25,546 matches
-
Cassandra, provoacă cititorilor o surpriză de proporții. (Jacques Sadoul). Primele cinci cărți descriu aventurile Prințului Corwin din Amber. A doua serie relatează povestea fiului lui Corwin, Merlin (Merle), un vrăjitor și un expert în calculatoare. Zelazny a mai scris câteva povestiri a căror acțiune se petrece în universul Amber. Aranjate în ordinea indicată de Zelazny, acestea includ: Ultimele cinci povestiri formează o singură poveste, a cărei acțiune are loc după "Prince of Chaos". Toate cele 10 romane au fost publicate într-
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
doua serie relatează povestea fiului lui Corwin, Merlin (Merle), un vrăjitor și un expert în calculatoare. Zelazny a mai scris câteva povestiri a căror acțiune se petrece în universul Amber. Aranjate în ordinea indicată de Zelazny, acestea includ: Ultimele cinci povestiri formează o singură poveste, a cărei acțiune are loc după "Prince of Chaos". Toate cele 10 romane au fost publicate într-un singur volum sub numele de "The Great Book of Amber", iar șase dintre cele șapte povestiri au fost
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
Ultimele cinci povestiri formează o singură poveste, a cărei acțiune are loc după "Prince of Chaos". Toate cele 10 romane au fost publicate într-un singur volum sub numele de "The Great Book of Amber", iar șase dintre cele șapte povestiri au fost adunate în volumul "Manna from Heaven". O scenă de sex scoasă din "The Guns of Avalon", a fost publicată în "The Collected Stories of , Volume 3: This Mortal Mountain" în timp ce toate cele șapte povestiri apar în volumele 5
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
șase dintre cele șapte povestiri au fost adunate în volumul "Manna from Heaven". O scenă de sex scoasă din "The Guns of Avalon", a fost publicată în "The Collected Stories of , Volume 3: This Mortal Mountain" în timp ce toate cele șapte povestiri apar în volumele 5 și 6 din "The Collected Stories of ". Zelazny a colaborat și la "The Visual Guide to Castle Amber" (1988), care conține detalii biografice ale personajelor din Amber, precum și un ghid detaliat al Castelului Amber. Cartea a
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
a contribuit și la antologia "Wild Cards" editată de George R. R. Martin. Zelazny a creat seria de romane Alien Speedway (Clypsis de Jeffrey A. Carver, Pitfall și The Web de Thomas Wylde) care a apărut între 1986-87. Propria lui povestire "Deadboy Donner and the Filstone Cup" pare să fie inspirată de ideea pentru Alien Speedway. Zelazny a creat și editat antologia "Forever After", care conținee interludii scrise de Roger pentru a lega povestirile. Ea include povestiri scrise de Robert Asprin
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
care a apărut între 1986-87. Propria lui povestire "Deadboy Donner and the Filstone Cup" pare să fie inspirată de ideea pentru Alien Speedway. Zelazny a creat și editat antologia "Forever After", care conținee interludii scrise de Roger pentru a lega povestirile. Ea include povestiri scrise de Robert Asprin, David Drake, Jane Lindskold, și Michael A. Stackpole. "Forever After" a fost publicată postum de Baen Books. După moartea lui Zelazny, a fost lansată o antologie omagială intitulată "Lord of the Fantastic". Ea
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
între 1986-87. Propria lui povestire "Deadboy Donner and the Filstone Cup" pare să fie inspirată de ideea pentru Alien Speedway. Zelazny a creat și editat antologia "Forever After", care conținee interludii scrise de Roger pentru a lega povestirile. Ea include povestiri scrise de Robert Asprin, David Drake, Jane Lindskold, și Michael A. Stackpole. "Forever After" a fost publicată postum de Baen Books. După moartea lui Zelazny, a fost lansată o antologie omagială intitulată "Lord of the Fantastic". Ea conține povestiri inspirate
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
include povestiri scrise de Robert Asprin, David Drake, Jane Lindskold, și Michael A. Stackpole. "Forever After" a fost publicată postum de Baen Books. După moartea lui Zelazny, a fost lansată o antologie omagială intitulată "Lord of the Fantastic". Ea conține povestiri inspirate de Zelazny, precum și amintiri ale celor care au participat la ea, printre care se numără Robert Silverberg, Fred Saberhagen, Jennifer Roberson, Walter Jon Williams, Gregory Benford și mulți alții. Din numeroasele sale opere nominalizate la diferite premii de "science-fiction
Roger Zelazny () [Corola-website/Science/299939_a_301268]
-
satire ale contemporanului sau Juvenal, aparținător al filosofiei stoice. Marțial, prieten cu Juvenal, a fost un maestru al epigramei, publicate în 15 cărți, în care critica într-o formă zdrobitoare decadenta moravurilor societății române. În secolul I p. Chr. apar povestirile lui Petronius Arbiter, grupate sub titlul ""Satyricon"", relatând aventurile a doi reprezentanți ai societății contemporane. Celebru este fragmentul intitulat "Ospăț la Trimalchio", în care gazdă se străduiește în zadar să abată discuțiile de la teme obscene, propunând convorbiri cu subiecte literare
