22,242 matches
-
vest-nord-vest în zona montană înaltă. Particularitățile litofagice de relief și de climă determina o repartiție regională a apelor subterane. Astfel în cadrul satului se identifică regiuni cu apă subterană cât și fără apă subterană. Regiunile cu apă subterană sunt prezente în formațiunile cu pietrișuri și nisipuri din luncile aluvionare ale Ariesului și a afluenților săi. Deoarece mai exista și în zonele cu roci fisurate din Munții Metaliferi .Regiunile fără ape subterane sunt alcătuite din șisturi cristaline mezozoice. Ariesul unul din principalele râuri
Mușca, Alba () [Corola-website/Science/300255_a_301584]
-
și Copșa Mică. Relieful caracteristic este dominat de unitățile geomorfologice sculptate de principalul curs de apă, Târnava Mică, și care fac parte din unitatea morfostructurală Podișul Târnavelor. Din punct de vedere geologic, zona aparține Unității de Vorland a Podișului Transilvaniei, formațiunile care apar la zi pe teritoriul comunei fiind constituite din depozite sedimentare de vîrstă Miocen-Pliocen, cu structură de tip monoclin, foarte puțin afectate tectonic. Zonele de interfluvii alternează cu cele de versant, pe alocuri cu pante destul de accentuate și zone
Sâncel, Alba () [Corola-website/Science/300272_a_301601]
-
a folosi activității miniere iar astăzi folosesc în scopuri de agrement. Există în această localitate peste 105 tăuri, lacuri sau stăvilare (Țarina, Tăul cel Mare, Anghel, Brazi, Corna etc.) rezultat al activității miniere. În apropierea Roșiei Montane se află două formațiuni geologice unice declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului și Piatra Despicată. Piatra Corbului este situată pe Dealul Cârnic la o altitudine de aproximativ 950 m iar Piatra Despicată se află între Dealul Cârnic și Dealul Cetății. Dealul Cetății este probabil
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
se află în sudul comunei la aproximativ o oră de mers, pe versantul sudic al Dealului Cârnic. Rezervația geologică ocupă o suprafață de 5 ha, la altitudini cuprinse între 950 și 1100 m și deține acest statut din anul 1969.Formațiunile ocrotite sunt iviri masive de andezite, ce au luat forma unei cetăți în ruine sau a capului unui corb, de unde și denumirea. Stâncile sunt supuse unui proces intens de modelare și dezagregare. Crestele stâncilor sunt presărate cu ace și turnuri
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
și surplombe imense ce indică locurile de unde pe parcursul timpului s-au desprins blocuri imense de rocă. Numeroasele excavații din stâncă indică locurile vechilor galerii romane, astăzi distruse. În apropierea "Pietrei Corbului", între Dealul Cârnic și Dealul Cetății se află altă formațiune geologică protejată, numită Piatra Despicată. Este formată dintr-o stâncă imensă, separată de sol și formată dintr-un tip de rocă nemaiîntâlnit prin acele locuri. Proveniența stâncii este necunoscută. Legenda spune că ar fi fost scăpată acolo de un uriaș
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
Mare. Lacul este înconjurat de o țarini, de unde și denumirea, și de câteva case împrăștiate prin apropiere. Datorită poziției într-un loc deschis, de pe malurile lacului se deschide o panoramă spre Vârful Vulcan (1263 m) declarat monument al naturii datorită formațiunilor sale carstice. Alte lacuri din bazinul Roșiei sunt: Tăul Anghel, situat în imediata apropiere de Tăul Brazi la nici 100 m distanță; Tăul Muntari, cel mai vechi și mai mic din zonă; Tăul Gaurari, aflat pe Valea Seliștei un, afluent
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
