21,114 matches
-
"Ai SE Eu Te Pego!" apărut în 2008 este un cântec brazilian scris de Sharon Acioly și Dyggs Antonio, și interpretat de Os Meninos de Seu Zeh. Acesta a fost înregistrat de trupa braziliană Cangaia de Jegue și apoi acoperite de multe alte trupe regionale braziliene, cum ar fi Garota Safada, Arreio de Ouro, Estakazero, Sacode Forró și Rodada Saia. În 2011, melodia
Ai Se Eu Te Pego () [Corola-website/Science/325623_a_326952]
-
XpressMusic rulează pe Symbian OS v9.3 pe platforma S60. Este dotat cu GSM 4-benzi, 3G, HSDPA și Bluetooth. Este compatibil cu jocurile N-Gage, radio FM cu RDS, Visual Radio. Suita Quickoffice permite vizualizarea documentelor Word, Excel, PowerPoint, Adobe Flash, HTML și JavaScript. Are o
Nokia 5320 () [Corola-website/Science/325638_a_326967]
-
are o tastatură QWERTY, rulează pe Symbian OS 7 pe platforma Series 80. Măsoară 148 x 57 x 24 mm și cânărește 222 grame. Oferă conexiunile Wi-Fi 802.11 b, Bluetooth, Infraroșu, USB. Este compatibil SMS, MMS, E-mail și fax. Tasta de pornire se află lângă cască se
Nokia 9500 Communicator () [Corola-website/Science/325640_a_326969]
-
Fusaiola este o piesă în formă de disc, realizată din teracotă, lut ars, os, bronz sau piatră, plasată la partea inferioară a fusului, cu scopul de a-i asigura o rotație regulată, având funcția de volant. Pe teritoriul României au fost descoperite fusaiole antice în diverse locuri, cum ar fi Oncești, Maramureș, pe dealul
Fusaiolă () [Corola-website/Science/325816_a_327145]
-
curenți de aer, temperatura ambientală fiind de circa 10 grade Celsius. De asemenea, fauna este reprezentată de prezența unor specii cavernicole ( diptere si lepidoptere, troglobionți și troglofile ) și a lilecilor Miotis și Rinolof. În peșteră se mai gasesc fragmente de oase de rozătoare de factură recentă, cultura materială nefiind semnalată. Ca forme de eroziune pot fi enumerate: marmite, nivele de curgere, hieroglife și lingurițe. Astăzi, Peștera Racoviță este parțial distrusă de către turiști. Din cauza afluxului mare de turiști și a faptului că
Peștera Racoviță () [Corola-website/Science/325818_a_327147]
-
poate stabili dacă ele reprezintă într-adevăr un text sau protoscriere. Ca și în Egipt, în China s-a folosit la scriere penelul și cerneala, fie pe materiale moi (țesături de obicei din mătase) sau uneori pe materiale mai neobișnuite (os, bronz, carapace de broască țestoasă). Primele inscripții cu scriere chineză datează din 1500 î.Hr. și prezintă un sistem de ideograme diferit ca grafie de cele din Mesopotamia sau cele din Egipt. În primele stadii ale scrierii chineze au avut loc
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
pot deforma în mod intenționat forma tipică a acesteia. Încă din cele mai vechi timpuri femeile au încercat să își păstreze unghiile cat mai lungi și mai aranjate acestea devenind astfel un simbol al feminității. În Egipt femeile foloseau fildeș, oase sau aur pentru a-și prelungii unghiile și pentru a arăta astfel cât mai frumoase și mai scumpe. Unghiile din acryl au apărut în Statele Unite ale Americii, în anul 1954 când Fred Slack, un medic stomatolog, și-a rup o
Unghii tehnice () [Corola-website/Science/325039_a_326368]
-
este unul dintre cele două ordine, sau diviziuni de bază, de dinozauri. În 1888, Harry Seeley clasificate dinozauri în două ordine, pe baza structurii lor de șold. ns ("soparla-ipohondru") se deosebesc de ornithischians ("pasăre-ipohondru"), prin reținerea de configurare ancestrale de oase în șold. Toate carnivore dinozauri (theropode) sunt saurischians, că sunt una dintre cele două linii principale de ierbivore dinozauri, sauropodomorphs. La sfarsitul Cretacicului Perioadei, toate non- aviare saurischians au dispărut. Acest lucru este menționat că evenimentul Cretacic-Tertiar extincție. Avians (păsările
Saurischia () [Corola-website/Science/325098_a_326427]
-
Maxila ("Maxilla"), sau maxilarul (superior) este un os pereche și neregulat, situat în centrul feței, făcând parte din viscerocraniu. Are un corp (cu 4 fețe: anterioară, infratemporală, orbitară, nazală) și 4 procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin); conține sinusul maxilar și canale ce străbat maxila (canalul suborbitar, canale alveolare
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
