205,475 matches
-
cu FLOR. Pe septembrie 14, 2007, Martha Stewart Living Omnimedia a anunțat că a semnat un parteneriat cu E & J Gallo Winery pentru a produce un brand de vin cu eticheta de Martha Stewart de Epocă (de vânzare în șase orașe, în ianuarie 2008, de la $15). 15.000 de cazuri pentru a fi vândute incluse: 2006 Sonoma County Chardonnay, 2005 Sonoma County Cabernet Sauvignon, și 2006 Sonoma County Merlot (pentru Atlanta, Boston, Charlotte, Carolina de Nord, Denver, Phoenix, si Portland, Oregon
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
mama lui, a murit la vârsta de 93 de ani, pe 16 noiembrie, 2007. Kostyra, de asemenea, numit "Big Martha" de familia ei, a apărut pe "Martha Stewart Living" numeroase ori. Stewart locuiește în prezent în Katonah, un cătun din orașul Bedford, New York. Ea susține, de asemenea, o reședința pe Mount Deșert Island în Seal Harbor, Mâine, cunoscut sub numele de 'Skylands', fostă reședința de vară a designer de automobile și magnat de Edsel Ford, cu grădini proiectat de renumitul arhitect
Martha Stewart () [Corola-website/Science/337113_a_338442]
-
Germania însemna pierderea Galiției, așa că au propus divizarea acesteia și formarea unei ca provincie austriacă. Dintre candidații la noul tron polonez, arhiducele Carol Ștefan al Austriei () și fiul său Carol Albert s-au numărat printre pretendenții inițiali. Amândoi locuiau în orașul galițian Saybusch (astăzi, Żywiec) și vorbeau fluent poloneza. Fiicele lui Carol Ștefan erau căsătorite cu aristocrații polonezi Czartoryski și Radziwiłł. La începutul lui 1916, „soluția austro-polonă” devenise deja ceva doar ipotetic. Erich von Falkenhayn, șeful Statului Major General german a
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
față de prezența germană în teritoriile poloneze. Cu sprijinul militar german, Consiliul Lituaniei a proclamat independența statului lituanian la 11 decembrie. Sentimentul polonez a reacționat puternic, deoarece considera că Polonia și Lituania sunt o uniune istorică și mai ales deoarece considerau orașul Wilna (Vilnius), propus drept noua capitală a Lituaniei, drept oraș polonez. Consiliul de Regență a solicitat admiterea la negocierile cu guvernul bolșevic în timpul călătoriilor la Berlin și Viena de la începutul lui 1918, dar a câștigat doar promisiunea cancelarului german de
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Consiliul Lituaniei a proclamat independența statului lituanian la 11 decembrie. Sentimentul polonez a reacționat puternic, deoarece considera că Polonia și Lituania sunt o uniune istorică și mai ales deoarece considerau orașul Wilna (Vilnius), propus drept noua capitală a Lituaniei, drept oraș polonez. Consiliul de Regență a solicitat admiterea la negocierile cu guvernul bolșevic în timpul călătoriilor la Berlin și Viena de la începutul lui 1918, dar a câștigat doar promisiunea cancelarului german de a recunoaște guvernul polonez cu rol consultativ. Reprezentanții bolșevicilor au
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
acestea, frontierele nespecificate ale Poloniei erau amenințate și înspre vest: spre sfârșitul lui 1917, comandamentul suprem german a propus anexarea unei „” la Germania, o politică sugerată anterior într-o scrisoare adresată guvernului german de către minoritatea germană din Polonia, stabilită în preajma orașului Łódź. Astfel de planuri au fost convenite în principiu de către guvernul german în martie 1918, și în aprilie au câștigat sprijin în , dar au întâmpinat opoziție puternică din partea generalului von Beseler, într-un raport adresat împăratului Wilhelm. În luna iulie
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
anexare. În replică, generalul Ludendorff a acceptat să lase Wilno (și, eventual, Minsk) în Polonia, dar a reafirmat planul „fâșiei de frontieră”. Cu toate acestea, acest lucru a făcut prea puțin pentru a calma sentimentele polonezilor, care considerau că revenirea orașului Wilno în granițele Poloniei este ceva de la sine înțeles și refuzau să cedeze orice parte a fostului regat al Poloniei.
