21,807 matches
-
Arcadie Suceveanu, Eugen Cioclea (cu câte 6 pagini). Notez, din toate epocile, și poeții prezenți în 5 pagini: George Meniuc, Paul Mihnea, Aureliu Busuioc, Leo Butnaru, Teo Chiriac, Andrei }urcanu, Vsevolod Ciornei. Avem astfel o imagine credibilă a ierarhiei valorilor poetice, privite prin prisma acestei antologii bine gândite, din toate punctele de vedere. Nu stau să contabilizez aici absenții, unii greu de motivat (Dumitru Matcovschi și Valeriu Matei, de exemplu). Îi consider victime ale unui anumit gust estetic. Ordinea din sumar
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
interpretarea și reflecția: Când s-a întors/ La puii ei cu hrana,/ Găsise cuibul gol/ Și amuțit./ I-a căutat/ Pân-îi albise pana,/ Pân´ când în cioc/ Sămânța a-ncolțit" (p. 98). Laconismul exprimării se poate concentra în adevărate aforisme poetice, transmițând aluziv și subversiv senzația dureroasă a libertății absente, ca în finalul a două poeme de Gheorghe Vodă: , Am rămas pasăre de lut,/ Cu zborul târât.// Mă dor mâinile când văd aripi" (Pasiune, p. 120) și ,Pentru-o noapte dezlegată
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
-o las baltă și ascult BBC/ |știa mai spun câteodată/ și adevărul" (p. 230-231). E o dovadă că nu am ieșit (și nici nu cred că vom ieși vreodată) din era suspiciunii. Las pentru altă ocazie să glosez excelența postmodernismului poetic basarabean, inteligent și inventiv. Semnalez doar că mă aflu în contradicție de opinie cu Alex. Ștefănescu, care crede că basarabenilor ,nu le stă bine să profeseze postmodernismul" (p. 270). Invit, pentru edificare, la lectura a doi dintre cei mai talentați
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
crede că basarabenilor ,nu le stă bine să profeseze postmodernismul" (p. 270). Invit, pentru edificare, la lectura a doi dintre cei mai talentați postmoderniști basarabeni: Arcadie Suceveanu și Emilian Galaicu-Păun. Ar mai putea fi și alții. Dacă în cadrul postmodernismului valorile poetice din cele două părți ale Prutului sunt sensibil apropiate (cu excepția lui Cărtărescu, fără un echivalent), în sfera neomodernismului dezavantajul poeziei basarabene mi se pare evident. Poezia basarabeană nu are (decât dacă vrem să întreținem o iluzie) poeți de anvergura lui
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
foarte restrâns în publicistica lui. Două articole, la distanță de un an, fac operă de popularizare a suprarealismului. Unul (p. 6-8) remarcă desprinderea de o literatură mimetică, îndatorată realului, și adoptarea unui principiu constructivist, valorificând subconștientul freudian, iraționalismul și misterul poetic al interiorității. Altul (p. 330-333), speculând tot manifestul lui André Breton, explică revoluția suprarealistă ca reacție la neoclasicism, având drept scop abolirea ,sacrosanctei oligarhii intelectuale" a Logicii, Rațiunii sau Inteligenței, pentru a instaura domnia visului. Suprarealismul a ucis conveniențele, anecdota
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
comentată, sub titlulGenerația 2000, (Ed. Pontica, 2004, 368 pag.). Generație? Să nu ne pripim. Dacă admitem existența șaizeciștilor, șaptezeciștilor, optzeciștilor și a nouăzeciștilor, s-ar zice că procreația se stabilește mai nou în jurul vîrstei de zece ani și că individul poetic ajunge la maturitate într-un deceniu. Dar confratele nostru, mentor al Cenaclului Euridice, are dreptate să anunțe ivirea unui ,fenomen poetic viu, aflat permanent în mișcare imprevizibilă", a unui ,val de talente foarte tinere, marcate de prospețime și autenticitate netrucată
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
a nouăzeciștilor, s-ar zice că procreația se stabilește mai nou în jurul vîrstei de zece ani și că individul poetic ajunge la maturitate într-un deceniu. Dar confratele nostru, mentor al Cenaclului Euridice, are dreptate să anunțe ivirea unui ,fenomen poetic viu, aflat permanent în mișcare imprevizibilă", a unui ,val de talente foarte tinere, marcate de prospețime și autenticitate netrucată". Trecîndu-și ,masteratul" întru poezie la numitul cenaclu, desigur ,ca moment de impact decisiv ce exclude orice amatorism mimetizant", după ce, uneori, vai
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
o formulă creatoare ,deschisă", precum haosul sau expresionismul, care e departe de a-și fi sleit posibilitățile. Nu e nici o rușine să fii avangardist, așa cum nu e rușine să ai ochii sau părul de-o anumită culoare. Adoptarea unui ,canal" poetic corespunzător unor valențe de gust ori propensiuni temperamentale nu exclude naturalețea. în cazul barzilor douămiiști, e limpede că rădăcinile lor se înfig în discursul de disonanțe delicioase gen Ilarie Voronca, Ștefan Roll, Gellu Naum: ,în fiecare dimineață pisica moleșită a
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
prejudiciu ale cărui urmări încă nu s-au epuizat. Locul său de prim rang în evoluția modernismului liric românesc nu are parte nici acum de o recunoaștere plenară, cu toate că un Șerban Cioculescu nu șovăia a-l numi ,clasicul unor forme poetice moderne", adică un ,clasic" de două ori în răspăr, o dată pentru că se înscrie într-un parametru al ebuliției novatoare, iar a doua oară pentru că se ivește la începuturile manifestării fenomenului în cauză. Glumind un pic, dacă luăm în considerare postmodernismul
