22,856 matches
-
În spatele meu se înghesuiau tot mai mulți oameni și m-am pomenit strivit între un tânăr funcționar slăbănog și șleampăt - era îmbrăcat într-un costum la un singur rând și avea un ten păstos - și paravanul de sticlă care ne separa de pasagerii care stăteau jos. Firește că aș fi preferat să stau cu nasul lipit de sticlă, dar când am încercat, am descoperit că exact la nivelul feței era o imensă pată vâscoasă, o acumulare de transpirație și de grăsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Seney era ars, tot ținutul era ars și schimbat, dar nu conta. Nu se putea să fi ars chiar totul. Era sigur de asta. Merse de-a lungul șoselei, transpirând În soare, urcând ca să treacă de lanțul de dealuri ce separa calea ferată de câmpiile acoperite cu păduri de pini. Șoseaua se Întindea Înainte, Înclinându-se din când În când, dar urcând mereu. Nick urcă Înainte. În cele din urmă, urmând drumul paralel cu ținuturile arse și deluroase, ajunse pe creastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Toate acestea s-au Întîmplat În primăvară. Ana lăsă descuiată ușa casei ei. În cele două odăi din partea dreaptă a clădirii cum priveai dinspre poartă, locuia Învățătorul cu soția și fiica lor cea mică, iar În celelalte trei din partea stîngă - separate printr-un antreu de cele din dreapta - locuia Ana cu soțul și Ana cea mică, fiica lor abia născută cu aproape șapte luni În urmă. În seara aceea, pînă a doua zi la prînz la sfîrșitul cursurilor, soțul ei era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Galba despre revoltă. Au fost uciși centurionii care încercau să apere statuile lui Galba. Au fost uciși cei care se declarau galbieni. Vitellius trimise ambasadori la legiunile din celelalte provincii, pentru a le informa că armata din Germania Superior se separase de Galba. Legiunile trebuiau să aleagă: puteau să lupte împotriva disidenților sau să-l aclame pe noul împărat, Vitellius. În aceeași noapte, Maktor stătea în podul tavernei, în fața lui Valerius și a lui Titus, care puneau în traistă pâinea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zăpadă. Vântul spulberase ceața, iar în fața lor apărea, în lumina încă slabă, tabăra Legiunii Galbiana. Vedeau corturile dispuse în ordine, de-a lungul unor linii paralele, albe pe pământul întunecat și aliniate pe via principalis, care tăia tabăra în jumătate, separând corturile trupelor de cele ale ofițerilor. Dincolo de via principalis se aflau așa-numitele tabernacula ale tribunilor, printre corturile soldaților și cel al comandamentului Pretoriului, care semăna cu un mic templu. — Fratele meu - Valerius întinse mâna. În unul dintre tabernacula... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trebuit să se încheie acolo, pe câmpia pustie, unde un manipul de soldați care încă mai credeau în curajul lui Marte reușise să învingă o hoardă de barbari mult superioară ca număr. În ținutul acela de pe Danubius, la granița care separa Imperiul, cu orașele sale splendide, podurile și străzile sale, de un continent sălbatic, alcătuit din păduri și populat de triburi - acolo, în ținutul acela, în ziua aceea de ianuarie, avusese loc probabil ultima victorie a lumii civilizate asupra lumii barbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
realism deosebit, contextul istoric al acestui an de neuitat din istoria Imperiului Roman. Glosar și note istorice Acies: termen latin ce denumea frontul. Înseamnă, de asemenea, „lamă“, indicând funcția tactică a alinierii romane care, prin sistemul de manipul, putea să separe, să izoleze și să „taie“ în bucăți mici trupele dușmane. Acrocheirismos: termen grecesc format din cuvintele („sus“ sau „întins“) și cheiros („braț“ sau „mână“). Ca substantiv, desemnează exercițiul în care se împinge cu ajutorul brațelor, sintetizând perfect tipul de eschivă întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Victoriei: statuia Victoriei a fost donată Romei în anul 216 î.Hr. de regele Gerone din Siracusa. Era în întregime din aur și a fost așezată pe Capitoliu. Suflet: credința într-o entitate invizibilă care sălășluiește în trup, de care se separă în momentul morții, este întâlnită încă de la cele mai vechi civilizații. Primii filosofi greci identifică sufletul cu respirația. Doctrina orfico-pitagoreică susținea că sufletul e nemuritor și migrează dintr-un trup în altul. Concepția spirituală despre suflet ca entitate nemuritoare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Podolimactra) podolica (precizarea neotipului și separarea a 3 subspecii noi) și a unor taxoni de ceriți. A creat unele specii și subspecii noi de Obsoletiforma, Musculus, Anodonta și Potamides și a validat unii taxoni de cardiide și foraminifere. Litostratigrafic, a separat unități noi pentru intervalul Buglovian-Basarabian din Platforma Moldovenească și Dobrogea de Sud, care au devenit clasice. Biostratigrafic, a urmărit delimitarea etajul ui S armațian și a subetajelor sale, pe criterii micro- și mac rofa unistice. A militat pentru menținerea Sarmațianului
