204,059 matches
-
seama, v-am spus, de existența unui întreg popor care seamănă cu Al Bundy așa cum Al Bundy seamănă cu imaginea sa din oglindă. Un popor dornic de succes, dar mereu perdant, un popor care putea să aibă în istorie un cuvînt de spus, dar care acum gîfîie undeva în coada plutonului, un popor capabil, dar fără noroc, un popor, în fine, atît de învățat cu eșecul încît aproape a uitat cum e cînd ești pe culmi și vîntul triumfului umflă pînzele
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
termenul, cred că sunt ceea ce numești un poet Desperado. (Cu toate că termenul are și o conotație comică. Definiția unui desperado în dicționarul Oxford al limbii engleze este: "Un desperado este un individ necugetat; un individ gata la orice nelegiuire ori violență." Cuvântul este exclusiv folosit ca să descrie eroul negativ în filmele Western cu cowboys. Mă tem că impresia creată de un astfel de cuvânt e oarecum nepropice) LV. Two Blue Dresses (Două rochii albastre) e un fel de definiție a poeziei tale
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
al limbii engleze este: "Un desperado este un individ necugetat; un individ gata la orice nelegiuire ori violență." Cuvântul este exclusiv folosit ca să descrie eroul negativ în filmele Western cu cowboys. Mă tem că impresia creată de un astfel de cuvânt e oarecum nepropice) LV. Two Blue Dresses (Două rochii albastre) e un fel de definiție a poeziei tale în versurile care - într-un context diferit - pomenesc " Probabilitatea/ Însingurării." Toți autorii (lectorii, criticii) Desperado dau piept cu realul singuri, într-o
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
o declari niciodată. Poezia ta e subtilă și consecventă. Ce pui pe primul plan: atmosfera, muzica, ideea, înțelegerea? RF. Nu sunt sigură pe nimic ce ține de poezie. Poezia e expresia sentimentelor profunde, dar instrumentul acestei expresii e limbajul, sunt cuvintele, și cu cât artistul e mai priceput la folosirea uneltelor lui, cu atât exprimă mai exact inspirația de la care a pornit. Cred că dintre cele patru alternative pe care le menționezi, aș alege muzica. LV. Pomenești în poemul The Demonstration
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
cu cât artistul e mai priceput la folosirea uneltelor lui, cu atât exprimă mai exact inspirația de la care a pornit. Cred că dintre cele patru alternative pe care le menționezi, aș alege muzica. LV. Pomenești în poemul The Demonstration (Demonstrația) cuvântul "franchețe". Lectorul este impresionat de fervoarea cu care te "deschizi" (termenul îți aparține). O faci, din nou în mod paradoxal, și discret și vehement în același timp. Ai vigoarea fragilității, care e mai cruntă decât forța celui puternic. Derivă oare
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
a fi, partea esențială a vieții, poate? RF. Sper că sunt o persoană onestă în viața de toate zilele; onestitatea artistică, însă, nu se leagă direct de asta. Onestitatea față de operă, față de felul cum folosim, cum ne respectăm materia primă - cuvântul, pentru poeți - este esențială. LV. Poziția mea în istoria secolului douăzeci e o ofrandă dezarmantă de viață trăită făcută unei poezii lacome de viu. Te oferi: "Nu-mi pasă că mulți sunt mai înalți./ Ochii se întâlnesc inevitabil la același
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
incredibilă. Ai încercat să transferi această mobilitate și asupra poeziei pe care o scrii? încerci programatic să inovezi acest vechi meșteșug? RF. Da, sunt încredințată că lectorul atent observă cum se schimbă temele mele cu trecerea anilor. Cred că și cuvântul îl mânuiesc mai bine (sper că așa stau lucrurile) - deși, evident, vocea mea caracteristică, esențială, rămâne neschimbată. Nu am avut intenția vreodată să inovez programatic poezia - dar am încercat de când mă știu să scriu cât mai bine cu putință, să
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire. Scrii apăsat, deși poemul rezultant e o dantelă de cuvinte. Cu forța ironiei scrii despre veștejirea feminității. Ai putea spune că ești feministă? Mie mi se pare că nu ești deloc, dar aștept declarația ta. RF. Din copilărie sunt feministă, în sensul că am fost convinsă că femeile sunt egale
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
aparținînd unuia dintre cei doi autori, și anume profesoarei Florina Rogalski, cu întinse fragmente din Limba română. Origini și dezvoltare, un volum al conf. dr. Maria Cvasnîi Cătănescu de la Editura Humanitas (1996), la origine un curs universitar. Cu foarte rare cuvinte sau sintagme în plus ori în minus, textele coincid. Chiar și temele indicate de dna Rogalski se regăsesc uneori în cartea dnei Cătănescu. Interesant este că, dacă la dna Cătănescu, temele comportă și întrebări, care să-i stimuleze pe cei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