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
fragmentul intitulat "Ospăț la Trimalchio", în care gazdă se străduiește în zadar să abată discuțiile de la teme obscene, propunând convorbiri cu subiecte literare sau filosofice. Multe din producțiile literare medievale au conținut satiric: "Leș Fabliaus", fabulele din lumea animalelor și povestirile alegorice de tipul ""Român de la Roșe"" din secolul al XIII-lea. În Anglia este de remarcat în secolul al XIV-lea Geoffrey Chaucer, care reunește în ""Canterbury Tales"" ("Povestiri din Canterbury") satire îndreptate împotriva moravurilor clerului, nobilimii și burghezimii. În
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
medievale au conținut satiric: "Leș Fabliaus", fabulele din lumea animalelor și povestirile alegorice de tipul ""Român de la Roșe"" din secolul al XIII-lea. În Anglia este de remarcat în secolul al XIV-lea Geoffrey Chaucer, care reunește în ""Canterbury Tales"" ("Povestiri din Canterbury") satire îndreptate împotriva moravurilor clerului, nobilimii și burghezimii. În perioada Renașterii, satiră în proza devine prevalența față de cea în versuri. Maeștrii acestei forme sunt Sebastian Branț, care ia peste picior întregul spectru al slăbiciunilor omenești ("Das Narrenschiff", 1494
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
mijloace comice și jocuri originale de cuvinte ("Pantagruel", 1532 și "Gargantua", 1534), Erasmus din Rotterdam ("Encomium moriae" sau "Laus stultitiae" 1509 - "Elogiul nebuniei"), Miguel de Cervantes, critic al maniei romanelor "cavalerești" ("Don Quijote"), 1605-1615. De mare circulație s-au bucurat și povestirile populare cu accentuat caracter satiric reunite în ""Aventurile lui Till Eulenspiegel"" (1515). În secolul al XVII-lea, satiră este prezentă în literatura engleză atât în piesele de teatru ale lui Ben Johnson, cât și în poemele lui Samuel Butler și
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
de culoare roșie, asemenea împăraților romei, ci și mantia roșie a tatălui Măriei, împăratul de la Cerven, după cum se poate vedea și în Evangheliarul țarului Ioan Alexandru, ginerele lui Basarab I. Într-o scriere apocrifă slavă, din secolul al XI-lea - "Povestire despre proorocul Isaia" - se spune că această vestită cetate a tracilor ar fi fost rezidită de către împăratul Ghega, poreclit Otdelean (cel cu țară aparte, în traducere), iar "Sinodiconul" lui Borilă face pomenire de trei mitropoliți ai Cervenului. Din 1965, de când
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
Artistul pictează această capodoperă la vârsta de 80 de ani. Este în culmea carierei sale. Abordând acest subiect, pictorul ilustrează admirația să pentru antichitate, precum și anumite similitudini cu motivele orientale foarte la modă în secolul XIX-lea. Artistul a citit povestirea scrisă de Lady Montagu, o scriitoare engleză din sec. XVIII-lea, soția ambasadorului Mării Britanii la Constantinopole, în care aceasta descrie cea mai frumoasă baie turcească din oraș: "Erau acolo aproape două sute de femei care se îmbăiau (...). Doamnele erau tolănite
Baia turcească () [Corola-website/Science/299288_a_300617]
-
și teologiei secolului al XX-lea. Cele mai cunoscute creații ale sale sunt cele patru mari romane, "Crimă și pedeapsă", " Idiotul", "Frații Karamazov" și "Demonii", precum și nuvela "Însemnări din subterană". În total, opera sa numără unsprezece romane, trei nuvele, șaptesprezece povestiri precum și numeroase alte lucrări. S-a făcut de asemenea remarcat și pentru activitatea de jurnalist. Dostoievski s-a născut în Moscova și a făcut cunoștință cu literatura de la o vârstă fragedă, prin intermediul basmelor și legendelor scrise de autori ruși și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a unui abuz asemănător (violul unei fete de paisprezece ani, Matrioșa), iar alte romane precum "Frații Karamazov" sau "Crimă și pedeapsă" ne lasă să întrezărim vag același motiv tulburător al pedofiliei. O altă amintire marcantă din copilăria autorului apare în povestirea "Mujicul Maréi" din "Jurnalul unui scriitor": în timp ce se afla la țară, într-o pădure, lui Feodor i se pare că aude pe cineva alertând prezența unui lup. Fuge speriat spre Maréi, un șerb care lucra pământurile în apropiere. Țăranul îl
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
la data de 19 octombrie 1844. La începutul anului 1846, publică nuvela "Omul dedublat", care are parte de un tratament aspru din partea criticilor. Chiar și Belinski, deși intuiește « geniul creator » din spatele operei, îi critică prolixitatea și caracterul fantastic. "Domnul Proharcin", povestire publicată în toamna aceluiași an, nu se bucură de mai multă indulgență din partea criticului, fiind condamnată pentru prețiozitate și manierism. Relațiile lui Dostoievski cu Belinski se răcesc treptat, pentru ca apoi, după o ceartă de la începutul anului 1847, să înceteze definitiv
