21,644 matches
-
de aceea pe zeu cu "Străinul din noi înșine, temutele forțe antisociale pe care le dezlănțuie patima divină". Cultul era originar probabil din Tracia sau din Lydia, dar se răspândise în întreaga lume veche (vezi și originile tracice ale orfismului). Zeul cu numele frigian de Sabazios, dat de greci fiului zeiței trace Bendis, era venerat la traci ca "Eliberatorul" de anotimpul rece. Cu armatele lui Alexandru Macedon cultul acestui zeu a ajuns și în India. Numele de Bacchus, sub care era
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
răspândise în întreaga lume veche (vezi și originile tracice ale orfismului). Zeul cu numele frigian de Sabazios, dat de greci fiului zeiței trace Bendis, era venerat la traci ca "Eliberatorul" de anotimpul rece. Cu armatele lui Alexandru Macedon cultul acestui zeu a ajuns și în India. Numele de Bacchus, sub care era cunoscut la romani, este de origine lydiană. Romanii l-au numit pe Dionis însă și Liber, probabil în conformitate cu originea sa tracică. Ca eliberator al vieții odată cu venirea primăverii, Dionis
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
dus în epoca romană la comemorarea nunții lui Liber cu Libera, aceasta fiind reprezentată de Persefona, cea eliberată primăvara din lumea umbrelor. Atât educația acordată de nimfele din Nisa cât și miturile regilor Lycurgus și Pentheus denotă originea străină a zeului. Serbările date în cinstea lui (dionysia sau bacchanalia) erau foarte populare. În luna februarie se sărbătoreau în Atena Anthesteriile, care durau trei zile și marcau atăt fermentarea vinului nou căt și deschiderea sezonului de navigație. Într-o "Nuntă Sfântă" (""Hieros
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
bacchanalia) erau foarte populare. În luna februarie se sărbătoreau în Atena Anthesteriile, care durau trei zile și marcau atăt fermentarea vinului nou căt și deschiderea sezonului de navigație. Într-o "Nuntă Sfântă" (""Hieros Gamos""), soția lui "arhon basileus" se dăruia zeului, care era sărbătorit ca Anthios (Zeul Florilor). Anthesteriile se țineau cu ocazia întoarcerii zeului din Infern și aveau funcția de a alunga spiritele morților din cetate. Leneele din decembrie și ianuarie erau caracterizate de reprezentații teatrale de tip cultic, asemenea
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
februarie se sărbătoreau în Atena Anthesteriile, care durau trei zile și marcau atăt fermentarea vinului nou căt și deschiderea sezonului de navigație. Într-o "Nuntă Sfântă" (""Hieros Gamos""), soția lui "arhon basileus" se dăruia zeului, care era sărbătorit ca Anthios (Zeul Florilor). Anthesteriile se țineau cu ocazia întoarcerii zeului din Infern și aveau funcția de a alunga spiritele morților din cetate. Leneele din decembrie și ianuarie erau caracterizate de reprezentații teatrale de tip cultic, asemenea micilor și marilor Dionisii, care erau
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
trei zile și marcau atăt fermentarea vinului nou căt și deschiderea sezonului de navigație. Într-o "Nuntă Sfântă" (""Hieros Gamos""), soția lui "arhon basileus" se dăruia zeului, care era sărbătorit ca Anthios (Zeul Florilor). Anthesteriile se țineau cu ocazia întoarcerii zeului din Infern și aveau funcția de a alunga spiritele morților din cetate. Leneele din decembrie și ianuarie erau caracterizate de reprezentații teatrale de tip cultic, asemenea micilor și marilor Dionisii, care erau influențate probabil de orfism. Atunci zeul era sărbătorit
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
ocazia întoarcerii zeului din Infern și aveau funcția de a alunga spiritele morților din cetate. Leneele din decembrie și ianuarie erau caracterizate de reprezentații teatrale de tip cultic, asemenea micilor și marilor Dionisii, care erau influențate probabil de orfism. Atunci zeul era sărbătorit sub numele de Bromius (Asurzitorul) în cântece și dansuri, adesea cu caracter orgiastic. Din obiceiurile de deghizare și de recitare a ditirambilor a luat ființă tragedia, din procesiunile cu simboluri falice, care celebrau fertilitatea, comedia greacă. Sanctuarul templului
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
orgiastic. Din obiceiurile de deghizare și de recitare a ditirambilor a luat ființă tragedia, din procesiunile cu simboluri falice, care celebrau fertilitatea, comedia greacă. Sanctuarul templului de la Delphi era consacrat în timpul iernii lui Dionis și doar vara lui Apollo. Misterele zeului, inițiate de orfici, s-au celebrat în Italia până târziu în epoca imperială. Primele reprezentări ale zeului Dionis în mijlocul cortegiului său, adesea însoțit și de Ariadne, se întălnesc pe vazele grecești din secolul VI î. e. n. Celebre sunt scena "Întoarcerii lui