cu fișe, de altfel, într-o organizare foarte personală, am început să lucrez de-abia în universitate. Prima carte memorabilă, pe care, la 7-8 ani, am învățat propriu vorbind să citesc, trecînd de la silabisire la recunoașterea simultană a mai multor cuvinte, de la efortul de a decodifica la lectura silențioasă, pur oculară, cu ritm propriu de performare a fost Călătoria lui Nils Holgerson, romanul Selmei Lagerlof. Iar prima specializare a constituit-o domeniul senzaționalului foiletonistic: Aventurile submarinului Dox, Cei trei cercetași, Regele
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
generație, pe care-i prețuiesc în mod deosebit, Adrian Marino și Nicolae Balotă, mă consider un privilegiat. Câte suferințe, câte privațiuni au trebuit să îndure, ce soartă nemeritată au avut ei în raport cu mine! Eu, cel puțin, am fost "liber" (pe cât cuvântul poate avea sens într-o dictatură), să desfășor o activitate utilă într-un sector de vârf al culturii, străduindu-mă, cu bună credință, să sprijin valorile și să limitez pe cât posibil urmările controlului ideologic... Când, în toamna lui 1953, după ce
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
intelectuale insațiabile, proiecte de lucrări majore, dar o slabă experiență a lumii. Din fericire, Stalin murise iar în viața culturală intervenise o relaxare. Spre norocul meu, în fruntea Ministerului Culturii se afla Constanța Crăciun, o doamnă, în înțelesul nobil al cuvântului, o femeie distinsă, instruită, cu gust artistic, de o integritate morală și o dezinteresare puțin obișnuite în nomenclatura de-atunci. Îi port o gratitudine pe care n-am reușit să i-o declar niciodată în mod explicit. Grație încrederii pe
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
seminarul, cum era prevăzut. În reuniunea de după masa de prânz, pe la orele 16, sunt anunțat că a venit din București George Macovescu, pe-atunci director general al Cinematografiei, cu un mesaj pentru mine. L-am găsit jenat și căutându-și cuvintele. Venise trimis direct de Constanța Crăciun ca să-mi anunțe că am fost scos în aceeași zi de la Direcția generală a Teatrelor și transferat ca director general al Editurilor! Decizia fusese luată și tradusă în fapt fără a se discuta
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
Macovei ministru de justiție, Traian Băsescu și ei aveau mai multe critici la adresa justiției. Au sesizat CCR, care a decis negru pe alb că aceste afirmații nu a atins independența justiției și se încadrează la dreptul la opinie. Cu alte cuvinte, dacă ești președinte ai dreptul la opinie. ADI URSU, PRELUNGIRE LICENȚĂ ANTENA 3: - Impresia unui număr de invitați este falsă. Eu, la emisiunea mea, până acum am avut 264 de invitați, persoane diferite. În privința pluralismului politic, vă amintesc că o
ANTENA 3 a adus artileria grea la CNA. Licența ANTENA 3, prelungită cu 9 ani! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-website/Journalistic/24652_a_25977]
-
eul profund, se lovește de clișee și stereotipuri, ajungând în cele din urmă să se rătăcească într-un peisaj interior de obiecte mentale pietrificate. Nu mai avem voci interioare," se plânge, la un moment dat, unul dintre personaje. Cu alte cuvinte, nu mai există substanță, identitate, dincolo de ceea ce numim "eu", "sine", "ego" sau "subiect". Nu doar lumea exterioară, ci și procesele mentale apar ca niște combinații întâmplătoare de elemente străine. Ceea ce se întâmplă în interiorul minții, ne lămurește naratorul, nu este decât
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
săpat o cută dureroasă, și observi cu tristețe mișcare convulsivă care, pornind uneori de la față, îi cuprinde umerii, mîinile și degetele într-o tresărire necontrolată. Poartă o simplă vestă în buzunarele căreia îi place să-și înfunde mîinile. Cele cîteva cuvinte de bun găsit sînt întîmpinate cu plecăciuni îndatoritoare și cu un potop de vorbe de neînțeles care-l năucesc pe străin. Dar, prevenitor cum a fost și cum în mod formal mai este și acum, Hölderlin simte nevoia să-i
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
zi, mi-a povestit Conz, Hölderlin s-a aplecat peste umărul lui și a citit cîteva versuri din Eschil. Apoi, brusc, a strigat, rîzînd spasmodic: Nu înțeleg asta! E în limba kamalateză." Căci Hölderlin avea și ciudățenia de a crea cuvinte noi. Aceste vizite s-au rărit pe măsură ce a slăbit în puteri și s-a închis în sine. îmi era uneori greu să-l conving să mă însoțească într-o plimbare prin grădina lui Conz. Găsea tot felul de scuze; îmi