al VI-lea. Localizarea revoltei din 1178 a pecenegilor "Tatos", "Seslav" și "Satza" ("Sacea"): cel mai probabil în sudul Dobrogei și în Teleorman. Legat de istoria celor trei șefi pecenegi, a existat o teorie, oficializată pentru o perioadă, teoria „primelor formațiuni statale românești”, teorie elaborată de Nicolae Iorga și N. Bănescu, dar dovedită ca lipsită de fundament. Kitab al-masâlik wa'l-mamâlik („Cartea drumurilor și regatelor”) menționează referitor la teritoriile pecenegilor: "„la est de unguri se află pecenegii și ținuturi nelocuite care
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
se întind între țara pecenegilor și cea a bulgarilor care se numără printre slavi”". După revolta din 1178, pacea încheiată de Alexios I în 1087 cu pecenegii a recunoscut noua situație creată la Dunărea de Jos de statul peceneg. Această formațiune statală a ajuns în jurul anului 1087 sub dominația pecenegului "Tzelgu" ("Celgu"? sau Salgo) și s-a aliat cu regele ungur detronat Solomon ("Salamon"), apărând astfel o coaliție antibizantină destul de puternică. În unele documente, hanul Kutesk este menționat ca fiind căpetenia
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
Cireșu este o comună în județul Mehedinți, Oltenia, România, formată din satele Bunoaica, Cireșu (reședința), Jupânești și Negrușa. Comuna Cireșu este situată în partea de nord-vest a județului Mehedinți. Zona prezintă un relief predominant deluros cu formațiuni carstice, cu poieni și lunci străbătute de râurile Bahna și Topolnița. Regimul climateric este de tip temperat cu influențe mediteraneene cu o temperatură medie anuală de 8-9 grade C. Principalele atracții turistice ale zonei cuprind Complexul carstic "Topolnița - Epuran" (Peștera
Comuna Cireșu, Mehedinți () [Corola-website/Science/301600_a_302929]
-
Topolnița. Regimul climateric este de tip temperat cu influențe mediteraneene cu o temperatură medie anuală de 8-9 grade C. Principalele atracții turistice ale zonei cuprind Complexul carstic "Topolnița - Epuran" (Peștera Topolnița, Peștera Epuran), cuptoarele dacice de prelucrare a fierului și formațiunea naturală cunoscută sub numele de "Cocoșul de Munte". Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cireșu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (98,08%). Pentru
Comuna Cireșu, Mehedinți () [Corola-website/Science/301600_a_302929]
-
contactelor cu alte populații, s-au păstrat de-a lungul veacurilor, constituind baza culturii materiale vechi romanești" (M. Comsa, Cultura materială). Evoluția așezărilor dovedește că, spre sfarșitul perioadei lor de existență, ele se reuniseră în jurul unui punct fortificat, alcătuind o formațiune politică, punct amplasat în mod prezumtiv "undeva pe teritoriul satului Bucov, poate pe terasa înalta dintre Gârla Morii și Bucovel, din epoca feudalismului dezvoltat". Similititudinile "dintre modul de trai al dacilor și cel al locuitorilor din așezările de la Bucov", elementele
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
pârâului Floarea (apă sărată) și Hamzoaia. Pe teritotiul comunei Tașca predomină solurile brune acide, urmate în zonele mai înalte de soluri brune podzolice, feriiluvionale. Solurile brune acide ocupă arcade mari în etajul pădurilor de amestec. Pe suprafețe reduse acoperite de formațiuni vegetale erbacee de fânețe și pășuni, evoluția procesului de solificare s-a făcut pe direcția înțelenirii slab acide. Comuna se încadrează sub aspect climatic în zona climatică montană a Carpaților Orientali. Valorile barice oscilează între 69,4 mm minima și
Comuna Tașca, Neamț () [Corola-website/Science/301684_a_303013]
-
făcând satul Târșoreni ce se află pe partea dreaptă a pârâului. Comuna este încadrată de o parte și de alta de dealuri și munți cu o altitudine ce variază între . Munții sunt predominanți spre nord-estul și nord-vestul comunei, alcătuiți din formațiuni sedimentare, sprijinite pe un fundament de șisturi cristaline foarte vechi. În spațiul dintre văile Teleajenului și Doftanei se află Munții Grohotișu cu vârfurile Grohotișu de și vârful Trifoiul de . Acești munți sunt alcătuiți dintr-o culme cu direcția nord - sud