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pentru asta am fost invitat. Poftim. Mulțumesc. Te-aș ruga încă să-mi dai posibilitatea să gust aceste sărățele cu sarea separat, așa cum cafeaua o servesc cu zahărul separat, supa de crutoane cu crutoanele separat și, în general... Cu specialul separat de general. Pentru ca generalul să rămână general chiar și când iese la pensie! Hă,hă! Hait!Pardon. Mi-a căzut un dinte. Pot să-l ridic ? Nu. Lăsați-l acolo. Mai mult ca sigur e tocmai dintele pe care îl
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dispersia lor În lumină, În aer, În apă, dacă-i un text acvatic. Capacitatea de a dezasambla Întregul pentru a-l recompune altfel deconstruirea, procesul kafkian al lui Welles de identificare și distanțare , lipsa omogenității, filmele fiind construite din tablouri separate prin elipse narative, alături de omogenizarea semnificativului vizual (decoruri, scene, paragrafe, capitole), a semnificativului narativ (jocul actorilor, scenariul, profilul dramatic), și a semnificativului audio-vizual (sincronismul imaginii și al sunetelor text, zgomot, muzică), conexiunile dintre planuri, claritatea, estompările, accelerările, asocierile, montajul paralel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
MTV a procedat foarte bine cînd a interzis videoclipul Justify My Love. Autorul articolului Începe științific, cu cîinii lui Pavlov, ne spune că Madonna are un trup frumos, amintește-n treacăt de societatea de consum, de lascivitate și erotism, le separă, se enervează că le-a separat, și dă În fraza „MTV a creat monstrul. Acum trebuie să-l hrănească”. Un alt ziarist se bucură și el de interdicția capodoperei de trei minute dar scrie, totuși, că Madonna face eforturi disperate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a interzis videoclipul Justify My Love. Autorul articolului Începe științific, cu cîinii lui Pavlov, ne spune că Madonna are un trup frumos, amintește-n treacăt de societatea de consum, de lascivitate și erotism, le separă, se enervează că le-a separat, și dă În fraza „MTV a creat monstrul. Acum trebuie să-l hrănească”. Un alt ziarist se bucură și el de interdicția capodoperei de trei minute dar scrie, totuși, că Madonna face eforturi disperate ca să salveze pădurile, să oprească extinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
politic. Grotescul se definește, așadar, într-o oarecare măsură, ca incercare a artistului de a reda o realitatea deformată, neplăcută, ascunsă, negată prin modalități de impact asupra receptorului, catalizând necesitatea umană de a respinge forme ale urâtului, de a le separa de tiparul clasic. În aceeași manieră, romanticul, analizat de G. Călinescu, ”este terific, incoerent, maladiv, infirm, cocoșat, orb(...) niciodată frumos; este utopia unui om complet anormal”, raportul său cu eroul clasic, ”coerent, sănătos, având statura unui semizeu ori un rege
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
folclorică a scriitorului, Flămânzilă și Setilă sunt instanțe pe care eroul le identifică în cadre separate,deși sub protecția aceleiași convenționale spațialități de basm. Cu toate acestea, ele există sub forma unui cuplu senzorial, reprezentând același simț esențial uman (gustul), separate în necesități primordiale ce caracterizează muritorul: foamea și setea. Cele două personaje pantagruelice, adjuvanți individuali, hiperbolizați sub pretextul creării situației comice, acționează în aceleași măsuri stihiale asupra naturii, având efecte distructive asupra naturii, pe care Harap Alb le poate, în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
de-ale lor. La început la ei ar fi fost știința! Dar nu știința despre ceva anume, ci știința așa, în general și, întrucît nu putea fi cuprinsă, a trebuit luată drept ceva divin... Zeul a instituit apoi Ordinea, a separat negurile de străluciri, solidul de lichid, iar steaua centrală a sistemului a alcătuit-o după ce făurise planeta lor atît de specială! Apoi Demiurgul a creat virușii, plantele și animalele; ei sînt cică încununarea creației! Mai întîi a desăvîrșit un el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
