22,212 matches
-
bine mi-au făcut amândouă. Aeroportul București -23 octombrie 2003- oră 1550 Acea persoană m-a dus și la aeroport. A mers cu mine, deși în București era frig. Era lapoviță. La oră 13 eram în aeroport. Eram mulțumită și fericită. Radiam de fericire. Simțeam o bucurie lăuntrica. Nu mai eram eu parcă. Dădusem bagajul la control și mai departe ei s-au ocupat să ajungă în avion. Dădusem și pașaportul să-mi pună viza de ieșire din țară. Mi-l
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
e joasă, te apleci ca să ieși pentru că au mai zidit din ușă ei, care era. Că intrau călare în biserică atunci când era vreo lupta. Biserică Nașterii Domnului Dragii mei, dacă ați ști ce bucurie lăuntrica, ce bine te simți, ce fericit ești în acea biserică! Când pleci din ea parcă ai luat ceva cu tine. Ai trăit clipe sfințitoare în ea și te-a transformat. Ai acea binefacere de sfințenie în tine. Ești un om mulțumit și fericit. Și așa, cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
te simți, ce fericit ești în acea biserică! Când pleci din ea parcă ai luat ceva cu tine. Ai trăit clipe sfințitoare în ea și te-a transformat. Ai acea binefacere de sfințenie în tine. Ești un om mulțumit și fericit. Și așa, cu această stare de sfințenie și bucurie, ne luăm rămas bun de la toate. Mulțumim lui Dumnezeu și-L rugăm să fie cu noi. De aici ne îndreptăm cu autocarul spre Biserică Adormirii Maicii Domnului care este aproape, la
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ne-am ridicat din genunchi parcă eram alții. Eram ca niște păsări zburătoare pentru că ni se luase povară grea ce-o purtăm în trup. Ne descătușasem, parcă nu mai eram pământeni, ci niște ființe deosebite care pluteam. Eram atât de fericită, parcă nu mai aveam nimic pământesc. Cred că era în mine Duhul lui Dumnezeu care ma purta, mă transforma într-o pasăre descătușata. Pluteam lăuntric și ființă mea radia. Eram altă. Îmi zbura mereu gândul: „Doamne, ce bun ești cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a ma satura de privit. Oricum, trăiești clipe deosebite. Știu că nu le voi mai putea vedea așa cum se văd și cum le simt și le trăiesc intens. Ce lucru minunat, ce mult mă bucur! Aș spune tuturor ce fericită sunt. Parcă-s altă, nu cea de altădată. Mulțumesc Bunului Dumnezeu că mi-a făcut aceasta mare bucurie. Și cum autocarul zboară, iată-ne ajunși la Râul Iordan. Râul Iordan Ajunși la Râul Iordan, la o distanță nu prea mare
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
trăire aparte față de lumea de aici. Atât de bine ne simțim în apă Iordanului, parcă ne-am născut din nou. O, ce bine-i! Ce mulțumire sufletească am simțit, am trăit! Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a rânduit aceste clipe fericite. Părintele David face și slujba de sfințire a apei, că are o tânără de 15 ani care n-a fost botezata. Și o botează acum, aici la râul Iordan. Ea este îmbrăcată totul în alb. Are un costumaș frumos, alb
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și mulțimea peștilor colorați care se joacă în apă. Razele soarelui parcă se joacă și ele pe apă. Mulți fluturi și felurite insecte zboară deasupra apei. Toate sunt în armonie. Parcă sunt facute anume ca să te bucure, să te facă fericit. Aici e lucrarea lui Dumnezeu. El vrea să ne bucure, că ne iubește mult și adevărat. Slavă Ție, Doamne! Slavă Bunătății Tale, Doamne! Slavă Iubirii Tale, Doamne! Ce să mai zic? Atmosferă sacra și sfințitoare ne-a transformat pe toți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
o pomenesc. Am luat și eu de la lume și de la biserica învățăturile cele bune, spun eu. Asta sunt eu, nimic mai mult. Domnul cu Milă Lui! Că multe minuni a mai făcut și cu mine, nevrednica. Dar, așa cum sunt, sunt fericită că L-am aflat pe Domnul. Spre Ierihon: Muntele Carantani La o distanță de vreo 10-12 km, între Ierusalim și Ierihon, pe șosea, la o cotitură cum urci în pantă, se vede ceva... o cruce și un semn din piatră
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Mă bucur și mulțumesc Milostivului Dumnezeu și Maicii Domnului că atâtea mi-au dat! E valoros ce am adus, ce se vede; dar și ce nu se vede dar se simte e foarte valoros. Atât mi-a fost îngăduit. Sunt fericită ce am adus cu inima și doresc să împart la toti acest sentiment de bucurie lăuntrica. Ies afară pe alee și mă opresc în fața unui măslin milenar. Admir grosimea lui. Arată, împovărat de ani, ca un om obosit de vremuri
