21,807 matches
-
volum în care este fotografiat și stadiul genuin, primar al unui colaj - ați afirmat că vă fac plăcere acele acțiuni care necesită o abilitate manuală, o doză de îndemînare... Colajele, deși sunt o ocupație, un proces de producție manuală și poetică, nu constituie decît un intermezzo în procesul creativității literare? H.M.: Firește, întotdeauna s-a întîmplat așa. După perioadele îndelungate de proză, am făcut astfel de pauze. Numai că temele romanelor mele mă "locuiesc" într-atît de intens, încît mi-este uneori
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
se află în curs de publicare la Editura Hanser. Cu Herta Müller mă voi reîntîlni în luna august, cînd Editura Hanser lansează o nouă carte a scriitoarei. Un volum de reflecții despre literatură și despre viața în timpul dictaturii, de introspecții poetice și politice ale autoarei care de mai mulți ani "se numără printre cei mai mari și talentați scriitori germani" (cum îmi este dat să aflu din caietul program al prestigioasei edituri). O carte despre care Herta Müller mi-a vorbit
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
este un văzător, a spus Rimbaud. În ce s-ar putea asemăna un poet damnat, pentru care Il faut être absolument moderne și un poet liric precum Neruda? În aceea că amîndoi sunt condamnați să exprime ființa lucrurilor, în mod poetic. Oare a exprima ființa nu este un exercițiu făcut de filosofi? Asta este, destinul filosofiei este de a da motive, nu numai intelectuale, bineînțeles. Totuși, poezia, sau mai bine spus poeții adevărați, sunt capabili să declame și să exprime cu
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
grec Pindar cerea în Pítice ( II, v. 72): "Să ajungi să fii cel care ești". Este menirea poetului. De aceea Neruda nu se poate abține și le vorbeșe chiar și cuvintelor înseși, jucăuș, așa cum sunt ele. Și cu vorbirea sa poetică patentează sau scoate la suprafață ( grecii numeau alétheia) ființa lor. Să ascultăm propriile sale versuri: "...Tot ce vreți dumneavoastră, domnule, dar sunt cuvintele cele care cîntă, cele ce urcă și coboară... Mă prosternez în fața lor... Le iubesc, mă lipesc de
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
în pagină), ceea ce face ca Dinu Flămând să nu fie un produs de serie în contigentul ( prea) încăpător al poeților angoaselor și depresiilor. S-ar putea spune că, mutatis mutandis, Dinu Flămând rescrie meditațiile amare ale lui Cioran cu uneltele poetice ale olimpianului Ștefan Augustin Doinaș. În felul acesta el nu este nici Cioran, nici Doinaș, ci un poet original, de mare forță expresivă, aflat aproape de pragul de sus al creației sale. Prin publicarea volumului Tags, Dinu Flămând demonstrează că rămîne
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
Timpul mitic al lecturii Iulia Popovici Dumnezeu stă în detalii, spunea Matei Călinescu la lansarea versiunii românești a cărții sale despre relectură, Rereading ( A citi, a reciti. Către o poetică a ( re)lecturii), parafrazînd expresia simetrică despre diavol. În ce privește literatura, probabil că și diavolul, și Dumnezeu se ascund în amănunte, ori cel puțin ăsta e unul din primele gînduri care-i pot veni unui cititor al acestei ode pentru lectură
Editura Timpul mitic al lecturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13733_a_15058]
-
citită de oriunde, de la epilog, de la prefață sau din mijloc: timpul lecturii nu e linear, ci mitic circular ( Roland Barthes), iar ( re)lectura unei cărți precum aceasta e, și ea, infinită. n Matei Călinescu, A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii, traducere din limba engleză de Virgil Stanciu, cu un capitol românesc inedit despre Mateiu I. Caragiale (2002), Iași, Edit. Polirom, 2003, 408 pag.