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
născută Needham) Wright, avocat, si Joe Douglas Driver. Familia din partea tatălui este din Arkansas iar familia din partae mamei este din Indiană. Când Driver avea șapte ani, el s-a mutat cu mama lui și sora mai mare April în orașul ei natal din Mishawaka, Indiană. Driver a avut parte de o educație religioasă și a cântat în corul bisericii. Că adolescent, Driver s-a descris ca fiind neconformist, si a co-fondat un club de lupte cu prietenii săi, după ce a
Adam Driver () [Corola-website/Science/337157_a_338486]
-
(n. 11 martie 1958, Turda) este un poet, eseist și traducător român. S-a născut în orașul Turda, în familia magazionerului Gheorghe Milea și al soției sale, vânzătoarea Valeria (n. Ilea). A urmat studii elementare (1965-1973) și liceul (1973-1978) la Turda, apoi cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității din Cluj, secția română-italiană (1979-1983). În perioada studenției a
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
Comandamentul suprem francez și-a dat sema că planul operațional al Armatei a 7-a nu putea fi dus la îndeplinire așa cum se sperase. Înaintarea germanilor în Noord-Brabant i-a împiedicat pe francezi să stabilească o linie defensivă puternică în jurul orașului Antwerp. De asemenea, linia principală defensivă a belgienilor de pe Canalul Albert cedase sub presiunea atacurilor a două divizii de tancuri și a bombardamentelor aeriene copleșitoare. Belgienii aveau să înceapă în curând retragerea pe o nou linie defensivă „Dyle”. În sud
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
Walcheren, dar până la urmă au renunțat la un asemenea plan. Apărarea Sloedam era considreată ultima linie posibilă de rezistență. Dacă și aceste poziții defenisive erau ocupate de germani, retragerea francezilor era inevitabilă. Cum aliații nu reușiseră să apere cu succes orașul Antwerp și canalul Scheld, luptele care au continuat în Zuid-Beveland și Walcheren nau aveau doar un singur obiectiv - apărarea flancului nordic al forțelor franceze de la nord de Antwerp. În acea dimineață, germanii au deschis focul cu bateriile de mortiere poziționate
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
pentru organizarea unui atac împotriva germanilor, dar francezii au respins propunerea. În schimb, germanii au organizat un atac masiv împotriva pozițiilor franceze. Până la sfârșitul zilei, Walcheren era în mâinile soldaților SS. După acest succes, germanii și-au concentrat atenția asupra orașului Vlissingen. Ei au început să se apropie de oraș și nu au întâmpinat vreo rezistență până când până când au ajuns la periferia. O bună parte a unităților franceze și olandeze începuseră deja evacuarea. Totuși, comandantul francez, generalul Deslaurens, a reușit să
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
respins propunerea. În schimb, germanii au organizat un atac masiv împotriva pozițiilor franceze. Până la sfârșitul zilei, Walcheren era în mâinile soldaților SS. După acest succes, germanii și-au concentrat atenția asupra orașului Vlissingen. Ei au început să se apropie de oraș și nu au întâmpinat vreo rezistență până când până când au ajuns la periferia. O bună parte a unităților franceze și olandeze începuseră deja evacuarea. Totuși, comandantul francez, generalul Deslaurens, a reușit să organizeze o linie defensivă cu militarii care rămăseseră încă
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
nu au întâmpinat vreo rezistență până când până când au ajuns la periferia. O bună parte a unităților franceze și olandeze începuseră deja evacuarea. Totuși, comandantul francez, generalul Deslaurens, a reușit să organizeze o linie defensivă cu militarii care rămăseseră încă în oraș. Apărătorii au fost rapid alungați de pe poziții, iar generalul Deslaurens a fost ucis în luptă. Deslaurens a fost singurul general care a murit în luptă pe teritoriul olandez în mai 1940. În timpul nopții, ultimele pungi de rezistență aliată au fost
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
incendiile care au urmat. 800 de oameni au rămas fără adăpost. Presa olandeză, una dintre primele surse oficiale care au fost nazificate, au raportat distrugerea Middelburg mai târziu în acea zi sau chiar la începutul lunii iunie. Incendiile masive din oraș aveau să se agraveze până în seara zilei de 18 mai, când aproximativ 500 de pompieri și voluntari au reușit să controleze focul și să oprească extinderea lui. Ultimele incendii au fost stinse după 40 de zile după raid. Până în seara
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
Biblioteca municipală din Berlin (în ) a fost înființată pe 6 iunie 1901, prin decizia Consiliului local al orașului Berlin. Ea face parte, începând cu 1 aprilie 1996, din Biblioteca Centrală și Regională Berlin. Este situată pe Breiten Straße nr. 30-36 în districtul Berlin-Centru. Biblioteca orașului Berlin a fost deschisă la 15 octombrie 1907 pe Zimmerstraße nr. 90-91. Inventarul
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
în ) a fost înființată pe 6 iunie 1901, prin decizia Consiliului local al orașului Berlin. Ea face parte, începând cu 1 aprilie 1996, din Biblioteca Centrală și Regională Berlin. Este situată pe Breiten Straße nr. 30-36 în districtul Berlin-Centru. Biblioteca orașului Berlin a fost deschisă la 15 octombrie 1907 pe Zimmerstraße nr. 90-91. Inventarul instituției era format din 90.000 de volume, provenit în mare măsură din donații. Stocurile au fost publicate integral în cataloage tipărite. Biblioteca orașului a făcut parte
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
districtul Berlin-Centru. Biblioteca orașului Berlin a fost deschisă la 15 octombrie 1907 pe Zimmerstraße nr. 90-91. Inventarul instituției era format din 90.000 de volume, provenit în mare măsură din donații. Stocurile au fost publicate integral în cataloage tipărite. Biblioteca orașului a făcut parte din sistemul de biblioteci înființat din 1850 din bibliotecile publice orășenești (denumite după 1918 biblioteci publice) care au existat în zona orașului vechi până la promulgarea Legii Marelui Berlin din 1920. Biblioteca orașului oferea o serie de servicii
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
provenit în mare măsură din donații. Stocurile au fost publicate integral în cataloage tipărite. Biblioteca orașului a făcut parte din sistemul de biblioteci înființat din 1850 din bibliotecile publice orășenești (denumite după 1918 biblioteci publice) care au existat în zona orașului vechi până la promulgarea Legii Marelui Berlin din 1920. Biblioteca orașului oferea o serie de servicii la nivel central pentru aceste biblioteci publice (achiziționare de cărți și alte materiale, întreținere a stocului, legătorie, formarea personalului și a funcționarilor superiori, catalogare etc.
