21,846 matches
-
caracteristici noi, pozitive, explică afluența de lucrători și calfe venite în Moldova din Transilvania, unde caracterul feudal rigid al breslelor era mai pronunțat decât dincoace de Carpați. Totuși, nu se poate susține că meșteșugarii lucrători și calfe din orașele și târgurile Moldovei nu mai aveau încă mult de luptat până la înlăturarea tuturor piedicilor și îngrădirilor feudale. După cum am văzut, relațiile feudale, care predominau în economia Moldovei, ocupau încă poziții însemnate și în industrie. Cum e și firesc, o mare parte dintre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ce uneltesc a butnăriei, a cărăriei, a rotăriei, a morăriei, a cărăușiei, a pescăriei, a teslăriei, a pietrăriei i altele de acest fel rucodelnice [manuale] meșteșugărești, fără a fi siliți de a-și lua patente. Iar a deschide dughene prin târguri și a se strămuta cu locuința din sate nu sunt volnici decât după articul 127 a capului de finanț”. Ei se pot tocmi la lucru și „depărtat de satele lor”, dar numai cu știrea satului și a stăpânului. Așadar, meșteșugarul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Este adevărat că meșteșugarii au dreptul să se strămute, dar strămutarea se putea obține numai după depășirea a numeroase dificultăți și piedici mai mult sau mai puțin artificiale. Din această cauză, deși mulți dintre ei își deschid în orașe și târguri dugheni și ateliere, continuă să rămână săteni. În articolul 127, capitolul al III-lea, secția a VII-a a Regulamentului Organic, se prevede că săteanul nu se poate strămuta decât în ultimul an dinaintea catagrafiei, cu știrea proprietarului și a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un feliu de tunuri ce se lucrase acolo din porunca proprietarilor”. Investigațiile colonelului Eller au stabilit că „armile s-au lucrat acolo de către meșterii d. d. cantacuzineștilor”. În documentele epocii întâlnim însă tot mai frecvent țărani meșteșugari care lucrează prin târguri și pe la moșii contra plată; în condicile de administrare a moșiilor sunt însemnări relative la plata meșteșugarilor, ceea ce înseamnă că meșteșugul de tip feudal, propriu gospodăriei naturale închise, era înlocuit prin meșteșugul de tip nou, caracteristic relațiilor capitaliste. Acest fenomen
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
meșteșugari patroni (ca de pildă țărani proprietari sau posesori de pive, dârste, ferăstraie, fierării etc.), iar pe de altă parte, existența unei mase de meșteșugari muncitori, care lucrează, după cum am mai spus, contra plată dintr-un loc în altul, în târguri, orașe și pe la moșiile boierești. Aceasta era posibil în Moldova chiar în condițiile persistenței relațiilor de producție feudale, deoarece țăranul înstărit putea să-și achite în bani obligațiile de boieresc, prin liberă învoială cu proprietarul, iar țăranul sărac putea practica
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lăturașii, era formată din oameni de prin satele învecinate, din „haimanale”, care, în schimbul scutirii de obligații către stat, se angajau la ocnă contra plată, după cum cei mai mulți lucrători din atelierele de cooperație capitalistă simplă se recrutau din „sărăcimea” orașelor și a târgurilor. Aceeași proveniență socială aveau și cei mai mulți dintre lucrătorii de la manufacturi și fabrici. La una din cele mai mari manufacturi din Moldova, zalhanaua de la Huși, era angajat în 1849 „un mare număr de oameni săraci... și toată ceelantă sărăcime”. În întreprinderile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de țiței, care, în majoritate covârșitoare, erau țărani clăcași sau liberi. Cât privește lucrătorii salariați din atelierele meșteșugărești, îndeosebi cei din atelierele orășenești de cooperație capitalistă simplă, este neîndoielnic că majoritatea lor era ruptă total de agricultură. Deși orașele și târgurile aveau moșii și izlazuri (în proprietate sau în folosință), de ele dispuneau orășenii „gospodari”. În Bacău, de pildă, la 1859-1860, se aflau 677 de „familii de cultivatori”. În moșia orașului aveau însă loc de hrană numai 425 locuitori. În Iași
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mulți, ne mulțumim a fi privită obștea noastră deopotrivă cu a orășenilor”. Această din urmă cerere este semnificativă, ea vădind conștiința intuitivă a locului pe care-1 ocupau și a rolului pe care-1 jucau rufetașii în viața economică și socială a târgului, a limitelor pe care nu le puteau depăși lucrătorii de la saline: deși sunt mai mulți decât târgoveții, ei se mulțumesc să li se recunoască drepturi egale cu ale târgoveților și nu mai presus de ale acestora din urmă, care formau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