Editura Timpul mitic al lecturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13733_a_15058]
-
redactată și publicată. Scrisă la sugestia lui Mihai Botez, Întîlnirea evocă, din perspective diferite, revenirea în țară, în calitate de invitat, a unui refugiat în Occident devenit între timp savant de recunoaștere internațională. Deși subiectul este bine încifrat în formula unei proze poetice, apariția acestui text, în perioada în care paranoia regimului Ceaușescu atinsese cotele maxime, rămîne un miracol. Românul Întîlnirea este rodul rescrierii povestirii din 1989. Față de textul anterevoluționar, el conține 150 de pagini în plus, ceea ce înseamnă, practic, o altă opera
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
Rodica Bin Considerată de "New York Times drept o conștiință publică a țării sale, prozatoarea și eseista americană Susan Sontag, reputata și pentru performanțele ei universitare în domeniul esteticii și poeticii literare, este laureata din acest an a Premiului Păcii acordat de Uniunea Librarilor Germani. Că de obicei, distincția îi va fi înmînata la 12 octombrie, la Frankfurt pe Main, în istorică Paulskirche, în zilele Salonului Internațional de Carte. Încă înaintea
Premiul Pacii pentru Susan Sontag by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13755_a_15080]
-
Gheorghe Grigurcu Deși apreciate îndeobște pentru "eleganță", "grație", "delicatețe", începuturile poetice ale lui Dorin Tudoran aduc deja semnele pregnante ale unei estetici a inadaptării (inadaptarea fiind un tipar lăuntric al acestui poet, care se manifestă, pe de o parte, prin insurgență morală, în zona unei istorii insuportabile, pe de alta, prin
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
mesajul. Ca și Marin Sorescu în Singur printre poeți, Liviu Capșa recurge la parodii dintr-un preaplin al bucuriei de a descoperi poezia, dintr-o exuberanță lirică. Parodiindu-l, de pildă, pe Mircea Cărtărescu, el nu numai că divulgă tehnica poetică a acestuia (relatarea la persoana întâi, enumerarea fastuoasă etc.), dar o și folosește fugitiv, pentru a-și exprima propria voioșie de citadin: " Tocmai coborâsem din 331 în Piața Aviatorilor/ uitând de mulțimea de blocuri ghemuite sub burțile norilor/ și dezvelind
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
chiar dacă azi este la modă limbajul băieților de cartier - un fel de pijama a limbii române. Liviu Capșa vine în frac în fața noastră și nu pare vetust. De ce? Pentru că o face în cunoștință de cauză, optând lucid pentru o atitudine poetică. Liviu Capșa știe ce se întâmplă cu el și cu cei din jur în actualul moment istoric, știe de ce scrie și cum scrie, știe de ce nu mai contează în prezent poezia și cât de mult totuși contează ea, acum și
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
ca suprimare a vitalului, ca artificiu: "Lumea, la atingerea ei, se artificializează - ca florile care, plasate în cavou, alături de amorul întors cu fața în jos cu aripile atîrnîndu-i de pe catafalc, sînt și ele de plumb. Citită la acest cifru, opera poetică a lui G. Bacovia este o contemplare a universului artificializat de prezența poeziei, artificializat, adică frustrat de miezul lui viu, redus la a fi oarbă materie (al cărei plîns poetul îl aude în Lacustră), dat fiind că poezia nefiind în
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
e accesibilă cercetării toată opera, nu se poate dovedi că o anumită formă nu există în Eminescu; se poate, în schimb, descoperi că un termen există. E astfel continuată și completată informația pe care o furniza pînă acum Dicționarul limbii poetice a lui Eminescu, apărut sub redacția lui Tudor Vianu, la Editura Academiei, în 1968: un instrument de lucru foarte util, dar cu destule limite. Una dintre ele, nu cea mai gravă, consta în inutilitatea definițiilor complete și științifice date cuvintelor
Despre un CD... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16648_a_17973]
-
antebrațului" etc. Din fericire, lista de cuvinte a CD-ului nu e înzestrată cu explicații. în dicționarul citat, mai supărătoare (și chiar dăunătoare din punct de vedere didactic) erau definirile rigide și limitative - de aceea chiar false - ale unor sintagme poetice: "zidurile reci = biserică"; "neguri reci = trecut nebulos, glacial și de nepătruns"; "dulce învăpăiere = fiorul plăcut al dragostei, iubire aprinsă"; "vorbe arse de al buzelor foc = mărturisiri de dragoste". O limită mai gravă a dicționarului din 1968 privea cantitatea izvoarelor folosite
Despre un CD... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16648_a_17973]
-
lexicală (caracudesc, caracudistic) apar în versurile glumețe cuprinse în vol. IV al Operelor (Caracuda în război, Cîntec caracudesc, Felicitare lui Samson Bodnărescu) și le găsim foarte ușor în textul reprodus pe CD. între destule alte cuvinte neînregistrate în dicționarul "limbii poetice", se mai pot găsi, la o repede privire ghidată de simpa curiozitate, sictir ("Și lui Samson i-a zis: sictir!", Cîntec caracudesc) sau fasolire ("Știu că ai să fii catârul/ Peste nazuri, fasolire" (Miron și frumoasa fără corp, vol. VI
Despre un CD... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16648_a_17973]
-