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
simboluri falice, care celebrau fertilitatea, comedia greacă. Sanctuarul templului de la Delphi era consacrat în timpul iernii lui Dionis și doar vara lui Apollo. Misterele zeului, inițiate de orfici, s-au celebrat în Italia până târziu în epoca imperială. Primele reprezentări ale zeului Dionis în mijlocul cortegiului său, adesea însoțit și de Ariadne, se întălnesc pe vazele grecești din secolul VI î. e. n. Celebre sunt scena "Întoarcerii lui Hefaistos în Olimp" de pe așa-numita vază a lui François, cea cu menade a pictorilor olarilor Kleophrades
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
grecești din secolul VI î. e. n. Celebre sunt scena "Întoarcerii lui Hefaistos în Olimp" de pe așa-numita vază a lui François, cea cu menade a pictorilor olarilor Kleophrades (München), Amasis (Würzburg și Louvre) și Kleophon, și în fine cea a călătoriei zeului pe mare, spre Naxos, de pe tava lui Exechias (München, Staatliche Antikensammlung). La jumătatea secolului V î. e. n. se produce o schimbare în iconografie; zeul care fusese până atunci bărbos, încununat cu iederă și purtând veșminte lungi, ia de acum încolo o
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
a pictorilor olarilor Kleophrades (München), Amasis (Würzburg și Louvre) și Kleophon, și în fine cea a călătoriei zeului pe mare, spre Naxos, de pe tava lui Exechias (München, Staatliche Antikensammlung). La jumătatea secolului V î. e. n. se produce o schimbare în iconografie; zeul care fusese până atunci bărbos, încununat cu iederă și purtând veșminte lungi, ia de acum încolo o înfățișare adolescentină. Atributele îi sunt pe lângă tirs, toiagul său ornat cu conuri de pin și frunze de viță de vie, un kantharos (vas
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
tânăr imberb devine canonică, după cum se poate observa pe vasele din Panticapaion (Kerci, Ucraina) și din regiunea Puglia sau în reliefurile monumentului lui Lisicrate din Atena, care descriu lupta cu pirații tirenieni. Paralel supraviețuiește în operele elenistice arhaizante și tipul zeului bărbos, prin așa-zisul tip "Louvre-Freiburg". Dionis mai poate fi reprezentat, începănd cu sec. IV î. e. n., și prin măști, datorită originii teatrului din cultul său. Reprezentări ale zeului se întâlnesc des în pictura murală din Pompeii, de pildă ca patron
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
lupta cu pirații tirenieni. Paralel supraviețuiește în operele elenistice arhaizante și tipul zeului bărbos, prin așa-zisul tip "Louvre-Freiburg". Dionis mai poate fi reprezentat, începănd cu sec. IV î. e. n., și prin măști, datorită originii teatrului din cultul său. Reprezentări ale zeului se întâlnesc des în pictura murală din Pompeii, de pildă ca patron al misterelor într-un ciclu scenic influențat de cultul orfic în "Vila Misterelor" sau, împreună cu Ariadne pe insula Naxos, într-o scenă din "Casa del Citarista" (azi în
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
împreună cu Ariadne pe insula Naxos, într-o scenă din "Casa del Citarista" (azi în Museo Archeologico Nazionale, Napoli). Nunta cu Ariadne și cortegiul dionisiac sunt și temele preferate de sarcofagele și mozaicurile romane. Arta medievală nu îi acordă multă atenție zeului. Dacă este totuși înfățișat, de exemplu în ilustrații ale manuscriselor lui Hrabanus Maurus și Fulgentius-Metaforalis, atunci în postura de zeu al vinului, cu o cunună din vița de vie și cu o cupă în mână. Astfel îl reprezintă, mult mai
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
Ariadne și cortegiul dionisiac sunt și temele preferate de sarcofagele și mozaicurile romane. Arta medievală nu îi acordă multă atenție zeului. Dacă este totuși înfățișat, de exemplu în ilustrații ale manuscriselor lui Hrabanus Maurus și Fulgentius-Metaforalis, atunci în postura de zeu al vinului, cu o cunună din vița de vie și cu o cupă în mână. Astfel îl reprezintă, mult mai des, și artiștii renascentiști. Bacchanalele sunt de exemplu o temă a gravurilor lui Andrea Mantegna, care îl influențează și pe
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
Acest tip se regăsește mai târziu la Tițian ("Il Baccanale degli Andrii", ca. 1518, Prado, Madrid) și la Peter Paul Rubens ("Bacchus", 1638-40 , 191 x 161.3 cm, Ermitaj, St. Petersburg]). Michelangelo Buonarroti îl sculptează în tinerețea lui chiar pe zeul Dionis clătinându-se și având înfățișarea unui adolescent molatic (sculptură din marmură, 1497/98, Galleria degli Uffizi, Florența), șocându-și puternic contemporanii, care căutau în imitarea artei antice idealul bunei măsuri. În felul acesta neconformist, ca întruchipare a senzualității și
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