centre de schimb de însemnătate locală. Cele mai multe dintre orașe sunt centre de schimb de importanță regională, iar unele (Iași, Galați) de importanță națională. Locuitorii ocolului Cârligătura (Iași) arătau la 1841 că obiectele de care „au trebuință le cumpără de prin târguri”. Miile de documente din Arhivele Statului Iași referitoare la acte de proprietate dovedesc că în principalele centre urbane ale Moldovei și, în special, la Iași, bunurile imobiliare, inclusiv și îndeosebi parcelele de teren din moșiile orașelor și „dughenile” erau angrenate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deci, erau lente și se făceau în proporții mici, în orașe dominau capitalul comercial și cel cămătăresc. Și la noi, ca pretutindeni, regimul feudal constituia o mare piedică în calea dezvoltării orașelor. Cu excepția orașelor Iași, Galați, Bacău, Focșani și a târgurilor Neamț și Piatra Neamț, care, toate la un loc, aveau câteva făbricuțe cu un număr total de lucrători ce nu depășea cifra 300, în restul orașelor și al târgurilor din Moldova funcționau câteva zalhanale-manufacturi (Huși), câteva zeci de ateliere ale cooperației
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în calea dezvoltării orașelor. Cu excepția orașelor Iași, Galați, Bacău, Focșani și a târgurilor Neamț și Piatra Neamț, care, toate la un loc, aveau câteva făbricuțe cu un număr total de lucrători ce nu depășea cifra 300, în restul orașelor și al târgurilor din Moldova funcționau câteva zalhanale-manufacturi (Huși), câteva zeci de ateliere ale cooperației capitaliste simple, 6 tipografii (3 la Iași, 2 la Galați și una la mânăstirea Neamț) și 2 litografii (Iași). Rezultă, așadar, că în orașele moldovenești domina în ramura
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de ateliere ale cooperației capitaliste simple ar spori prin adăugirea meșteșugarilor de rit mozaic și sudiți (a căror clasificare nu apare în statisticile moldovenești), credem că raportul nu s-ar modifica sensibil în favoarea cooperației capitaliste simple. Predominarea în orașe și târguri în domeniul producției industriale a micii producții, slaba dezvoltare a cooperației capitaliste simple și îndeosebi a manufacturilor, precum și faza de început în care se afla industria mecanică explică caracterul meșteșugăresc-negustoresc și într-o măsură rural al orașului moldovenesc. Ruptura totală
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
totală a orașului de sat nu se produsese, căci numai industria mecanizată „...a desăvârșit victoria orașului comercial asupra satului”. În cele ce urmează ne propunem ca, după o expunere statistică succintă și pe categorii fiscale a populației principalelor orașe și târguri din Moldova la mijlocul secolului al XIX-lea, să precizăm pe cât posibil mai detaliat configurația socială a orașului moldovenesc, forța economică și politică a diferitelor categorii sociale orășenești, sporirea populației pe calea imigrării în orașe ș.a. În fruntea orașelor moldovenești se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aproximativ 10.000 de locuitori. Între 1820, când Iașul avea 21.000-22.000 de locuitori, și jumătatea veacului, populația lui a sporit de aproximativ trei ori. De altfel, în epoca regulamentară, aproape toate orașele moldovenești își dublează populația, iar unele târguri, ca de pildă Fălticeni, și-o măresc de peste patru ori. Creșterea populației urbane, un fenomen caracteristic perioadei de destrămare a feudalismului și de ascensiune a capitalismului, are loc pe calea sporului natural și pe calea imigrării externe și interne. Dictonul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
familii de birnici căpătâieri, 4 de negustori și 18 de meșteșugari. În orașul Galați s-au stabilit între 1838-1845, provenind din sate, 72 familii de negustori din țară, 87 de meșteșugari și 261 de birnici din sate, 57 din alte târguri și 29 de peste graniță. Și exemplele ar putea fi sporite prin cercetarea imigrărilor în toate orașele. Socotim însă că informațiile de mai sus sunt suficiente pentru a demonstra că imigrarea țăranilor clăcași în orașe era, în acea epocă, un fenomen
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
meșteșugarii și negustorii, îndeosebi meșteșugarii. Aceștia din urmă aveau o însemnătate covârșitoare în viața economică și socială a orașului nu numai prin numărul lor, ci și îndeosebi prin locul pe care îl ocupau în producția orășenească. Datorită lor orașul, spre deosebire de târg, era înainte de toate un centru al producției meșteșugărești. În primele cinci orașe ale Moldovei, ca însemnătate economică, familiile meșteșugarilor alcătuiau peste 30% din totalul familiilor (vezi tabelul I). În Iași ei formau peste 32% din totalul familiilor, în Botoșani peste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
