fi necesară
Gin () [Corola-website/Science/297767_a_299096]
-
Palestina, Iordania, Siria, Liban, Grecia, precum și în Republica Moldova. Se pot face sarmale și de post, înlocuind carnea din umplutură cu orez, ciuperci, soia, legume tocate, păsat de porumb, sau chiar bucățele de pâine (la alegere sau în diferite combinații după gust). Varza folosită la prepararea sarmalelor poate fi proaspătă sau acră (murată rapid sau pentru a fi păstrată peste iarnă). lele se mai pot prepara cu foi (frunze) de podbal, ștevie, spanac sau (în unele zone) hrean. La servire, smântâna poate
Sarma () [Corola-website/Science/297779_a_299108]
-
a murit în anul 273; despre plantă de ceai se poate să fi pomenit și Confucius în scrierile sale cu 600 de ani înainte, insă atestarea este nesigură. Cert este că în timpul dinastiei Tang (618-907) băutul ceaiului devenise popular datorită gustului sau și a calităților sale medicinale. Ceainăriile atrăgeau artiștii vremii, unul dintre ei, Lu Yu (723-804) fiind autorul primului tratat despre ceai: "Cha Jing (Obiceiurile ceaiului)". Cam în aceeași perioadă (648-749), ceaiul a fost introdus și în Japonia de către un
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
abur fierbinte și presarea în forme. Amestecurile și adaosurile Majoritatea ceaiurilor comercializate în vest sunt amestecuri. Amestecurile pot fi făcute cu ceaiuri din aceeași regiune (cum este ceaiul de Assam) sau cu ceaiuri din regiuni diferite. Scopul este obținerea unui gust mai bun, a unui preț mai bun sau din ambele motive, căci varietatea mai scumpă și cu aromă mai bună poate acoperi calitatea inferioară a varietăților ieftine. Prin amestecare se poate asigura conservarea aromei specifice unui sortiment, indiferent de variația
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]