21,787 matches
-
de Hitler, interesat de regiunea petroliferă a Prahovei, astfel că noua graniță ajungea la doar câțiva zeci de km de ea. Miniștrii de externe al Germaniei, Joachim von Ribbentrop, și cel al Italiei, Galeazzo Ciano, au comunicat separat decizia sa delegațiilor din România și Ungaria la 30 august 1940, în Palatul Belvedere din Viena: A doua ședință a Consiliului de Coroană român, din noaptea de 30-31 august, a aprobat Dictatul. Guvernul maghiar s-a declarat foarte nemulțumit și „zdrobit sufletește”, deoarece
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
a modificării constituției. La 25 iulie 1920 Horthy l-a desemnat pe Pál Teleki ca prim-ministru, dar la 14 aprilie 1921 acesta a demisionat. Horthy l-a numit succesor la președinția guvernului pe István Bethlen, care fusese membru al delegației ungare la semnarea Tratatului de la Trianon, din 1920. Bethlen a deținut funcția de premier până la 14 august 1931. În această perioadă, Horthy nu s-a implicat în viața politică, îndeplinind funcții strict protocolare. Importanța sa a crescut după 1938, odată cu
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
administrația acestei provincii a rămas una militară germană. Al Doilea Război Mondial, declanșat de Hitler la 1 septembrie 1939, nu a atras și Ungaria la început. Între 16 și 24 august 1940 au avut loc la Turnu Severin negocierile dintre delegațiile României și Ungariei, în privința Ardealului. La 30 august 1940, la Viena a fost luată decizia asupra soartei Transilvaniei prin intermediul miniștrilor de externe ai Germaniei, Joachim von Ribbentrop și Italiei, Galeazzo Ciano. Partea nordică a teritoriului revenea Ungariei, iar cea de
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
război de partea Axei (numărul combatanților uciși sau dați dispăruți în lupte fiind de 120.000-147.000). În 1942, după înfrângerea Germaniei și a aliaților Axei în Bătălia de la Stalingrad, Horthy a decis să înceapă negocieri de pace cu Aliații. Delegația secretă a fost condusă de Albert Szent-Györgyi și a avut mai multe întâlniri cu diplomații britanici din Istanbul. Ca și în cazul României, Hitler avea cunoștință de tatonările diplomatice. În 1944 Armata Roșie ajunsese la frontiera Ungariei. Pentru a preveni
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
1951 a devenit ministru fără portofoliu dar deși era parte a unui cabinet social-democrat el nu a devenit membru al niciunui partid. În 1954 Hammarskjöld a ocupat locul tatălui său din Academia Suedeză. Dar în 1951 a devenit vice-președinte al delegației suedeze pe lângă Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite devenind președinte al acestei delegații în 1952. În 1953, după ce Trygve Lie și-a dat demisia din postul de secretar-general al ONU, Consiliul de Securitate a decis să-l recomande pe Dag
Dag Hammarskjöld () [Corola-website/Science/302707_a_304036]
-
social-democrat el nu a devenit membru al niciunui partid. În 1954 Hammarskjöld a ocupat locul tatălui său din Academia Suedeză. Dar în 1951 a devenit vice-președinte al delegației suedeze pe lângă Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite devenind președinte al acestei delegații în 1952. În 1953, după ce Trygve Lie și-a dat demisia din postul de secretar-general al ONU, Consiliul de Securitate a decis să-l recomande pe Dag Hammarskjöld pentru acest post, spre uimirea acestuia. A fost ales secretar-general pe 31
Dag Hammarskjöld () [Corola-website/Science/302707_a_304036]
-
de refacere a unității între creștinătatea apuseană și cea răsăriteană au fost neîntrerupte. Cadrul legal pentru unirea bisericilor a fost stabilit de Conciliul de la Ferarra-Florența, ale cărui decizii sunt cunoscute pe scurt sub numele de „punctele florentine”. Unul dintre membrii delegației Bisericii Grecești la conciliu a fost Mitropolitul Damian al Moldovei (1437-1447), care s-a numărat printre semnatarii punctelor florentine, întorcându-se în Moldova și activând până la moarte ca unit cu Biserica Romei. Tot în comuniune cu scaunul apostolic al Romei
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
bucurat de sprijinul autorităților politice. O nouă încercare de unire a Mitropoliei Moldovei cu Biserica Romei a fost întreprinsă către sfârșitul secolului al XVI-lea de mitropolitul Gheorghe Movilă, în înțelegere cu domnitorul Petru Șchiopul. Planul inițial prevăzuse ca o delegație moldoveană avându-l în frunte pe mitropolit să se deplaseze la Roma, pentru a cere comuniunea cu Sfântul Scaun. Pericolul tătar a zădărnicit plănuita călătorie, ceea ce a făcut ca cererea de unire să fie adresată papei Sixtus al V-lea
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
secretarul domnitorului și de Ieremia Movilă, hatman și frate al mitropolitului, cu mențiunea de a o încredința nunțiului papal Ippolito Aldobrandini (viitor papă, sub numele Clement al VIII-lea), care să o transmită mai departe la Roma. Cu aceeași ocazie delegația moldoveană și-a afirmat adeziunea față de unitatea catolică. Înainte de a veni răspunsul de la Roma, nunțiul apostolic în Polonia a fost instruit să se încredințeze de intențiile serioase ale moldovenilor. În aprilie 1589 nunțiul din Polonia transmitea la Roma convingerea sa