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
opresc o clipă, o îmbrățișez cu sufletul și cu ochii plini de lacrimi îmi iau rămas bun. Greu mă despart de grădină , dar n-am ce face. O voi vedea în memoria mea așa cum am văzut-o și-s foarte fericită că am ajuns să intru și eu în acea Grădină. Slavă Bunului Dumnezeu că m-a ajutat și am văzut-o, mare lucru este. Știți cum zice Scriptură: „Ceea ce la oameni este cu neputința, la Dumnezeu toate sunt cu putință
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și am trăit acele momente, au trecut prin inima mea cea păcătoasa. Poate multe m-am reținut să nu spun, doar Dumnezeu le știe și le vede pe toate. Sunt cu inima împăcata că am scris adevărul. Sunt o ființă fericită că L-am aflat pe Dumnezeu în viața mea. L-am aflat în biserică de la preoți vrednici de ascultat și de urmat. Apoi în viața mea de zi cu zi am văzut că Cineva mă ajută. Apoi prin cărțile bune
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Pe creștet l-a mângâiat. « Un zâmbet » de copil s-a arătat, Hăinuțe noi dac-ai îmbrăcat, Și încălțăminte ți s-a dat, Când ai primit în dar o jucărie, Pe fața lui, “Un zâmbet” s-a arătat. Doamne, ce fericit este acum, Acel copil îngenunchiat, Alături de Mămică lui, El s-a rugat, s-a rugat, Acel copil nevinovat Cu ochii plini de lacrimi, Icoana cu Iisus cel Răstignit A sărutat și a-mbratisat. Copilul plăpând cum era, La pieptul mamei se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mai presus de toate (above all). Tot lui Acterian îi ține Craig o dată următoarea scurtă dizertație, consemnată de ucenicul român în placheta Gordon Craig și ideea de teatru (București, 1936) : „Melancolia nu e tristețe... ; chipul lui Hamlet e luminos, chiar fericit ; tristețea nu apare în nici o trăsătură, poate părerea de rău ; Hamlet trebuie să semene cu Shelley și Blake. Nu e nimic paradoxal într-o astfel de interpretare. Un om de la o anumită altitudine a inteligenței începe să fie vesel chiar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lor, a urmat ca ea să fie reluată cât mai curând cu putință spre a fi continuată până la capăt, ceea ce a avut loc, cum vedem, în toamnă. Binecuvântată a fost inițiativa lui Mircea Ciobanu ! Și desfășurată sub augurii cei mai fericiți. Indiferent care va fi viitorul țării noastre și al regelui ei, indiferent dacă ̀ n timpul terestru în care mai putem nădăjdui vor ajunge să se regăsească în chip durabil și folositor, această carte va rămâne una din marile împliniri
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-o la maximum, inspirația genuină, i-a zguduit pe contemporani, în primul rând pe cei din cercul Junimii, și a însemnat un moment hotărâtor al spiritului românesc. Înainte de a se fi despuiat și estimat întregul Nachlass eminescian, fragmentele, nu totdeauna fericit alese, ce începuseră a se tipări, fără metodă nici simț critic, nu puteau, firește, suporta comparația cu sunetul irezistibil și siguranța antumelor. Alexandru Paleologu 128 Simțul estetic al lui Ibrăileanu era uneori, ce e drept, grevat de spiritul de grup
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și studiile lui propriu-zise, nu „de serviciu”, sunt „necalofile”, scrise nu în pripă dar repezit, se simte asta, în pas cu mersul gândului, fără căutare dar cu găsirea cel mai adesea a sintagmelor celor mai exacte și formulărilor celor mai fericite, nu puține memorabile. Paginile consacrate lui Tolstoi, cu care se încheie eseul Creație și analiză, sunt dintre cele mai „inspirate” din literatura critică românească. Și sunt departe de a fi o excepție. Când a apărut Adela, surpriza a fost enormă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
minciuni” și ca dovadă i-a propus colonelului să-i miroasă, că toți miros a țuică. Colonelul „a constatat” că raportul reclamantului era fals și a ordonat să fie pedepsită întreaga companie. Și astfel la nunta fiicei căpitanului au petrecut fericiți și majurul și căpitanul și colonelul. Dar zicea bunicul: „de atunci ostașii nu mai poartă mustață”. BUNICUL JANDARM În nopțile lungi de toamnă ale lui decembrie ne povestea mama despre bunicul, despre întâmplările mai deosebite din viața lui. Bunicul a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
