25,546 matches
-
indica noutatea întâmplărilor narate. Cuprinderea poveștilor în ramă, oricum, a dus la conștientizarea faptului că genurile se dezvoltau în acest domeniu. Cel mai mare avantaj al poveștii de fundal era justificarea lăsată pe mâna adevăraților autori, precum Chaucer sau Boccaccio. Povestirile romantice permiteau un limbaj înalt și se bazau pe o părere acceptată despre ceea ce merită a fi numit stil elevat. Totuși, preferințele față de învățăturile morale și poezie s-au schimbat și povestirile romantice s-au demodat rapid. Poveștile despre înșelăciuni
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
pe mâna adevăraților autori, precum Chaucer sau Boccaccio. Povestirile romantice permiteau un limbaj înalt și se bazau pe o părere acceptată despre ceea ce merită a fi numit stil elevat. Totuși, preferințele față de învățăturile morale și poezie s-au schimbat și povestirile romantice s-au demodat rapid. Poveștile despre înșelăciuni și pozne, despre aventurile clandestine și despre intrigile ingenioase, în care erau ridiculizate anumite profesii respectate sau cetățeni ai unui alt oraș, nu erau, pe de altă parte, justificabile nici moral, nici
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
un limbaj care să le fie pe plac sau puteau să-i ceară să grăbească povestea și să spună mai repede ce are de spus. Rezultatul a fost ascensiunea genului scurt. Pașii acestei dezvoltări pot fi observați odată cu faptul că povestirea câștiga apreciere și valoare față de poveștile romantice, în noi colecții versificate la sfârșitul secolului al XIV-lea. Inventarea tiparului a supus atât romanele, cât și povestirile romantice trivializării și comercializării. Cărțile tipărite, deși erau scumpe erau totuși cumpărate. Alfabetizarea sau
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
a fost ascensiunea genului scurt. Pașii acestei dezvoltări pot fi observați odată cu faptul că povestirea câștiga apreciere și valoare față de poveștile romantice, în noi colecții versificate la sfârșitul secolului al XIV-lea. Inventarea tiparului a supus atât romanele, cât și povestirile romantice trivializării și comercializării. Cărțile tipărite, deși erau scumpe erau totuși cumpărate. Alfabetizarea sau răspândirea “științei de carte” era un proces lent atunci când venea vorba de abilitățile de scriere, dar era mai rapidă în ceea ce privea cititul. Reforma Protestantă a
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
cititul. Reforma Protestantă a prilejuit cititori de pamflete religioase, tabloide și ziare. Populația urbană a învățat să citească, dar nu aspira la participarea activă în lumea culturii. Piața cărților ieftine dezvoltându-se o dată cu tiparnița a inclus atât romanele, cât și povestirile, poveștile și fabulele. Xilogravurile erau ornamentele obișnuite și ele erau oferite fără prea multă bătaie de cap. O poveste romantică în care un cavaler-erou trebuia să lupte mai mult de zece dueluri în câteva pagini putea primi aceeași ilustrație a
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
morală pe care le prezentau. Pentru a demonstra acest lucru au dat nume fictive personajelor și spuneau aceste povești ca și cum ar fi fost inedite. Audiența își juca porpriul rol în a identifica cine reprezenta pe cine). Au apărut periodice cu povestiri scurte - "Mercure Gallant" devenind cel mai important. Colecții de scrisori s-au adăugat pieței, acestea incluzând mai multe astfel de povestiri și au condus la apariția romanului epistolar la sfârșitul secoluli al XVII-lea. La sfârșitul anilor 1670 romanul a
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
fi fost inedite. Audiența își juca porpriul rol în a identifica cine reprezenta pe cine). Au apărut periodice cu povestiri scurte - "Mercure Gallant" devenind cel mai important. Colecții de scrisori s-au adăugat pieței, acestea incluzând mai multe astfel de povestiri și au condus la apariția romanului epistolar la sfârșitul secoluli al XVII-lea. La sfârșitul anilor 1670 romanul a ajuns și pe piața engleză. Aphra Behn și William Congreve au fost printre primii autori moderni care au adoptat termenul. Romanele
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
primii autori moderni care au adoptat termenul. Romanele de la începutul secolului al XVIII-lea și “romanțele” nu erau încă considerate parte a lumii erudite și nici parte a literaturii; ele erau bunuri de piață. Integrarea prozei de ficțiune pe piața povestirilor/istoriilor s-a făcut după următoarea schemă: Centrul pieței era deținut de scrieri care pretindeau a fi ficțiune și care erau citite ca atare. Ele includeau o mare producție de romane și, la limita de jos, o mare producție de
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