toți membrii numeroasei familii. Băteau clopotele anunțând Pacea, trezind speranțe,declanșând energii și nemăsurata bucurie a vieții triumfătoare! Toasturi pentru istoricul moment, exuberanță, îmbrățișări, ochi tulburați de lacrimile bucuriei! Momentul era intens trăit. De față fiind, păream a face opinie separată în privința Păcii și a Viitorului. Una din cumnate, Lenuța, mă îmbia spre veselie și exuberanța momentului, dar eu rămâneam tot gânditor, încercând scrutarea posibilului viitor. Am și exprimat clar poziția mea în opoziție cu a convivilor zicând doar atât: „Mă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din umeri, neputincioși) mașini de poliție, polițiști care discutau cu unii dintre vecini. Din când în când, tunete nervoase. Și aceeași răpăială, picături ca niște gloanțe, lovind pe toată lumea, încercând să treacă prin acoperișuri, prin umbrele, prin ușile acelea care separau realitatea de... Poate că vor veni și aici, își spuse. Ce le voi spune? Am alergat, împreună cu un Magician (unde este persoana despre care vorbiți?), este aici, dar să vedeți drăcie, cum să vă explic, îmi este destul de greu, numai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
numerele lor de telefon de acasă, menajera de acasă, gustările preferate, apa preferată la sticlă, mărimea pentru toate articolele vestimentare, de la lenjerie intimă până la botine de schi. Făcusem liste cu oamenii cu care era dispusă să vorbească (Întotdeaunaă și liste separate cu oamenii cu care nu voia să vorbească (Niciodatăă. Am scris și am tot scris Întruna, pe măsură ce Emily mi-a relatat despre treburile astea În decursul săptămânilor petrecute Împreună la birou și, odată acestea isprăvite, am simțit că nu Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acolo ca să facă paradă de solidaritatea sa cu angajații. Sus, sus, tot mai sus - am trecut pe lângă de toate celelalte faimoase nume de firme. Majoritatea coexistau, probabil, pe același etaj unele cu altele, dar fiecare cu recepționerele ei, dincolo de uși separate de sticlă. Am ieșit din lift la etajul șaptesprezece cu o privire aruncată spre partea dorsală a fustei. Într-un impuls de amabilitate și geniu, arhitectul plasase, din fericire, oglinzi În lifturile de pe Madison 640. Ca de obicei, Îmi uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am părăsit lectura aproape imediat. Cum Îmi explic acum acest refuz? Este evident că Cervantes depășea romantismul adolescenței mele, Însetate de mitul creației, anticipând o perspectivă modernă. Demn descendent al peisajului eminescian, mă tortura intuiția că literatura nu poate fi separată de manifestarea unei transcendențe ascunse. Când lumea te asaltează doar ca extază pură, nu vrei să pătrunzi În atelierul marelui Creator. Atunci te sustragi violent din real (la acea vârstă, existența este inconștientă; se trăiește singură sau te trăiește!), pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
era frică, dar parcă Începeam să ne temem; ne-am strâns unul În altul fără să mai privim, așteptând ca ugerul negru al apelor să se reverse peste capetele noastre. Atunci mi-am dat seama că visez. (luni) Trebuie să separi impurul cotidian de abstracțiunile ce se ridică dintre interstițiile literelor diafane, ce ți se lipesc de ochi, de privire, de trup ca să te apere de corpurile vii, languroase ale obiectelor pornite să te acopere cu formele lor materiale. O lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te crispezi atât, ți se vede tremurul până și În pupilele ochilor, Îmi place această timiditate a ta; e păcat Însă că tu mă refuzi, că nu ești copt, n-ai depășit Încă spaima de sex, acea limită ce ne separă“; așa Îmi vorbea fără cuvinte E., dându-mi cu tandrețe tristă dicționarul ce ne lega despărțindu-ne definitiv; idiotule, trebuia să-l refuzi. (azi) Nu mai mergem la facultate. Citim Il Gattopardo (mi l-a adus cineva din Italia; e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
urechi. Era împăcat cu sine. Simțea cu bucurie lumea din jur, îi vedea lumina caldă, fără a ști dincotro bate soarele, îi asculta sunetele amestecate, îi adulmeca aromele crude de iarbă spălată de ploaie. N-ar fi putut să-și separe simțurile, încerca o percepție nouă, care venea din toate deodată, de parcă privea și auzea și pipăia și mirosea cu același organ, ce putea fi o adăugire. Pășea fără să șovăie, nu mai fusese prin locurile acelea, dar era convins că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că ți- ai păstrat, încă, posibilitatea de a alege. Nu doar noi știam că asta e singura portiță de scăpare, ci și ei. Nicăieri lacătele nu erau mai încuiate și locul cu mai multă strășnicie păzit decât acolo unde eram separați de întâlnirea cu propria moarte. Asta nu înseamnă că în închisoare nu se murea. Dar numai când voiau ei. Nu erau atât de naivi să ne chinuiască până la moarte, dacă simțeau că, în loc să ne temem, îi înverșunam. Poți lupta cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]