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
clasicism al modernismului, de ce nu l-am numi pe autorul Paradisului suspinelor un... postmodernist? Adevărul este că Ion Vinea învedera un temperament nu tocmai potrivit aventurii avangardiste, ci, dimpotrivă, unul interiorizat, pasiv, cu tangențe bacoviene. Visător cu toate farurile conștiinței poetice întoarse spre viața interioară, macerat de tristeți fără soluție, de la un punct încolo indicibile, poetul a schimbat aparatul expresiei simboliste cu cel al avangardei, fără a-și eclipsa natura afectivă. Emoțiile cu atît mai intense cu cît sînt gîtuite, langorile
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
se apropie de libertățile dicteului automat printr-o lejeritate a asociațiilor care oferă o alternativă seducător mozaicată a ordinii realului abhorat. Respins în accepția sa convențională, acesta e prizat în registrul său de mobilități, de disponibilități, de metamorfoze inepuizabile. Discursul poetic se impune printr-o frenezie a metaforei imprevizibile, printr-o beatitudine a manierei caleidoscopice: ,Trup în repaos, fără de scop așteptare,/ lin timpul luminilor minunile și le perindă,/ umbrele și luminile-n vasta și singura oglindă./ Scuarul dezîncadrat și spart în
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Alteori imaginea se zbîrlește, devine aspră în tăietura-i inconformistă: ,Iubita mea cu nervii negri/ gura închisă și dură/ părul de fier încordat pe creștet,/ ce vedenii sapi în perne cu fruntea" (Stelele...). Însă intervine un vector cerebral al plăsmuirii poetice, opus mareei imaginarului care lunecă precum o îngînare a principiului heraclitean, reținut din spectacolul fenomenal al lumii. în unele secvențe poetul își recomandă conștiința ca atare, tragică în unicitatea sa, care se învăluie într-o grea solitudine. O unicitate ce
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Oricîtă dexteritate stilistică ar vădi, oricît ar contribui la funcționarea unui mecanism literar, ele trădează o timiditate a eului, timiditate ce devine ea însăși factor component al prestației sale. între cursivitatea tabloului metaforizant, spectru cinetic al lumii, inclus în lumea poetică a lui Vinea, și imobilitatea măștilor care-i acoperă chipul există o sumă de mărturii concentrate, care dau măsura cea mai exactă a dramatismului spontan ce animă creația în cauză. Un strat al confesiunii sieși suficiente: ,O tristețe întîrzie în
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
mormăie și intră-n curte/ o pasăre umbrește/ pătuțul copilului/ Brusc mireasma gurii-leului/ răstoarnă farfuriile/ nările casei freamătă/ printre buzele copilului/ ceva ca un cuvînt/ ceva ca un lapte străvechi" ( Un pasaj în albastru). Măreția cosmică însăși, fetiș al seriei poetice precedente, șaizeciste, apare depunctată expresiv, jupuită de retorismul redundant, limitată la constatările resignate: "Acum deasupra caselor încep să zornăie salcîmii/ într-un loc de verdeață/ atîta praf atîta melancolie/ pentru un bătrîn care se-ntoarce din piatra albă/ și renunță
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
capre cocoțate pe coasta/ galbenă sub cerul tîrîndu-se cu cele o sută de burți de cîini/ prin aurul moale și prin verdele tare: ah, marea, schimbăcioasă/ plîngînd cu fire de nisip la colțul gurii" ( "Work in progress"). Parcă radiografiind fenomenele "poetice", Ioan Moldovan le dă în vileag antipoezia, id est un strat mai profund evocator tocmai prin debarasarea de convenții "frumoase", prin nuditatea sa ontologică. Nici o solemnitate nu rezistă în fața privirii scrutătoare a celui ce socotește, emblematic, că "în oglindă nu
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
Constanța Buzea Stimate domn, păcatele limbii dvs. poetice, ortografia catastrofală și punctuația asemenea sunt, la o primă și sperăm și ultimă constatare, păcate mai mult sau mai puțin fără știință și fără voie. Chiar dacă am vrea să le trecem sub tăcere, nu ne prea dă mâna deoarece, din
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
propune o lume a lui. Dacă nu ar fi existat traducerile acestor cărți, cum am fi putut dezvolta opera noastră, cunoașterea noastră? Și noi învățăm din cărți. Eu spun că istoria răzbate mai mult din aceste lucrări, fie că sunt poetice sau narative, filosofice sau eseistice, decât din manualele de colegiu sau universitare. Prin urmare, menirea traducătorului este tot atât de importantă pe cât este efortul, pe care l-ați amintit, de a face cunoscute operele scriitorilor cenzurați. Nu trebuie să uităm că cenzura
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
și rândul trecut, care a fost acum mai bine de un an, nu preget să vă încurajez. De data aceasta m-au impresionat plăcut Telegramă de 15 bani de la fiu, Ajutor și Rugăciune pentru copii. Nebunie și suflu și trăire poetică aveți din belșug. Concentrați-vă efortul, cum v-am spus, la o asimilare corectă și alertă a limbii române. Numai așa veți reuși să fiți luată în serios. ( Tibik Indricova, Cluj-Napoca).