lui de mai tarziu, Ion Caraion. 1 martie 1960 - Sentința în procesul Noica-Pillat, judecat de Regiunea a II-a Militară București, în care principalele capete de acuzare fuseseră legate de producerea și răspândirea a ceea ce ulterior s-a numit samizdat (Povestiri despre om, eseu filozofic de Constantin Noica, și „Așteptând ceasul de apoi“, român al lui Dinu Pillat) și a scrierilor dușmănoase ale românilor din exil Emil Cioran, Mircea Eliade, Vintilă Horia etc. Condamnările celor 23 de inculpați au mers de la
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
și o casă la țară în Bracciano, precum și o proprietate în Montalbuccio. Avea de asemenea o vilă în Provence, în Callian du Var, Franța, și un apartment în apropierea Baker Street, Londra, lângă presupusa locuință a lui Sherlock Holmes din povestirile lui Arthur Conan Doyle. Burgess a locuit doi ani în Statele Unite, lucrând ca "visiting professor" la Universitatea Princeton (1970), ca "distinguished professor"" la City College of New York (1972), și predând metode de scriere literară (creative writing) la Universitatea Columbia. A
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
trâmbiței tătărești din tabăra adversă, împăratul bizantin a socotit (eronat în cele din urmă) că ar fi o manevră tactică a "„geților (românilor) de peste Dunăre, care se folosesc de aceleași arme ca tătarii; cei mai mulți sunt arcași”". "„Rezultă din această interesantă povestire că, de la depărtare, românii lui Basarab, călări probabil, puteau fi confundați cu tătarii și că adoptaseră armele lor de luptă, în special arcul și pavăza tătărească”", concluzionează istoricul. Ideea cooperării efective dintre Basarab și tătari a fost considerată de unii
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
atenția ascultătorului pe toată durata lor, hipnotizându-l. Piese de energie pură, “Battery” și “Damage Inc.” sporesc agresivitatea formației. Iar misterul este adus de “The Thing That Should Not Be”- piesă derivată din ”The Call of Ktulu”, fiind inspirată de către povestirile lui H. P. Lovecraft. Versurile de pe acest album vorbesc în special despre război, dependentă și chiar politică (“Leper Messiah”). Albumul mai conție o piesă intrumentală, “Orion”, si o piesă ce că structura seamănă cu Fade To Black, Welcome Home (Sanitarium
Metallica () [Corola-website/Science/299797_a_301126]
-
din vremurile noastre. La librăria Hachette, este marcat profund de ideologia pozitivistă și anticlericală și descoperă toate tehnicile producerii și comercializării cărților. Muncind din greu în timpul său liber, reușește să publice primele sale articole și prima carte, editată de Hetzel: "Povestiri pentru Ninon" ("Les Contes à Ninon") din 1864. La sfârșitul anului 1864, Zola face cunoștință cu Éléonore-Alexandrine Meley, viitoarea sa soție, care se autointitulează și Gabrielle. Acest prenume ar fi fost al fiicei sale naturale, pe care a fost forțată
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
al Doilea Imperiu. Se folosește cu succes de cunoștințele sale legate de lumea literar-artistică pentru a întocmi articole de critică. Începând cu 1866, la 26 de ani, ține două cronici în ziarul "Evenimentul" ("L'Événement"). La "L'Illustration" trimite două povestiri care se bucură de un oarecare succes. Din acel moment, contribuțiile sale sunt din ce în ce mai numeroase: câteva sute de articole în reviste și ziare foarte variate, precum: "L'Événement" și "L'Événement Illustré", "La Cloche" ("Clopotul"), "Le Figaro", "Le Voltaire", "Le
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
foarte variate, precum: "L'Événement" și "L'Événement Illustré", "La Cloche" ("Clopotul"), "Le Figaro", "Le Voltaire", "Le Sémaphore de Marseille" și "Le Bien public" ("Binele public") din Dijon. În afară de critică (literară, artistică sau dramatică), Zola publică în presă sute de povestiri precum și toate romanele sale (sub formă de roman-foileton). Practică un jurnalism polemic, în care nu ezită să-și devoaleze ura, dar și preferințele sau pozițiile sale estetice și politice. Își cântărește perfect intervențiile jurnalistice, utilizând presa ca pe un instrument
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
în 1878. Acest „grup de șase” se află la originea volumului de proză scurtă "Seratele de la Médan" ("Les Soirées de Médan") apărut în 1880. Cartea are șase coautori, dar cel mai mult se evidențiază Guy de Maupassant cu faimoasa sa povestire, "Bulgăre de seu" ("Boule de Suif"), care avea să-l propulseze pe tânărul scriitor în literatura universală. Puterea de muncă a lui Zola începe însă și ea să dea roade. În această perioadă Zola publică un roman pe an, are
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
pe tânărul scriitor în literatura universală. Puterea de muncă a lui Zola începe însă și ea să dea roade. În această perioadă Zola publică un roman pe an, are multiple colaborări jurnalistice sau scrie piese de teatru, precum și volumul "Noile povestiri pentru Ninon" ("Les Nouveaux Contes à Ninon"). După ani îndelungați în care a suferit importante dificultăți financiare, situația sa începe să se stabilizeze odată cu enormul succes constituit de publicarea romanului "L'Assommoir" (cunoscut în România mai ales sub numele eroinei