Florența), șocându-și puternic contemporanii, care căutau în imitarea artei antice idealul bunei măsuri. În felul acesta neconformist, ca întruchipare a senzualității și a vanității în figura unui tinerel stricat, îl pictează și Caravaggio. Acesta s-a identificat chiar cu zeul în autoportretul în postura de "Bacchus bolnav" (ca. 1593, Galleria Borghese, Roma) . În baroc tipul acesta iconografic se transformă, subordonat tematicii vanității, într-un copilandru bând vin, de exemplu la Guido Reni (Gemäldegalerie Dresda). Pictura flamandă îi consacră lui Bacchus
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
a mai fost atât de interesată de temă, ea tinzând spre aplanarea pasiunilor în viziunile ei grațioase. Artiștii l-au citat pe Dionis doar ca personificare a toamnei sau a lunii octombrie. Ca o concluzie a atitudinii secolului XVIII față de zeu pare interpretarea cu un iz ușor sentimental dată salvării Ariadnei de către clasicistul german Johann Heinrich von Dannecker; în celebrul său grup statuar "Ariadne pe panteră" (1814, Liebieg-Museum, Frankfurt) este exemplificată puterea femeii asupra pasiunilor masculine. De-abia naturalismul îl redescoperă
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
(în greacă: Ήρα), este in mitologia greacă zeița protectoare a căsniciei, a căminului și a femeilor măritate, precum și regina zeilor și a oamenilor. La români este identificată cu Iunona. a fost fiica lui Cronos și a Rheei. Ea a fost înghițită, la fel ca și frații ei, de către tatăl lor, care se temea să nu fie detronat de fiii săi
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
adresează lui Zeus cuvinte grele, dar îl și preamărește, precum frază: "Eu sunt fiica cea mare a lui Cronos, si nu sunt onorată doar pe pamant (pentru că sunt zeița căsniciei), ci și pentru că sunt soția ta și tu esti regele zeilor." din Iliada. Este posibil ca zeița Hera să aibă rădăcini de dinainte de sosirea grecilor, la un popor matriarhal. De abia la venirea grecilor indo-europeni a fost introdusă în cult în perioada ioniana sau miceniana. Românii au identificat-o cu zeița
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
zeița Hera să aibă rădăcini de dinainte de sosirea grecilor, la un popor matriarhal. De abia la venirea grecilor indo-europeni a fost introdusă în cult în perioada ioniana sau miceniana. Românii au identificat-o cu zeița Iunona, regina oamenilor și a zeilor în mitologia lor. "(Vezi: Iuno (mitologie)" Hera și Heracle erau dușmani. Hera, descoperind că Zeus s-a unit cu Alcmena, dușmana să, pentru a naște pe Heracle, a făcut o vraja că fiul lui Zeus să nu devină rege, ci
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
naște, tata fiind însuși Zeus, ea nu o lasă pe Leto să nască nici pe uscat, nici în vreo insula din mare. Atunci Poseidon scoase la iveală insula Delos, unde Leto născu doi gemeni, Apollo și Artemis. Cei doi deveniră zei puternici și își stabiliră casă în Olimp, unde ulterior au fost recunoscuți de toți zeii. Când Zeus s-a îndrăgostit de nimfa Callisto,Hera a anunțat-o pe Artemis . Fiindcă Callisto trebuia să rămână casta, a fost transformată de Artemis
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
uscat, nici în vreo insula din mare. Atunci Poseidon scoase la iveală insula Delos, unde Leto născu doi gemeni, Apollo și Artemis. Cei doi deveniră zei puternici și își stabiliră casă în Olimp, unde ulterior au fost recunoscuți de toți zeii. Când Zeus s-a îndrăgostit de nimfa Callisto,Hera a anunțat-o pe Artemis . Fiindcă Callisto trebuia să rămână casta, a fost transformată de Artemis în ursoaică.Stapâna Olimpului ,inca mânioasa,a făcut-o pe Artemis s-o ucidă pe
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
A fost iubita de către Zeus, cu care a avut un fiu, pe Dionis. Trezind gelozia Herei, Semele a fost sfătuită în mod perfid de către această să-i ceară lui Zeus să i se înfățișeze în toată splendoarea să zeiasca. Stăpânul zeilor i-a îndeplinit ruga dar, la vederea lui, Semele a căzut fulgerata și a murit. Dionis a fost salvat din pântecul Semelei de către Zeus și ținut în coapsă să pînă a crescut destul.Hera a dat nebunia lui Dionis și
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
Zeus și a Herei,a fost invitată o fată mai singuratica numită Chelone.Ea a refuzat să meargă,iar Hermes,drept răzbunare,a transformat-o într-o broască țestoasă. În timpul nunții zeiței Thetis cu Peleu, un rege din Tesalia, în timp ce zeii dănțuiau, și-a făcut apariția Eris, personificarea discordiei, care nu fusese invitată, si a aruncat un măr de aur (mărul discordiei) pe care era scris „Celei mai frumoase”. Văzând mărul, Atena, Hera și Afrodita l-au revendicat, fiecare susținând că
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]