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
înapoi României de fapt (și de drept în 1946 la Tratatul de Pace de la Paris). În 1952 devine reședința raionului Negrești-Oaș din Regiunea Baia Mare, deci un centru administrativ cu o circă financiară, o judecătorie, o secție de Partid, Miliția, o formațiune de pompieri. Deși mijloacele pompierilor erau rudimentare, totuși formația din „plasa Oaș” a fost dotată în 1947 cu o pompă manuală, cu o hipocisternă cu un bazin de 0,5 mc. și ulterior cu său primul utilaj de intervenție „Praga
Negrești-Oaș () [Corola-website/Science/300528_a_301857]
-
numeroase mori. Din punct de vedere etnografic, localitatea Dobra se află la limita dintre Ținutul Pădurenilor și valea Mureșului. Pe teritoriul satului Dobra s-au descoperit urme de locuire încă din preistorie. Înainte de sfârșitul primului mileniu, aici exista germenele unei formațiuni statale. Prima atestare documentară este din anul 1387 sub numele maghiar Iwfiw (Jófű), ("rom".cereale bune) o adaptare a numelui inițial de origine slavă. La Dobra este atestată și o cetățuie, ale carei ruine mai existau până spre 1900, ulterior
Dobra, Hunedoara () [Corola-website/Science/300546_a_301875]
-
se desfasoara de-a lungul pârâului Feleag, fiind înconjurată de dealuri care ating altitudinea de peste 800 m, păduri de foioase și livezi. Pârâul Feleag are doi afluenți, unul curgând de pe platoul „Fundătura”, acesta fiind un platou cu panțe abrupte și formațiuni stâncoase unde se pot găsi cratere provenite de la obuzele din cel de-al Doilea Război Mondial, dar și numeroase sonde pentru extracția gazului metan, iar celălalt de pe platoul „Pelioara”, un platou cu stejari seculari și numeroase izvoare, pârâul Feleag având
Feleag, Mureș () [Corola-website/Science/300578_a_301907]
-
parte din panta dealului dinspre sud-est, unde este așezată biserica ortodoxă din lemn, cimitirul românesc și cel săsesc, precum și cartierul locuit complet de țigani. Movilele de teren, șapte la număr, din stânga șoselei, la ieșirea din localitate spre Tg. Mureș, sunt formațiuni naturale, create prin alunecări de teren și nu prezintă interes arheologic, fapt atestat de cercetările din 1950 ale colectivului de arheologi Cristești. Rețeaua hidrografică este bogată și e formată din râul Mureș și cei doi afluenți, râul Beica și Râul
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
Ranta cu afluenții lor, lățimea acestor văi fiind cuprinsă între câțiva metri până la 300-400 metri. Cumpenele apelor au o direcție nord-sud, cu excepția nordului localității unde direcția este est-vest. Teritoriul este așezat pe depozite sarmațian-panoniene, reprezentând umplerea neomogenă a Bazinului Transilvaniei. Formațiunile geologice sunt reprezentate prin argile marnoase, argile și marne cu intercalații de nisipuri și gresii slab cimentate. Cuaternarul este reprezentat prin depozite deluviale, coluviale și aluviale formate prin eroziune și depunerea materialului sedimentar la baza pantelor sau văilor existente în
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
Berindești, Vărzaru, Talia, Berta, Oeasca și Valea de Câmp pe marginea stângă a Argeșului, și Cacova, Obia, Starescu, Rotunda, Mătușilor, Seaca și Varnița pe partea dreaptă. Din punct de vedere geologic, teritoriul comunei Corbeni face parte din Depresiunea Getică, cu formațiuni geologice cuprinse în perimetrul Paleogenului, Neogenului și Cuaternarului.Este importantă subliniarea că, în formațiunea paleologică, grosimea calcarelor și a gresiilor este de 140 m, iar cea marnos de 300-400 m. Hidrologic, teritoriul comunei Corbeni face parte din bazinul râului Argeș