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
Cluj au fost excomunicați „ipso facto” de episcopul Iuliu Hossu. Episcopului Iuliu Hossu i s-a propus, în cazul acceptării trecerii la ortodoxism, scaunul Mitropoliei Ortodoxe a Moldovei, propunere pe care, însă, episcopul a refuzat-o. Pe 3 octombrie 1948, delegația protopopilor și preoților greco-catolici vine la București, înaintea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și a patriarhului Justinian. În cadru solemn ei fac publică hotărârea sinodului de la Cluj și înmânează procesul verbal și hotărârea sinodului. În răspunsul Bisericii Ortodoxe Române
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
ale Analizei (1938-1941). De asemenea, în anii 1946-1948 a fost profesor de Algebră și Analiză la Școala Superioară CFR. După 1929 Alexandru M. Pantazi a fost membru al "Gazetei Matematice", iar în anii 1942 și 1942 a făcut parte din delegația de conducere a acestei reviste. El a fost de asemenea membru al Societății Române de Științe, calitate în care a fost secretar și redactor al buletinului societății, iar în 1940 a fost președinte al Societății Române de Matematici. A fost
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
substanțiale. Socialiștii se temeau de o și mai mare pierdere a susținerii (după deja slabele rezultate de la alegerile din octombrie) în rândul poporului naționalist și spera să obțină în viitor o majoritate politică. În decembrie 1917, ei au trimis două delegații la Petrograd să-i ceară lui Lenin să aprobe independența Finlandei. Ambele grupări politice au căzut, deci de acord, asupra necesității suveranității Finlandei, în ciuda puternicelor contradicții pe care le aveau pe tema alegerii conducerii țării. Înființarea unui stat independent nu
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
balanță. Lenin a calculat că bolșevicii ar putea domina părți centrale din Rusia, dar că vor fi obligați să renunțe la unele teritorii de la periferie, inclusiv la Finlanda, aflată în colțul nord-vestic, de importanță geopolitică redusă. Ca urmare, Svinhufvud și delegația senatului au obținut la 31 decembrie 1917 recunoașterea suveranității de către Lenin. Până la începutul Războiului Civil, Austro-Ungaria, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Norvegia, Suedia și Elveția recunoscuseră independența Finlandei. Regatul Unit și Statele Unite nu o aprobau; ele stăteau de o parte și
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
industriale Varkaus, Kuopio, Oulu, Raahe, Kemi și Tornio; în interiorul zonei roșii se aflau Porvoo, Kirkkonummi și Uusikaupunki. Eliminarea acestor fortărețe era o prioritate pentru ambele armate în februarie 1918. Finlanda Roșie, denumiță și Republica Socialistă Muncitorească Finlandeză, era condusă de "Delegația Poporului", înființată la 28 ianuarie, în Helsinki. Kullervo Manner era președintele și alți delegați erau "Edvard Gylling", "Eero Haapalainen", "Anna Karhinen", "Otto Ville Kuusinen", "Hilja Pärssinen", "Yrjö Sirola" și "Oskari Tokoi". Otto Ville Kuusinen a formulat o propunere de constituție
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Kullervo Manner era președintele și alți delegați erau "Edvard Gylling", "Eero Haapalainen", "Anna Karhinen", "Otto Ville Kuusinen", "Hilja Pärssinen", "Yrjö Sirola" și "Oskari Tokoi". Otto Ville Kuusinen a formulat o propunere de constituție, influențată de cele ale Elveției și Statelor Unite. Delegația Poporului dorea un socialism democratic bazat pe ethosul social-democrat finlandez; viziunile lor difereau de ideea de dictatură a proletariatului a lui Lenin. Puterea politică urma să fie concentrată în Parlament, Senatul jucând un rol mai mic. Propunerea cuprindea un sistem
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
politică. Se știe și că o parte a acelora care au comis acte de teroare au fost și ei traumatizați, fenomen ce ulterior a fost bine documentat. După înfrângerea de la Tampere și sub amenințarea invaziei diviziei germane de pe coasta sudică, Delegația Poporului s-a retras de la Helsinki la Viipuri la 8 aprilie. După ce au pierdut Helsinki, majoritatea, cu excepția lui Edvard Gylling care a rămas lângă luptători, au plecat la Petrograd la 25 aprilie 1918. Fuga conducerii Roșii a indus resentimente în
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a ezitat la aderare, în 1867, alegând să rămână o colonie a Regatului Unit al Mării Britanii și Irlandei. La sfârșitul anilor 1860, colonia a examinat diferite opțiuni, inclusiv posibilitatea de a deveni un dominionul lui discret în sine, precum și delegațiile de divertisment din Statele Unite, care s-au interesat de Prince Edward Island pentru aderarea la Statele Unite ale Americii. În 1871, colonia a început construcția unei căi ferate și frustrat de Great Britan's Colonial Office, au început negocierile cu Statele Unite