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
integral în cataloage tipărite. Biblioteca orașului a făcut parte din sistemul de biblioteci înființat din 1850 din bibliotecile publice orășenești (denumite după 1918 biblioteci publice) care au existat în zona orașului vechi până la promulgarea Legii Marelui Berlin din 1920. Biblioteca orașului oferea o serie de servicii la nivel central pentru aceste biblioteci publice (achiziționare de cărți și alte materiale, întreținere a stocului, legătorie, formarea personalului și a funcționarilor superiori, catalogare etc.). Pe 7 septembrie 1926 Consiliul local a decis să transfere
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
la nivel central pentru aceste biblioteci publice (achiziționare de cărți și alte materiale, întreținere a stocului, legătorie, formarea personalului și a funcționarilor superiori, catalogare etc.). Pe 7 septembrie 1926 Consiliul local a decis să transfere responsabilitatea pentru bibliotecile din zona orașului vechi de la biblioteca orașului către birourile districtuale ale celor șase districte (I. Centru, II Tiergarten, III. Wedding, IV. Prenzlauer Berg, V. Friedrichshain și VI. Kreuzberg). Începând din 9 noiembrie 1926 s-a format câte o bibliotecă orășenească în fiecare dintre
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
aceste biblioteci publice (achiziționare de cărți și alte materiale, întreținere a stocului, legătorie, formarea personalului și a funcționarilor superiori, catalogare etc.). Pe 7 septembrie 1926 Consiliul local a decis să transfere responsabilitatea pentru bibliotecile din zona orașului vechi de la biblioteca orașului către birourile districtuale ale celor șase districte (I. Centru, II Tiergarten, III. Wedding, IV. Prenzlauer Berg, V. Friedrichshain și VI. Kreuzberg). Începând din 9 noiembrie 1926 s-a format câte o bibliotecă orășenească în fiecare dintre aceste districte, ce au
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
IV. Prenzlauer Berg, V. Friedrichshain și VI. Kreuzberg). Începând din 9 noiembrie 1926 s-a format câte o bibliotecă orășenească în fiecare dintre aceste districte, ce au alcătuit așa-numitul sistem de biblioteci, după cum se întâmplase în noile districte ale orașului, ce fuseseră încorporate din 1920. În 26 aprilie 1933 bibliotecarii dr. Max Wieser, directorul bibliotecii districtului Spandau, și dr. Wolfgang Engelhard, directorul "bibliotecii districtului Köpenick" au publicat o listă neagră a cărților și altor materiale considerate nocive. În perioada 1
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
adus mari pierderi în 1943, iar clădirea Marstall a fost aproape complet distrusă de bombe. După război a fost înființat în 1945 un sistem de închiriere temporară. În vara anului 1945 materialele interzise începând din martie 1933, aflate în biblioteca orașului, au fost trimise la cele 43 de biblioteci publice existente din numărul inițial de 106 (1939). În septembrie 1945 mareșalul sovietic Gheorghi Jukov a dispus ca toate materialele național-socialiste și militariste din bibliotecile publice din Berlin să fie eliminate. În
Berliner Stadtbibliothek () [Corola-website/Science/337159_a_338488]
-
începând din 1918 o Școala elementară israelita în cartierul Josefin din Timișoara (care în anul 1928 a beneficiat de o nouă clădire construită prin donațiile comunității evreiești ortodoxe). Ulterior el a fost și profesor de ebraica la Liceul israelit din oraș. Fleischer a făcut numeroase cercetări și a publicat articole în domeniul literaturii evreiești medievale, mai ales cu privire la operă și viața poetului, filologului, matematicianului și astrologului Avraham Ibn Ezra, de asemenea a scris comentarii biblice care au apărut după 1912 în
Leopold Fleischer () [Corola-website/Science/337166_a_338495]