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
atragă de partea socialismului și a ateismului și că, abia prin intermediul exilului siberian, a redescoperit valorile creștine. Mulți critici însă se îndoiesc de veridicitatea acestei capitulări. În anii 1847 și 1848 Dostoievski mai publică "Gazda" (1847, nuvelă), "Nopți albe" (1848, povestire) și "Inimă slabă" (1848, povestire), cărți în care autorul își regăsește gustul pentru romantic și fantastic. Prin ele, spre exemplu, scriitorul dezvoltă motivul "visătorului", al personajului care trăiește într-o lume a închipuirilor. Niciuna din aceste opere nu a fost
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a ateismului și că, abia prin intermediul exilului siberian, a redescoperit valorile creștine. Mulți critici însă se îndoiesc de veridicitatea acestei capitulări. În anii 1847 și 1848 Dostoievski mai publică "Gazda" (1847, nuvelă), "Nopți albe" (1848, povestire) și "Inimă slabă" (1848, povestire), cărți în care autorul își regăsește gustul pentru romantic și fantastic. Prin ele, spre exemplu, scriitorul dezvoltă motivul "visătorului", al personajului care trăiește într-o lume a închipuirilor. Niciuna din aceste opere nu a fost primită bine atunci, de public
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a închipuirilor. Niciuna din aceste opere nu a fost primită bine atunci, de public și de lumea literară, chiar dacă, în ziua de astăzi, s-a ajuns la consensul că cel puțin "Nopți albe" e admirabil realizată stilistic, iar Nastenka, eroina povestirii, este unul din cele mai fascinante personaje feminine din universul dostoievskian. Pentru a-și ameliora reputația, aflată în scădere după repetate eșecuri, Dostoievski începe în 1848 primul său roman lung, plănuit încă din 1846, "Netoșka Nezvanova", pe care nu reușește
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
pentru Dostoievski. Scriitorul este preocupat de un proiect intitulat "Scrisori despre artă", care tratează « misiunea creștinismului în artă ». Proiectul este abandonat în 1857, când autorul recapătă dreptul de a publica și devine interesat de scrierea unor romane și a unor povestiri. "Micul erou", povestire concepută chiar în timpul încarcerării în Fortăreața Petru și Pavel, este publicată în august 1857 în "Note patriotice". Este urmată în 1859 de nuvela comică "Visul unchiului" și romanul "Satul Stepancikovo și locuitorii săi". Cele două opere "siberiene
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
este preocupat de un proiect intitulat "Scrisori despre artă", care tratează « misiunea creștinismului în artă ». Proiectul este abandonat în 1857, când autorul recapătă dreptul de a publica și devine interesat de scrierea unor romane și a unor povestiri. "Micul erou", povestire concepută chiar în timpul încarcerării în Fortăreața Petru și Pavel, este publicată în august 1857 în "Note patriotice". Este urmată în 1859 de nuvela comică "Visul unchiului" și romanul "Satul Stepancikovo și locuitorii săi". Cele două opere "siberiene" sunt complet ignorate
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Dostoievski în articolul-program al unei serii ce se va numi "Jurnalul unui scriitor". Următoarele cincisprezece articole sunt detalii autobiografice, polemici cu alți scriitori (precum Leskov și Nekrasov), opinii estetice despre pictură și teatru, comentarii politice sau chiar lucrări de ficțiune (povestirea "Bobok"). Tot în acești ani, scriitorul reia legătura cu vechiul colaborator Nikolai Strahov și îi cunoaște pe frații Vsevolod și Vladimir Soloviov sau pe Constantin Pobedonosțev, instructorul personal al țareviciului Alexandru. Pobedonosțev, care va deveni mai târziu ober-procurorul Sfântului Sinod
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
inedit al publicației, care îmbină cu măiestrie discuția temelor publice cu elemente de viață privată și lasă impresia cititorului că pătrunde în intimitatea scriitorului. Dostoievski continuă să cultive în articolele sale un melanj de specii jurnalistice și beletristice: eseul, memoriile, povestirea, schița, analiza (psihologică, politică, literară), sinteza, satira, pamfletul, polemica, alegoria sau corespondența cu cititorii. Un asemenea material eterogen, inegal tematic, dar și calitativ, poate fi încadrat doar cu foarte mare greutate de criticii literari. De altfel, antologiile de astăzi ale
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
ai săi. Câțiva critici au plasat creațiile de debut ale scriitorului în fruntea « naturalismului sentimental » (termen introdus de Apollon Grigoriev). Evoluția ulterioară a operei lui Dostoievski a cunoscut un viraj surprinzător spre literatura fantastică. În "Jurnalul unui scriitor" apar trei povestiri de acest gen: "Bobok", " Visul unui om ridicol" și "O femeie blândă". În "Bobok", naratorul asistă într-un cimitir la conversațiile morților despre jocurile de cărți și scandalurile politice, iar în "Visul unui om ridicol", eroul experimentează o călătorie onirică
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]