peste 27%, în Roman peste 31% și în Bacău peste 26% (vezi tabelul I). În cele 5 orașe, numărul familiilor de negustori depășea cu puțin pe cel al meșteșugarilor (aproximativ 8.360 familii meșteșugari față de 9.153 familii negustori). În târguri, raportul între numărul meșteșugarilor și al negustorilor este cu mult mai mare în defavoarea celor dintâi, chiar în acele târguri care au un caracter meșteșugăresc mai pronunțat (vezi tabelul II). Numărul meșteșugarilor este în continuă creștere, procesul atingând la jumătatea secolului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
familiilor de negustori depășea cu puțin pe cel al meșteșugarilor (aproximativ 8.360 familii meșteșugari față de 9.153 familii negustori). În târguri, raportul între numărul meșteșugarilor și al negustorilor este cu mult mai mare în defavoarea celor dintâi, chiar în acele târguri care au un caracter meșteșugăresc mai pronunțat (vezi tabelul II). Numărul meșteșugarilor este în continuă creștere, procesul atingând la jumătatea secolului trecut punctul culminant. Aceasta rezultă din sporul meșteșugarilor moldoveni (fără meșteșugarii de rit mozaic și sudiți). În Iași, numărul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acestor orașe consta în marea răspândire pe care o aveau îndeletnicirile sătești în rândul populației orășenești. Această observație se aplică într-o mai mică măsură Iașului, un mare centru meșteșugăresc-negustoresc și administrativ, dar întru totul celorlalte orașe mai mici și târguri din zona agricolă a Moldovei. Se înțelege că meșteșugarii nu formau o clasă socială omogenă, dimpotrivă. Dacă patentarii (meșterii de treptele întâia și a doua) pot și trebuie să fie încadrați în clasa burgheză, aflată în proces de formare și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de birnici, față de totalul familiilor, era de 10,3%, în Botoșani - 10,4%, în Galați - peste 14%, în Roman - peste 17%, în Bacău - peste 15%, și procentajul în favoarea lor sporește în raport invers proporțional cu gradul de dezvoltare a fiecărui târg sau oraș în parte. Creșterea numărului de birnici în orașe s-a făcut îndeosebi pe calea imigrării țăranilor. În orașul Iași, în 1838 existau 1.750 de birnici creștini. Între 1832 și 1838, în rândul lor au intrat 353 birnici
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
birnici în orașe s-a făcut îndeosebi pe calea imigrării țăranilor. În orașul Iași, în 1838 existau 1.750 de birnici creștini. Între 1832 și 1838, în rândul lor au intrat 353 birnici, provenind din sate și 35 din alte târguri. Până la 1845, numărul lor a scăzut la 1.264, ca apoi, până la 1859-1860, să crească la 3.435. În Botoșani, din cei 258 de birnici existenți la 1845, 218 erau „veniți din alte locuri”, dar, în aceeași vreme, 176 au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la 1845, 218 erau „veniți din alte locuri”, dar, în aceeași vreme, 176 au fugit din oraș, iar la Galați, din cele 662 de familii birnice, 261 de familii de birnici și căpătâieri au imigrat din sate, 57 din alte târguri și 29 de peste graniță. La Bacău, numărul birnicilor scade de la 384 în 1838 la 226 în 1845 Situația birnicilor se caracterizează printr-o mare fluctuație. Aceasta se datorește stării lor materiale precare, care-i constrângea să se mute dintr-un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ce s-au aflat niște slugi și săraci”. În 1843 mai rămăseseră 242 birnici „și din aceștia numai 9 erau fruntași”, iar ceilalți „mijlocași”și 178 „codași”, afară de 10 surugii. Ispravnicul ținutului Neamț aprecia la 1855 că „birnicii mahalalelor de la târguri sunt cei mai ticăloși lăcuitori, dacă la un număr de 373 birnici din Piatra nu se găsesc decât zăci părechi de boi”. În lipsa unei industrii dezvoltate, în stare să absoarbă brațele de muncă care nu găseau o plasare productivă, birnicii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Și ea forma majoritatea covârșitoare a boierimii. Se cuvine să subliniem că raportul între categoriile sociale orășenești existente în acea epocă în principalele orașe, amintite mai sus, nu poate fi extins, cum e și firesc, și asupra celorlalte orașe și târguri. Cu cât funcția economică, productiv-industrială a orașelor și târgurilor este mai mică, cu cât ne coborâm pe scara ierarhiei urbane, cu atât greutatea specifică a elementelor sociale specific orășenești este mai redusă, iar diviziunea socială a muncii mai puțin avansată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să subliniem că raportul între categoriile sociale orășenești existente în acea epocă în principalele orașe, amintite mai sus, nu poate fi extins, cum e și firesc, și asupra celorlalte orașe și târguri. Cu cât funcția economică, productiv-industrială a orașelor și târgurilor este mai mică, cu cât ne coborâm pe scara ierarhiei urbane, cu atât greutatea specifică a elementelor sociale specific orășenești este mai redusă, iar diviziunea socială a muncii mai puțin avansată. Problema pământului, a locului de hrană, în târguri și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]