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
episodul Dacia este cel mai dezvoltat. Din manuscrise se vede că Eminescu proiecta scrierea unei epopei dacice - există și fragmente în hexametru - și avea redactate destul de multe scene ale unei tragedii avându-l ca erou principal pe Decebal. În fragmentele poetice rămase în manuscrise se întâlnesc adesea personaje istorice precum "Boirebist", Oroles, Sarmis, Dochia. Toate acestea ar putea fi interpretate drept o preferință evidentă a lui Eminescu pentru faptele dacilor și, în consecință, o recunoaștere a ponderii lor importante în etnogeneza
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
acestea ar putea fi interpretate drept o preferință evidentă a lui Eminescu pentru faptele dacilor și, în consecință, o recunoaștere a ponderii lor importante în etnogeneza românească. O asemenea concluzie este posibilă numai dacă scoatem poemele respective din contextul operei poetice; cât despre proza politică vom avea imediat ocazia să vedem cum stau lucrurile. Mai înainte însă o scurtă punere la punct în ceea ce privește poezia. În Memento mori după descrierea căderii apoteotice a lui Decebal Eminescu face un salt peste secole și
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
omenească la gurile Dunării" (Misiunea noastră istorică). De atunci și până în zilele noastre românii încearcă să împlinească gândul împăratului de la Roma. Astfel, Sarmis, Burebista, Decebal sunt personaje legendare populând universul poeziei lui Eminescu în spiritul romantismului ale cărui idealuri și poetică le cultiva; în schimb, împăratul Traian aparține lumii reale, istoriei, întemeind prin fapta-i un popor și determinând o tradiție care este dominantă și în zilele noastre. Tracismul, protocronismul sunt expresia antieuropenismului; originea romană este premisa solidă a vocației și
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
plan biografic, le-a contractat bardul basarabean, ca și de altfel predecesorul său, marcat de regretabile prestații politicianiste. Faptul că am polemizat cu Grigore Vieru pe tărîmul civic nu ne împiedică a ne strădui să-i citim cu obiectivitate creația poetică și a o prețui. Există opinia că poezia lui Vieru ar fi "depășită", "demodată". Din punctul de vedere al inserției în istorie, evident că nu e. Separarea Basarabiei de patria-mamă rămîne o rană deschisă a sensibilității noastre etnice. Din punctul
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
palmele tale/ Ca o carte frumoasă/ Care le spune: «Albaștri/ Sînt ochii libertății/ Și parcă tot nu-i destul/ Numai atît»" (Rău să nu înțelegi...). Pentru neoromanticul Vieru, patria alcătuiește un inepuizabil rezervor de simboluri, un adevărat corn al abundenței poetice. Să admitem, totuși că cititorul onest al textelor d-sale trebuie să facă un efort pentru a separa această ardentă imagistică de zona național-comunismului care a banalizat și, mai rău, a infectat ideea de patrie cu diversionismul său, ceea ce la
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
E un menestrel al simțămintelor "simple", precum Goga, Iosif, Coșbuc, Cotruș, Beniuc ( și, evident, patronalul Eminescu). Simțăminte care, în substanțialitatea lor perenă, pot oricînd alcătui instrumentul unor noi experiențe literare, nefiind "învechite", așa cum s-ar putea crede de pe pozițiile unei poetici neapărat sofisticate, artificializate. Căile artei, ca și cele ale Domnului, sînt imprevizibile. Directitatea, elementaritatea limbajului nu au mai puțin dreptul de-a pătrunde în cetatea poeziei decît indirectitatea, alambicarea sa. Cu atît mai vîrtos cu cît această directitate și această
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
Cum ce-așteaptă cu ce vine" ( Cu viața, cu dorul). Astfel, așezat pe siajul cadențelor folclorice, poetul cochetează cu postura anonimului, împrospătîndu-se paradoxal prin coborîrea în obîrșii. Explicabil, sensibilitatea de grup aspiră spre forme concentrate, spre gnomism. Aforismul și imaginea poetică se oglindesc reciproc. "Înțelepciunea" se înfățișează vibratilă, încărcată de emoții, iar figura de stil capătă un miez sapiențial. Se află la mijloc o gîndire arhaică, structurată atît pe reflecția propriu-zisă, cît și pe răsfrîngerea ei în oglinzile imaginative care-i
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]