21,328 matches
-
etape” (Valeriu Cristea). În Mic tratat de glorie poemele sunt ca niște definiții lirice. Unele se pot cita în întregime: „eu vin către voi tulbure și bolnav/ clătinându-mă de porunca pe care o port/ apropiați-vă cu ochii în palme// precum cerșetorii cu degetele arse/ de monedele calpe și întrebați-mă / prin coarnele berbecilor / sacrificați după ce au rodit lâna de aur” (Cerere de grațiere) sau: „atârnat printr-o pedeapsă între un ceas / mai treaz și altul mai de somn / șpagat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
ochiul vânăt/ de-atâta întuneric proclamat drept văz/ el, impostorul muribund, încă șoptește:/ «Mănânci, tu, neam al meu, mănânci (o)văz!?»” sau „Cum aș putea să-i iert ceva acestei lumi/ cînd am trăit atât de mă cuprinse greața/ în palmă port belciugul dresorului de mâini -/ piticul sulfamidă - geniu cât e și ceața”. În publicistică și în eseu T. s-a distins, nu mai puțin decât în poezie, atât înainte, cât și după expatriere. Există, de altfel, cititori care îl preferă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
în comportarea unor copii erau cu deosebire minciuna și răutatea.56 Pierzându-și răbdarea, trecea uneori la corecții fizice. Incidentele de acest gen au culminat la Otterthal cu leșinul unui elev căruia 48 GÂNDITORUL SINGURATIC Wittgenstein i-a dat o palmă. A fost înaintată o plângere la Poliție. Ceea ce s-a întâmplat a fost pentru Wittgenstein o traumă. Și-a dat imediat demisia din învățământ și s-a întors, la sfârșitul lui aprilie 1926, la Viena. În cartea sa consacrată îndeosebi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Țanțoși, cu boturile în mâncare, au ridicat ochii cercetători și nările fremătând spre intrusul care le tulbura masa, vrând sa-i vadă intențiile, dar să și simtă dacă plutește cumva în aer vreun iz de măr sau de zahăr în palma musafirului neinvitat. Mi-era dor când și când de caii din Băneasa, unde învățasem să călăresc dintr-o ambiție de a mă apropia cât mai mult de animalele alea frumoase, care, nu zic că nu îmi inspirau și un pic
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
arătat subsolul de la Putia dell'Ostello, o grotă peste apa râului. Înainte să intrăm în barul care îl ascundea pe Amenano, traversând piața, Marco se oprește la o tarabă cu fructe. Portocale roșii de Sicilia. Ia una, o cântărește în palmă, face cu ochiul vânzătorului, apoi se întoarce spre mine: o vezi? Cu toții o cumpără și-i spun ...de Sicilia. Numai că, de ceva vreme, lucrurile nu stau prea bine cu agricultura pe aici. Așa că astea vin din Maroc, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
și am văzut și cai. frumoși. mai ales cei de competiție. m-am împrietenit cu unul, după ce i-am dat mere și zahăr... și pe urmă m-a scuipat (mestecând mărul în semn de mulțumire), și-a lipit botul de palma mea, m-a lăsat să-l mângâi... pe urmă miroseam corespunzător... asta a fost la primire... gazda, un domn, cum îl știi: frumos (nu s-a schimbat deloc) și extrem de elegant, ca întotdeauna; și cam atât, tot ca întotdeauna; n-
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
fără a schița un plan și cei care redactează materialul după un plan scris. În oricare din cele două situații, ambele categorii se confruntă cu sindromul primului material scris. Acest sindrom poate fi recunoscut prin unul sau mai multe simptomuri: palme umezi, poziție încremenită în fața foii de hârtie, cererea amânării datei de prezentare a documentului, ascuțirea creioanelor deja ascuțite, grimase etc. Cel mai bun sfat pentru trecerea peste sindromul primului material scris este de a mai consulta odată această parte a
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
asemenea, reciprocitatea contactului vizual poate semnala dorința ca contactul dintre persoane să crească. Considerând ideile discutate pe scurt despre comunicarea nonverbală ca necesare și suficiente, nu ne rămâne decât să tratăm câteva aspecte practice în cazul ținerii unui discurs. Sindromul palmelor transpirate Totdeauna trebuie să fim pregătiți să depășim teama de scenă. Putem începe odată cu primul discurs. Studiem "la rece" primele paragrafe din cuvântarea pe care am pregătit-o. De regulă, este vorba de introducere și trecerea către prima problemă principală
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