Insula Prințului Edward () [Corola-website/Science/302773_a_304102]
-
Faptul că regele Ferdinand nu a semnat Tratatul de la Buftea-București, ca și faptul că încetarea ostilităților a găsit România în stare de război cu Puterile Centrale, au asigurat participarea sa în rândul puterilor învingătoare, la Conferința de Pace de la Paris. Delegația oficială a României a fost condusă de primul ministru, Ion I. C. Brătianu. Atitudinea inflexibilă a lui Brătianu, coroborată cu resentimentele primului ministru al Franței Georges Clemenceau față de acceptarea de către guvernul României a păcii separate din 1918, va duce la conflict
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
primul ministru, Ion I. C. Brătianu. Atitudinea inflexibilă a lui Brătianu, coroborată cu resentimentele primului ministru al Franței Georges Clemenceau față de acceptarea de către guvernul României a păcii separate din 1918, va duce la conflict deschis între aceștia și părăsirea conferinței de către delegația română. Această atitudine a deranjat profund pe „Cei Patru Mari”, care au adoptat o atitudine dură față de România. Situația susținerii intereselor naționale la conferință fiind periclitată, politicienii români caută o ieșire din această situație. Ministrul Franței la București, contele Saint-Aulaire
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
Termenul german Ausgleich se referă la "compromisul" din februarie 1867 prin care s-a fondat Dubla Monarhie austro-ungară, promulgată de împăratul Franz Joseph și o delegație maghiară condusă de Ferenc Deák. Compromisul urma unei serii de reforme constituționale eșuate ale Imperiului Habsburgic. Sub această nouă organizare guvernul din Ungaria dominat de maghiari a câștigat drepturi aproape egale cu guvernul de la Viena, cele două state constituindu-se
Compromisul austro-ungar din 1867 () [Corola-website/Science/302810_a_304139]
-
ultima oră și alții, în frunte cu Șerban Voinea), acționând cu rea credință și trecând fără nici-un scrupul peste convingerile lor anterioare, a pus la cale și au reușit să falsifice voința masei partidului, făcând ca, prin amenințări și corupție, delegații trimiși la Congres să accepte o teză pe care ei o combătuseră; și anume aceea de a merge pe liste comune cu comuniștii în alegerile viitoare". Astfel, PSD s-a fracționat în mod nefiresc. Partidul care devenise una dintre cele
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
Germania de Prusia Orientală, oferind Poloniei o ieșire la Marea Britanică prin portul Danzig. Pe 25 iulie, francezii și britanicii au decis să trimită o misiune militară la Moscova pentru a discuta problemele tehnice în privința unei eventuale alianțe. Dar cum delegația franco-britanică a sosit cu întârziere la Moscova și era alcătuită din ofițeri fără mare greutate, Stalin a fost convins să accepte primirea în audiență a ministrului de externe nazist Robbentrop pe 23 august, fiind semnat Pactul Ribbentrop-Molotov. Pactul constă în
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
1920, s-a desfășurat Congresul SFIO la Tours. Leon Blum s-a opus aderării partidului la Internațională Comunistă, invocând principiile tradiționale ale doctrinei socialiste franceze, refuzând dependență necondiționată față de Komintern, refuzând monolitismul doctrinal și supunerea sindicatelor față de partid. Dar majoritatea delegațiilor au decis aderarea și și-a făcut apariția Partidul Comunist Francez-Secțiunea Franceză a Internaționalei Comuniste-SFIC. Blum și susținătorii săi au rămas în SFIO. Și pe plan sindical are loc sciziunea. În 1921 comuniștii au părăsit CGT și au constituit Confederația
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
de speculație comercială. Raymond Pellerin devine "persona non grata" și se vede chemat la Paris, iar generalul „colaboraționist” va fi mutat disciplinar într-o altă garnizoană. Producția în primă fază a aparținut Societății cinematografice a actorilor Teatrului Național din București. Delegații ale lor colindaseră instituțiile statului în încercarea de a atrage fonduri, având în cele din urmă succes. Cu banii obținuți astfel și împreună cu mici sume din buzunarul propriu s-a început lucrul la film. Spiritul de afacerist al lui Grigore
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
în anul Independenței, era înrudit cu generalul Aslan, pe atunci secretar general la Ministerul de Război. Vidrașcu reușește prin relațiile sale să obțină colaborarea Armatei. Coroborând această informație cu aceea că pe 29 decembrie 1911 generalul Aslan primise în audiență delegația actorilor societari, pentru a discuta despre realizarea filmului, reiese că Vidrașcu intrase în echipă destul de repede după constituirea Societății. Filmările încep în februarie 1912, pe când încă se mai lucra la scenariu. Pe 24 martie, „Gazeta Ilustrată” anunță că Leon Popescu
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]