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
și Schwab făceau o culegere din poeziile lui. Dar singurul răspuns pe care l-am primit vreodată a fost: "Sînteți foarte binevoitor, domnule von Waiblinger. Vă sînt foarte îndatorat, Sfinția Voastră!", însoțit de o adîncă plecăciune. Adeseori, cînd îmi tăia cuvîntul atît de brusc, mă străduiam din răsputeri să-i storc un răspuns rațional, repetînd ideea iar și iar, de fiecare dată altfel, și renunțam doar atunci cînd începea să se agite și să-și piardă șirul, rostind un val de
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
un temei purtării sale, cred că acesta este. Dar poate că n-are rost să-i căutăm oricărui lucru o cauză mai profundă decît simpla ciudățenie și bizarerie a omului. Hölderlin deschidea apoi fereastra, se așeza și lăuda priveliștea în cuvinte destul de inteligibile. îmi dădeam seama, fără doar și poate, că se simțea cel mai bine în aer liber. Vorbea singur mai puțin, ceea ce era pentru mine o dovadă că mintea i se lumina; căci eram încredințat că monologul acela nesfîrșit
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
și lui această desfătare. Dar n-am îndrăznit să încercăm. Poate că muzica îi lăsa o impresie prea puternică ori se isca neobrăzarea studenților. Pe scurt, am plecat împreună de la căsuță. Hölderlin era adîncit în gînduri și nu rostea nici un cuvînt. Cînd am ajuns în oraș, s-a uitat la mine ca și cum atunci s-ar fi deșteptat și a spus: "Concert." Fără doar și poate, la asta se gîndise tot timpul. Muzica încă nu l-a părăsit de tot. Cîntă și
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
mai tare ca toți, din difuzorul deschis 24 de ore din 24 lansa provocarea zilei: „Dau bacșiș la lăutari/ să se știe că am bani/ le dau mărci, le dau dolari/ să moară ai mei dușmani”. N-a înțeles întrutotul cuvintele, întrucât translatorul, preluat de la o agenție privată, era concentrat asupra unei înghețate pe băț. S-a bucurat când amintitul purtător de dicționar în cap i-a tradus textul reputatelor piese „Fă, ești frumoasă”, cântată de Adi din Vâlcea și „Banii
Ce semeni, aia culegi… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296305_a_297634]
-
să comunic, să fiu vesel, inteligent, stupid, generos. Om că toți oamenii. M-au părăsit, pe rînd, tutunul (fumam cîte patru pachete pe zi), vodca (vinul și berea nu mă satisfăceau), "pohta" după femei. Începusem să folosesc tot mai des cuvîntul ridicol sau bufon, referindu-mă la tipul formei mele de cultură, inteligență și destin. Am trăit în tinerețe numai în internate, cazărmi, cămine și pușcării. Apoi au urmat lagărul, mină, Craiova (că domiciliu forțat)." Iar într-o intervenție la Colocviul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17543_a_18868]
-
cum sună versurile acestei doine minunate din Ardeal: „Pe dealul Feleacului/ Trec carăle Iancului/ Nu trec cum trec carăle/ Strălucesc ca soarăle.../ Un car merge-mpiegecat/ Că mi-e Iancul supărat/ Pentr-un hoț de împărat...”. O istorie subliniată în puține cuvinte. Și un sentiment de vină pentru noi, cei care uităm, cei care nu mai suntem capabili să cinstim, să ne cinstim eroii și faptele lor. E oare atât de vetust acest gând, atât de nemodern, e oare naționalismul acesta al
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]
-
popor anume care e lipit de sufletul meu și care dă uneori, prin dregătorii săi, semne lașe de nesimțire, atunci când e vorba de clipele unei istorii care are nevoie să fie apărată. „Organele”, auzi ce oficial și pompos sună acest cuvânt, organele statului român, democrate până-n prăsele, devotate interesului național până-n prăsele, nu găsesc firfiricii necesari pentru a cumpăra manuscrisele lui Emil Cioran, mort la Paris, cel mai mare eseist francez, dar român curat din Rășinari, filosoful care, în preajma morții, a
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]
-
de lup, că acela-i poate speria mai abitir pe adversari?!? Mă obsedează versul parcă profetic al lui Romulus Vulpescu: „De câte ori pe zi ne batem joc?”. Doamne, încurcate și necunoscute sunt căile Tale! Hai să închei această amară petrecere printre cuvintele și sentimentele unui om pentru care istoria este uneori mai mult decât viața, cu o lozincă modernă până-n pânzele albe: „Cu Avram Iancu în frunte/ Vom avea victorii multe!”. Aferim!
Este Iancul supărat … by Nicolae Dan Fruntelată () [Corola-website/Journalistic/296297_a_297626]