informaționale, 82 propagandă, 22 R realitate trunchiată, 128 receptor, 27, 30, 72, 84, 128, 159, 182 redactare finală a materialului, 139 reguli, 28 repetiție de masă, 82 rolul corectorilor, 141 roluri, 57, 140 S scopurile, 21, 26, 27, 142 sindromul palmelor transpirate, 146 sindromul primului material scris, 136 sinergie, 62 sistemele de producere a comunicării de masă, 81 studiul comunicării, 12 sursă, 30 T ton, 133, 149 U utilitatea comunicării, 20 V valoarea consilierii, 63 volum, 149 vorbărie, 71 LIBRĂRII în
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
de sine ecranele diverselor posturi TV. ar putea lua aminte spre mai marele lor folos și mai binele nostru. De partea noastră s-a aflat întotdeauna dreptul istoric și dreptul moral și nimeni nicicînd n-a cedat de bunăvoie o palmă din trupul Țării. Nu la fel simt și gîndesc cei străini sau înstrăinați, fie și trăitori pe aceste meleaguri: Nu sînt dezmoșteniți cei cari prin munca mîinilor lor contribuie la înflorirea unei societăți naționale, a căreia cultură și vază se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pînă l-a făcut să plîngă, iar pe istoricul Volney l-a trîntit în nesimțire cu un picior în burtă, creatura politică își arată și își justifică caracteristic superioritatea specifică de care se simte plină". Și de astfel de brutalități, palme, pumni etc. nici astăzi nu ducem lipsă, inclusiv de la cele mai înalte demnități. Prin contrast, îi este opusă ființa nouă, preocupată prin vocație de activitățile spirituale producătoare de valori materiale, științifice, ori artistice, și anihilează caustic mulțimile gregare obsedate de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
scoțîndu-și numai haina". În zori, pe la opt și jumătate, a fost găsit mort de către tînăra bucovineancă, Olga Șerban, ceea care avea grijă de casa și treburile gospodărești ale familiei Torouțiu. "Murise în aceeași poziție cum murise și soția sa, cu palmele întinse, puse una peste alta, așternute între obraz și pernă, în ziua de luni, între orele 6 jumătate și 8 jumătate", dimineața... Așadar, n-a fost vorba de sinucidere - dacă nu cumva scrisoarea despre moartea soților Torouțiu a fost o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
-l terminat politic. Orgolios, a luat-o cu tenacitate de la capăt, arătându-le tuturor că e capabil să câștige la loteria votului direct, precum în anii săi de glorie, când poporul, politicienii, ziariștii, oamenii de afaceri, îi ciuguleau cuminți din palmă și când s-ar fi putut intitula, pe drept cuvânt, "primatul" (precum Papa), în loc de primarul Iașului. Ce s-a schimbat totuși astăzi? S-au schimbat, în primul rând, rolul și puterea sa în partid. A descoperit acum că stilul său
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
populează dens viața noastră literară, țelul suprem în viață. Întreg mecanismul de prostire și subordonare a creatorilor pentru a face jocul dictaturii a fost simplu rezumat de o canalie ideologică precum Leonte Răutu: " Ia pune câteva boabe de grâu în palmă și să vezi cât de repede vin scriitorii la ciugulit!" Iar ce era de ciugulit nu erau boabe, ci onorarii, avansuri de documentare sau împrumuturi de la "Fondul Literar" (structura stalinistă de mituit și răsplătit "tovarășii de drum cu responsabilități în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
secretară pe la comitetul revoluționar central, a devenit model de videoclip rock, apoi, la fel ca multe alte dame fine, a privit cerul de sub dușul lui Dan Chișu, inaugurând ulterior, cu curaj, moda măritișului obligatoriu (cu serviciu inclus de frăgezire cu palma) cu piticul viril care-l imită pe Shakin Stevens. Trecerea la iudaism a fost un fleac, un galop de sănătate pe lângă asta. Asemeni unei iepe scumpe de concurs, a alergat mult și cu folos, păstrându-și glezna fină și coapsa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la tradiționalele hârâieli ale camioanelor de marfă, urmate de vreo jumătate de oră de pocnete metalice asezonate cu înjurături, îndemnuri smucite și răgete ale unor primate care nu și-au interiorizat încă limbajul, pot spune, cu mâna pe inimă (și palmele pe urechi), că nimic din suferințele audive ale reparațiilor de vară nu mi-a fost străin. Bâzâielile infernale de rotopercutoare, pocnete de schele, moloz aruncat "în ploaie", huruit de rabă, trăsnete metalice și inubliabilele îndemnuri, comentarii și înjurături răcnite de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aici, chiar asta e regula. Tehnica șamanului care a oficiat la Iași katharsisul din sala de concerte a TVR-ului a acoperit zone foarte îndepărtate unele de altele cu aceeași abilitate și, mă grăbesc să o spun, a dat o palmă măreață detractorilor săi care îl catalogau, în anii când prefera variantele esențializate și abstracte ale free-jazzului, drept omul "care face pianul țăndări" prin finețea tulburătoare a unui borangic sonor trist și emoționant, iritant catifelat. Accesele sale stihinice din trecut s-