feței, făcând parte din viscerocraniu. Are un corp (cu 4 fețe: anterioară, infratemporală, orbitară, nazală) și 4 procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin); conține sinusul maxilar și canale ce străbat maxila (canalul suborbitar, canale alveolare). Fiecare maxilă este formată din două oase care s-au sudat în timpul dezvoltării embrionare: maxila propriu-zisă și osul incisiv ("Os incisivum"). Uneori, cele două părți pot fi separate prin sutura incisivă ("Sutura incisiva") sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure). Corpul maxilei ("Corpus maxillae
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
anterioară, infratemporală, orbitară, nazală) și 4 procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin); conține sinusul maxilar și canale ce străbat maxila (canalul suborbitar, canale alveolare). Fiecare maxilă este formată din două oase care s-au sudat în timpul dezvoltării embrionare: maxila propriu-zisă și osul incisiv ("Os incisivum"). Uneori, cele două părți pot fi separate prin sutura incisivă ("Sutura incisiva") sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure). Corpul maxilei ("Corpus maxillae") prezintă o bază și un vârf și are 4 fețe: 4
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
orbitară, nazală) și 4 procese (zigomatic, frontal, alveolar, palatin); conține sinusul maxilar și canale ce străbat maxila (canalul suborbitar, canale alveolare). Fiecare maxilă este formată din două oase care s-au sudat în timpul dezvoltării embrionare: maxila propriu-zisă și osul incisiv ("Os incisivum"). Uneori, cele două părți pot fi separate prin sutura incisivă ("Sutura incisiva") sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure). Corpul maxilei ("Corpus maxillae") prezintă o bază și un vârf și are 4 fețe: 4 procese (apofize
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
situată anterolateral. Ea prezintă: Fața posterioară sau infratemporală ("Facies infratemporalis") este concavă și rugoasă și privește posterolateral formând peretele anterior al fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu osul palatin și cu procesul pterigoid. Pe fața posterioară se află : Procesul zigomatic al maxilei (apofiza zigomatică a maxilarului) este o proeminență laterală a maxilei, situată la partea de sus a unghiului format între fețele sale anterioară, posterioară și orbitală. "Processus
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
pterigoid. Pe fața posterioară se află : Procesul zigomatic al maxilei (apofiza zigomatică a maxilarului) este o proeminență laterală a maxilei, situată la partea de sus a unghiului format între fețele sale anterioară, posterioară și orbitală. "Processus zygomaticus" se articulează cu osul zigomatic, formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxilaris"). Procesul alveolar al maxilei (apofiza alveolară a maxilarului) este situat în porțiunea inferioară a maxilei. Cu direcție în jos, de-a lungul marginii inferioare a maxilei, procesul alveolar prezintă o față externă convexă situată
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
pentru rădăcinile dinților, numite alveole dentare ("Alveoli dentales"). Maxila ia parte la formarea a trei cavității: Parțial ia parte la formarea a două fose: infratemporală și pterigopalatină, și a două fisuri: orbitară inferioară și pterigomaxilară. Maxila are articulații cu 9 oase: Victor Papilian. Anatomia omului. Ediția a XII-a. 2006
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
un loc în afara zidurilor Ierusalimului din secolul I AD în care Iisus Hristos a fost răstignit. Cuvântul "" este transcrierea în greacă din Noul Testament din denumirea în limba aramaică, în aramaică cuvântul fiind "Gûlgaltâ"; Biblia spune că este un "loc al oaselor" - Κρανίου Τόπος (Kraniou Topos) în greacă, și "Calvariae Locus" în latină - (după alte surse, "Calvariae Locus" are exact același înțeles ca și grecescul "Kraniou Topos", anume "locul craniilor" ("calva" în latină însemnând "craniu", "țeastă", explicația numelui fiind după Sfântul Ieronim
Golgota () [Corola-website/Science/325156_a_326485]
-
precizie de „ochiul de estet” al lui Felix: „"fata părea să aibă vreo 18-19 ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri arată și mai copilaroasă între multele bucle și gulerul de dantelă. Însă în trupul subțiratic, cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătată a Aureliei, era o mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie"”. Caracterizată indirect de mediu, aceasta iese în evidență prin contrast, într-o societate burgheză