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
și Cacova, Obia, Starescu, Rotunda, Mătușilor, Seaca și Varnița pe partea dreaptă. Din punct de vedere geologic, teritoriul comunei Corbeni face parte din Depresiunea Getică, cu formațiuni geologice cuprinse în perimetrul Paleogenului, Neogenului și Cuaternarului.Este importantă subliniarea că, în formațiunea paleologică, grosimea calcarelor și a gresiilor este de 140 m, iar cea marnos de 300-400 m. Hidrologic, teritoriul comunei Corbeni face parte din bazinul râului Argeș, care îl străbate pe circa 11 km și este alimentat de pârâurile Aref, Berindești
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
de vânători treceau Carpații, înaintând pe linia de demarcație fixată pe culoarul Mureșului si a tihutei. Deplasările forțelor române peste munți în Transilvania s-a efectuat în condiții meteo deosebit de grele: viscol, ger, drumuri dificile, posibilități reduse de transport. Primele formațiuni care au pătruns în Transilvania au fost cele de cercetași, în seara zilei de 14 decembrie, grosul armatei urmând după o zi. Mulți locuitori ai satului s-au jertfit în timpul luptelor ce au avut loc în defileul Mureșului, dar și
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
poartă denumirea de "Tazlău". Din punct de vedere hidrografic, regiunea are, pe lângă cele două râuri, numerose pâraie, iar stratul acvifer este sărac și la mare adâncime. Substratul geologic al regiunii este constituit din fliș carpatic, alcătuit în mare parte din formațiuni cretacice și paleogene, dispuse în pânze ce se desfășoară de la vest la est. În cea mai mare parte, valea Tazlăului este recentă: pleistocen-cuaternar, formată din depozite aluvionare. Solurile din zona dealurilor subcarpatice sunt predominate de soluri brun-podzolice și solurile podzolico-argilo-aluvionare
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
o localitate cu denumirea asemănătoare datează de la 22 septembrie 1002, fiind o localitate mică din Rusia kieveană . Cercetările arheologice au demonstrat că orașul kievean ocupa suprafața a circa 20 hectare . A devenit ulterior parte a Principatului de Halici și a formațiunii statale succesoare, Cnezatul Galiției-Volînia. Orașul a fost un centru comercial important grație localizării sale pe cursul Nistrului. O colonie comercială genoveză s-a stabilit acolo în jurul secolului al XIII-lea . Hotinul este menționat pentru prima dată în anul 1310, ca
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
și în mod deosebit alveole și nișe de deflație. Asemenea excavații, însă de dimensiuni mai mari, întâlnite în rocile granitice, poartă în Corsica denumirea de "taffoni". Coraziunea și deflația în asociere cu dezagregarea, atacă cu precădere straturile de roci friabile, formațiunile mai dure rămânând tot mai proeminente. Apar astfel creste, ciuperci eoliene, stâlpi. Tot ca rezultat al conjugării coraziunii și deflației, pe suprafața hamadelor și regurilor sunt întâlnite pietre șlefuite pe trei fețe - "dreikanter". Formarea fațetelor se explică prin rostogolirea pietrelor
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
Libiei poartă denumirea de "djef-djef". Păstrarea în relief a crestelor se datorează mai ales fixării argilei de către smocurile de iarbă și tufele rare. Sunt tipice în pustiurile argiloase din Asia Centrală. Acțiunea de coraziune pe nisipuri devine evidentă numai atunci când aceste formațiuni prezintă o coerență ridicată, fie datorită grosimii mari a depozitului, fie datorită umidității. Cele mai cunoscute forme în aceste cazuri sunt: fuldji, vadi și depresiunile de coraziune și deflație. "Fuldji" sunt adâncituri de formă ovală, ce seamănă cu urma uriașă
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]