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
celui care a obținut-o s-a format În urma unei experiențe intense și că această imagine e zațul final, apogeul unui lung proces personal, profesional și artistic. - Eu aveam douăzeci și șapte de ani, a spus musafirul, netezind foaia cu palma. A spus-o pe un ton neutru, fără nostalgie și melancolie, dar Faulques nu i-a dat atenție. Vorba „artistic” Îi șovăia În memorie, trezindu-i o nemulțumire retrospectivă. În meseria noastră, spusese cândva Olvido (stând Într-un fotoliu cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lui Faulques. Privea absorbit paharul de coniac de lângă fotografie. Părea fascinat de el, dar l-a luat și l-a dus la buze. - Mă cheamă Ivo Markovic. - De ce mă cauți? Celălalt lăsase paharul jos și-și ștergea gura cu dosul palmei. - Pentru că am să te omor. Un moment nu s-a auzit decât ferăstrăul greierilor În tufele de afară. Faulques a Închis gura - rămăsese cu ea căscată la auzul acelor vorbe - și a privit În jur. Inima Îi bătea Încet, aritmic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bea Încă, a scos pachetul cu țigări din ranița pe care o pusese pe jos, lângă scaun, și a aprins una. Briza mării ducea fumul dintre degetele lui când, Încă aplecat peste flăcăruia chibritului, pe care o ferea cu podul palmelor, s-a uitat la Faulques. - Credeam că ți-e sete, a spus acesta. A aruncat chibritul stins, s-a uitat iar la halba cu bere și, la urmă, a luat-o și a dus-o la buze. La jumătatea drumului
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
A aruncat departe mucul țigării aproape terminate, cu o mișcare a arătătorului sub degetul mare, și s-a uitat Îndelung cum acesta continua să fumege În țărână. Apoi a băut nițică bere și s-a șters la gură cu dosul palmei. — Mai Îngăduie-mi o Întrebare, a zis.Știi, oare, de ce omul Îi torturează și-i ucide pe cei din aceeași specie cu el? În treizeci de ani de fotografie ai găsit vreun răspuns? Faulques a izbucnit În râs. Un râs
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
muzicianul și bărbatul cu briciul rupt Îmi deschiseseră niște uși. Nici eu n-am Înțeles ce utile aveau să fie ele după o vreme, când aveam să știu. S-a oprit și a privit de jur Împrejur, aplecat Înainte, cu palmele sprijinite de coapse ca și cum ar fi vrut să se ridice În capul oaselor. Dar a rămas așezat. Neclintit. - Am citit, am căutat În ziare vechi, pe Internet. Am stat de vorbă cu oameni care te cunoșteau. Dumneata ai devenit briciul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îi avea În față și declanșase, obținând o imagine de o perfecțiune tehnică oribilă: câteva volume eșalonate În mai multe nuanțe de negru și cenușiu, mâinile legate și murdare În planul cel mai apropiat, cu nuanța cea mai luminoasă a palmelor și unghiilor, partea inferioară a feței pe care se proiecta umbra mâinilor, partea superioară luminată de soare, negru strălucitor, piele asudată, muște, fire de nisp alb lipite de pomeți. Și, În centrul cel mai exact cu putință, ochii nemăsurat de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu atâta sânge rece. Și femeia pe care ai fotografiat-o moartă. Pe jos, lângă ușă, la vreo trei metri de locul unde se așezase Markovic, era o scurgere pentru trotuar. O țeavă groasă din aluminiu, lungă de vreo trei palme. Cu vechiul lui simț al spațiului și mișcării, ca și cum ar fi fost vorba despre o fotografie, Faulques a calculat pașii necesari ca să pună mâna pe țeavă și să ajungă lângă croat. Cinci până la ușă, patru până la obiectiv. Markovic n-o să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
clapetă. Era caldă, și un șuvoi de spumă i s-a curs printre degete. - Trăiești singur, atunci, a murmurat Markovic, gânditor. Faulques bea cu Înghițituri scurte, privindu-l. Fără să spună vreo vorbă, s-a șters la gură cu dosul palmei. Celălalt dădea din cap cu scurte gesturi afirmative. Părea să confirme ceva. La sfârșit, și-a deschis berea, a băut nițel, a pus-o pe jos și și-a aprins o țigară. - Vrei să vorbim despre femeia care a murit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]