și destul de discutat, în poezia Dintre sute de catarge: "De-i goni fie norocul / Fie idealurile, / Te urmează în tot locul / Vânturile, valurile". Logica textului ne impune să actualizăm unul dintre sensurile verbului: "a alerga după; a urmări". Dicționarul limbii poetice face o alegere evident greșită, plasînd citatul sub definiția "a alunga, a izgoni" (cu precizarea, care nu îndreaptă lucrurile, "în contexte figurate"). Evident, se schimbă astfel înțelesul întregii strofe. Pentru a susține prima interpretare, e util să poți dovedi că
Despre un CD... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16648_a_17973]
-
și cerul gurii/ ni se umple cu delicatul gust al supei primordiale (!)", el, poetul, rămîne însă fidel naturii sale profund reflexive și care produce sentințe/premoniții: Se vor înmulți celularele, se vor înmulți./ Poți să ții marea în palmă?". Discursul poetic înghite sfere semantice contradictorii (celularul, dansul Claudiei, supa de alge, moartea) care nu creează totuși tensiuni, pentru că se lovesc într-o inerție leneșa de tonalitatea uscată a versului. Al doilea ciclu, Aproape haiku-uri se înscrie pe linia pendularii între
Un poet bucureștean by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16645_a_17970]
-
înțeleagă că în volum predomină această cochetare cu limbajul străzii. De cele mai multe ori, poetul recurge, dimpotrivă la un limbaj eseistic, pe care îl stăpânește perfect și care i se și potrivește, dar care, și el, sună nefiresc într-un recital poetic de factură fantezistă și ludică, așa cum își propune să fie Tetraktys: "chiar dacă tu îmi spui mereu că memoria este singura noastră formă de luptă împotriva morții, eu îți răspund invariabil că uitarea este singura noastră șansă de a ne elibera
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
singur, ai putea să-mi spui cu o undă de realism melancolic în glas, pentru că de mult poezia nu se mai hrănește din viziuni apocaliptice și din ipotetice stări de coșmar. Metaforele, imaginile pline de candoare și de plasticitate, licențele poetice și rezervele de oximoroane, de antonomaze, de hiperbole și de alegorii, de comparații zglobii și de epitete fandosite au fost adunate cu multă grijă de către deținuții care prestează activități în folosul comunității, încărcate în vagoane de marfă și împinse de
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
peste plantațiile clandestine de mac și de cânepă indiană." Aceste monologuri reprezintă maximum de poezie pe care îl poate produce Pavel Șușară în ipostaza de "postmodern". Puțină metafizică, pour la bonne bouche Dacă nu are prea mult noroc cu recitalul poetic închinat iubitei, Pavel Șușară se dovedește în schimb mai inspirat într-o suită de poeme dedicate lui Andrei Pleșu. în aceste poeme - plasate la sfârșitul volumului și grupate sub titlul Natură statică - sunt "descrise" diferite obiecte din "colțul metafizic al
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
Aceeași orbire, în legătură cu un alt vers, dintr-o poezie deopotrivă de celebră, Testament, de Arghezi: „odrasla vie-a crimei tuturor”. Nu l-am găsit menționat, cu explicația necesară, în nici un comentariu, oricît de amănunțit al poeziei, care, fiind o artă poetică, s-a bucurat de radiografii minuțioase. Nu știu ce este această odraslă vie a unei crime. Încă o dată, indiferent de ce aș crede eu (să fie poezia însăși, ca rezultat al unei violențe, asupra limbajului, ca și asupra tematicii?), trecerea cu vederea a
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
corespondențe din paradisiacele grădini ale liricii. Mai pe scurt, aforismele grigurciene, măsurând paradoxurile prezenței omului în lume - și ale unei individualități cu propriu destin - își au, complementar, o latură de gratuitate, de jubilație a unei emisii eliberatoare, pretext de jerbe poetice, fie și pe cel mai precar petec de existență. Nu naște, atunci, confuzie împrejurarea că opera poetului Gheorghe Grigurcu cristalizează pe spetezele aforisticii ale maximei, speculând-o la un prim palier, respectiv forând în profunzime zăcământul decopertat în fulgurațiile maximelor
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
un convivium dantesc, sub dicteul singurului său oaspete de origine divină. Mesaje dramatice învârstate de lacrima stoică a stării de fapt, ne parvin în desăvârșita formă a melosului intraverbal, elegiac și aforistic. Reabilitarea prozodiei clasice, pe baza unei rarissime erudiții poetice singularizează acest repertoriu al rezistenței prin poezie în contra suferinței, singurătății și bruiajului istoric. O voce singulară ce, asemeni elegiacului Ovidiu, își psihanalizează doliul surghiunului. Doliului de a exista crucificată în ger, poeta îi opune alternativa dispariției („Da! M-aș cuibări
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
Nirvana (cupio dissolvi), precum și o senzitivă a stărilor purgatoriale cu cromatica și sonurile lor de precursori ai morții (întreg amurg și zori, zăbranic și lumină, nenuntire și sacră eflorescență), volumul de față bate monedă pe aforismul elegiac, pe epitaful - artă poetică, pe confesiunea ultimativă emisă parcă dintr-un limb postum. Sunt mesaje venite parcă dintr-un laborator tombal în care poezia se contemplă în emitent în virtutea unui legământ pe viață și pe moarte. „Am venit pe lume/, c’era una sera
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]