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
ajunge în așa stare corpurile ar avea nevoie de o temperatură de 1.700 grade Celsius iar în crematorii moderne se lucrează cu o temperatură cuprinsă între 800 și 1.000 grade Celsius ceea ce duce la o ardere incompletă a oaselor mari și trebuie măcinate. Cea mai mare problemă legată de combustia umană spontană e că lipsesc amănunte și date precise. În mare majoritate lipsesc rapoartele medicului legist sau investigații detaliate dar cu toate astea s-au observat unele elemente comune
Combustie umană spontană () [Corola-website/Science/325245_a_326574]
-
("Os palatinum") sau palatinul este un os pereche a viscerocraniului, situat în porțiunea posterioară a cavității nazale între maxilă și procesul pterigoid al osului sfenoid. Are o formă în "L", fiind alcătuit dintr-o lamă orizontală ("Lamina horisontalis") și o lamă
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
("Os palatinum") sau palatinul este un os pereche a viscerocraniului, situat în porțiunea posterioară a cavității nazale între maxilă și procesul pterigoid al osului sfenoid. Are o formă în "L", fiind alcătuit dintr-o lamă orizontală ("Lamina horisontalis") și o lamă verticală sau perpendiculară ("Lamina perpendicularis"), unite
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
("Os palatinum") sau palatinul este un os pereche a viscerocraniului, situat în porțiunea posterioară a cavității nazale între maxilă și procesul pterigoid al osului sfenoid. Are o formă în "L", fiind alcătuit dintr-o lamă orizontală ("Lamina horisontalis") și o lamă verticală sau perpendiculară ("Lamina perpendicularis"), unite între ele în unghi drept. De asemenea, acesta are și trei mici procese: orbitar ("Processus orbitalis"), sfenoidal
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
aflată între procesul orbitar și procesul sfenoidal. Acesta participă la formarea peretelui lateral și a planșeului cavității nazale, a planșeului orbitei, 1/3 posterioare a palatului dur, fosei pterigopalatine și fosei pterigoide și a fisurei orbitare inferiore. Se articulează cu osul etmoid, sfenoid, vomer, maxila, cornetul inferior, palatinul de partea opusă. Lama orizontală ("Lamina horisontalis") formează treimea posterioară a palatului osos. Este patrulateră și are două fețe (superioară - nazală și inferioară - palatină) și patru margini (anterioară, posterioară, medială și laterală). Lama
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
Lama perpendiculară ("Lamina perpendicularis") este subțire și alungită. Are 2 fețe (medială sau nazală și laterală sau maxilară) și 4 margini (anterioară, posterioară, inferioară și superioară). Se articulează cu tuberozitatea maxilei și cu procesul pterigoid al sfenoidului. Procesul orbitar al osului palatin ("Processus orbitalis ossis palatini") este o apofiză a osului palatin ce se află la partea antero-superioară și laterală a lamei perpendiculare a osului palatin, înaintea scobiturii sfenopalatine. Are o formă cuboidală cu trei fețișoare articulare (maxilară, etmoidală și sfenoidală
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
fețe (medială sau nazală și laterală sau maxilară) și 4 margini (anterioară, posterioară, inferioară și superioară). Se articulează cu tuberozitatea maxilei și cu procesul pterigoid al sfenoidului. Procesul orbitar al osului palatin ("Processus orbitalis ossis palatini") este o apofiză a osului palatin ce se află la partea antero-superioară și laterală a lamei perpendiculare a osului palatin, înaintea scobiturii sfenopalatine. Are o formă cuboidală cu trei fețișoare articulare (maxilară, etmoidală și sfenoidală) și două fețișoare nearticulare (orbitară și pterigopalatină), și înconjoară sinusul
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
și superioară). Se articulează cu tuberozitatea maxilei și cu procesul pterigoid al sfenoidului. Procesul orbitar al osului palatin ("Processus orbitalis ossis palatini") este o apofiză a osului palatin ce se află la partea antero-superioară și laterală a lamei perpendiculare a osului palatin, înaintea scobiturii sfenopalatine. Are o formă cuboidală cu trei fețișoare articulare (maxilară, etmoidală și sfenoidală) și două fețișoare nearticulare (orbitară și pterigopalatină), și înconjoară sinusul aerian al procesului orbitar. Procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini") este
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]