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
refuzate. "Misterele din Marseilles" ("Les Mystères de Marseille"), un roman-foileton care apăruse cu puțin timp în urmă, este adaptat pentru teatru împreună cu Marius Roux, dar piesa nu supraviețuiește decât pentru câteva reprezentații. Prima lucrare publicată de Zola este colecția de povestiri, "Povestiri pentru Ninon", care are ca origine texte scrise încă din 1859. Încă de la douăzeci de ani, scriitorul se poate exprima cu talent și lejeritate, într-o formă ușor de publicat în presă. Povestirile apar prima oară în "La Revue
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Misterele din Marseilles" ("Les Mystères de Marseille"), un roman-foileton care apăruse cu puțin timp în urmă, este adaptat pentru teatru împreună cu Marius Roux, dar piesa nu supraviețuiește decât pentru câteva reprezentații. Prima lucrare publicată de Zola este colecția de povestiri, "Povestiri pentru Ninon", care are ca origine texte scrise încă din 1859. Încă de la douăzeci de ani, scriitorul se poate exprima cu talent și lejeritate, într-o formă ușor de publicat în presă. Povestirile apar prima oară în "La Revue du
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
publicată de Zola este colecția de povestiri, "Povestiri pentru Ninon", care are ca origine texte scrise încă din 1859. Încă de la douăzeci de ani, scriitorul se poate exprima cu talent și lejeritate, într-o formă ușor de publicat în presă. Povestirile apar prima oară în "La Revue du Mois", revista literară și artistică a lui Géry Legrand, cu care Zola a fost colaborator la presa din Lille. Volumul, tipărit de editorul Pierre-Jules Hetzel, a apărut în o mie cinci sute de
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
își joace bine cartea relațiilor și obține mai mult de o sută de articole de presă în trei luni. La data de 31 ianuarie 1866, Émile Zola decide să demisioneze de la Librăria Hachette și să trăiască doar din scris. Publicarea "Povestiri pentru Ninon", dar mai ales a romanului său preponderent autobiografic, "Confesiunea lui Claude", par să fi jucat un rol decisiv în ceea ce lui îi plăcea să numească o despărțire amiabilă de cariera de funcționar la editură. "Confesiunea lui Claude" este
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
nenumărate ori. Cu ajutorul unui declanșator de la distanță, reușește chiar să se reprezinte împreună cu copiii săi. Fotografia nu a fost un instrument folosit de scriitor pentru pregătirea romanelor sale. Această pasiune a rămas la stadiul de reprezentare pasivă, obiectivă a realității, « povestire adevărată » așa cum se și exprimă autorul prin intermediul unei dedicații scrise pe unul din albumele dăruite copiilor săi: « Denise et Jacques. Histoire vraie par Émile Zola ». Rolul fotografiei este în general negativ în universul romanelor sale—de exemplu în "Haita" sau
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
dialoguri și discursuri și este concurat de narațiunea la persoana I, de investigații psihologice, monologuri. Limbajul se caracterizează printr-o extraordinară varietate semantică și complexitate a frazei. "Vezi articolul principal: Troia." O altă întrebare semnificantă privește posibila bază istorică a povestirii. Comentariile despre "Iliada" și despre " Odiseea" scrise în perioada elenistică au început explorarea inconsistențelor textuale ale poemelor. Clasiciștii moderni continuă tradiția. Excavațiile făcute de Heinrich Schliemann la sfârșitul secolului XIX au început să convingă savanții privind existența unei baze istorice
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
este schița "Passion Play", aparută în "Amazing Stories", august 1962, editor Cele Goldsmith. În aceeași lună (august 1962) publică în "Fantastic Stories" schița "Horseman". Până la sfârșitul anului publica alte 17 lucrări. Zelazny spune, despre perioada aceasta ""Mi-am adunat toate povestirile respinse și-am petrecut o noapte întreagă încercând să-mi dau seama ce anume greșisem. Un lucru m-a izbit în mod deosebit: explicam prea mult. Descriam locuri, evenimente și motivații ale personajelor cu prea multe detalii. Am decis, revăzând
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
să evit explicațiile inutile, să folosesc în special referiri indirecte în legătură cu personajele și motivațiile lor - în fine, că e necesar să mă autocenzurez de fiecare dată când simțeam nevoia sa vorbesc prea mult, după ce lucrurile fuseseră deja enunțate."" (introducere la povestirea "Passion Play", din volumul antologie-personală "The Last Defender of Camelot", Pocket Books, 1980, pag.4 ) În octombrie 1963 apare primul succes important al lui Zelazny, nuvela "A Rose for Ecclesiastes". În 1965 primește premiul Nebula pentru nuvela "The Doors of
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]