omenirea conștientă o cinstește ca Născătoare de Dumnezeu, de două mii de ani. În „Legea veche”, porunca lui Dumnezeu cere: „cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”, și face din respectarea acestei porunci, binecuvântarea de „a trăi ani mulți și fericiți pe pământ”. Mămica era o femeie mică de statură, subțire la trup, chiar slabă. Era însă energică și foarte puternică. Avea ochii mari, negri, fața ovală, nasul drept, fin. Fruntea ei arăta înțelepciune. Părul era negru, bogat. Și-l purta
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
aproape la tot satul. În noaptea Învierii, se scula din timp, sau nu dormea deloc, (locuiam departe de biserică), punea un ou roșu în cana cu apă, din care ne turna ca să ne spălăm pe față, ne „primenea”, ne îmbrăca fericită, cu ceea ce avea mai nou și mai curat, și așa ne trimetea la Sfânta Înviere. & Biata mămica, în timpul sărbătorilor și mai ales în noaptea de Anul Nou, ne povestea din pățaniile vieții ei și cu nostalgie, dar și făcând haz
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la față, la barbă, un os crăpat și, zicea mămica: „de atunci, barba tatii a devenit și mai arămie decât era până atunci”. După ce a venit din spital, tata a vândut caii. După ce m-am născut, tata a devenit foarte fericit. În fiecare săptămână mergea cu căruța la Brăila (erau 35 de kilometri) și aducea bomboane, acadele și jucării. Într-o primăvară, în timp ce eu și fratele Vasile ne jucam pe prispa din fața casei, tata a obsevat un șarpe lângă noi. S-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
biblioteca din Rădăuți a Părintelui Vasiliu. Am lucrat la cărți până seara. Am mers la părintele Oreste Gherasim. Ce armonie în casa acestui om! Mi s-a făcut rău gândind la dezastrul în care mă aflam. Un cămin în sine fericit. Am plecat de la părintele Gherasim cu o lumină în suflet, dar o lumină care-mi făcea și mai dureroasă soarta mea. La plecare m-am întâlnit cu părintele Ipolit Jacotă. M-a întrebat: „Când îți aduci familia”? Joi 3 august
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de la Volovăț până la Mănăstirea Sucevița, la hram. Creștini buni, credință tare, puternică. Sâmbătă spre duminică, la mănăstire, am oficiat un acatist la miezul nopții. Am vărsat lacrimi când fecioarele Maicii Domnului au cânta în curtea mănăstirii: „Îată Mirele vine și fericită este sluga pe care o va afla priveghind”. În zorii zilei de 6 august am predicat în curtea mănăstirii în fața icoanei cu scara pe care se poate urca la rai. Era în suflatul meu o pace, o lumină, o putere
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fi înțeles că tot pământul este al lui Dumnezeu și că ori unde se poate trăi dacă Dumnezeu dă binecuvântare. Am văzut ruinele vechii biserici pe care Domnitorul Alexandru cel Bun a zidit-o în anul 1407 și, bine înțeles, fericita Mănăstire voievodală atât de valoroasă, atât de bine păstrată prin furtuna veacurilor trecute, mănăstirea Moldovița. Un râu mare de lacrimi sărate mi-au brăzdat obrazul citind scrisoarea părinților, în care-mi scriau că Marta le-a scris că sunt un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai bună... În Suedia, la Stockholm, lumina era și mai puternică, aproape albă, cea în care divinitatea însăși obișnuiește să ia în primire galbenul din lumina oamenilor. Arhitectură marțială, case cilindrice, unghiuri de străzi transformate în arcuri - culorile pastel, amestec fericit de baroc, stil roman și pastișele fermecătoare ale unor alte stiluri vechi europene. Și în mijloc chiar cristalul apei și statuile pe care le voi iubi mai târziu; am fost sigură că voi trăi spartan în acest peisaj marțial corespunzând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
antice; acolo, auzind foșnet de frunze și clipocitul apei, pot exersa tonul muzicii limbii oamenilor de demult. August Am intrat deja în luna în care totul arde. L-am visat din nou pe René - m-am trezit brusc, dureros de fericită. René mă îmbrățișa puternic, exact ca în ziua înmormântării lui. Ce miracol că viața nu se oprește la viață. Totul se petrece în simțurile mele atât de concret, încât aproape că nu-mi doresc asemenea vise fericite, pentru că după aceea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]