25,546 matches
-
său în Paris, în 1927: «Dostoievski este Rusia. Rusia nu există fără Dostoievski». Este o opinie comună a criticilor literari că, alături de operele lui Dante Alighieri, William Shakespeare, Miguel de Cervantes, Victor Hugo și ale altor câțiva mari scriitori, romanele, povestirile și nuvelele lui Dostoievski se înscriu în Canonul european și au influențat în mod decisiv curente ca existențialismul și expresionismul. În literatura română, influența lui Dostoievski se face remarcată mai ales prin romanele "Huliganii" de Mircea Eliade sau "Animale bolnave
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Of Thee I Sing"", prima comedie muzicală căreia în 1931 i se decerne "Premiul Pulitzer". În anul 1933, George și Îra încep să lucreze la un proiect îndrăzneț: punerea în scenă sub forma unei opere muzicale populare ("opera folk") a povestirei ""Porgy and Bess"" de Dubose Heyward, inspirată din viața populației afro-americane. Pentru partitura compun arii devenite mai tarziu "songs" de mare popularitate: ""Summertime"", ""I Got Plenty of Nothing"", ""It Ain't Necessarily Șo"". Opera este reprezentată în premieră la 30
George Gershwin () [Corola-website/Science/299404_a_300733]
-
ai clubului de discuție cunoscut sub numele "The Inklings". După moartea sa, fiul lui, , a publicat foarte multe cărți bazate pe notațiile și manuscrisele nepublicate ale tatălui său, incluzând Silmarillion. Acestea, împreună cu Hobbitul și Stăpânul Inelelor, formează un complex de povestiri și poezii legate între ele, precum și istorii fictive, limbi și dialecte inventate și eseuri despre lumi imaginare precum Arda și Pământul de Mijloc. Între 1951 și 1955, Tolkien a publicat un al acestor povestiri. Deși mulți alți autori au publicat
J. R. R. Tolkien () [Corola-website/Science/299443_a_300772]
-
Stăpânul Inelelor, formează un complex de povestiri și poezii legate între ele, precum și istorii fictive, limbi și dialecte inventate și eseuri despre lumi imaginare precum Arda și Pământul de Mijloc. Între 1951 și 1955, Tolkien a publicat un al acestor povestiri. Deși mulți alți autori au publicat lucrări fantasy înaintea lui , imensul succes al Hobbitului și Stăpânului Inelelor când au fost publicate în ediție necartonată în Statele Unite a dus la o popularizare uriașă a genului, și Tolkien este acum considerat "tatăl
J. R. R. Tolkien () [Corola-website/Science/299443_a_300772]
-
putut scrie fluent la scurt timp. Mama lui l-a învățat să iubească cărțile. I-au displăcut "Comoara din insulă" și "The Pied Piper", și a găsit "Alice în Țara Minunilor" de Lewis Carroll amuzantă, dar tulburătoare. I-au plăcut povestirile despre "Indienii Roșii" și lucrările fantasy de George MacDonald. "Fairy Books"(povești cu Zâne) de Andrew Lang au fost foarte importante pentru el și au influențat foarte mult lucrările sale de mai târziu. Tolkien a studiat la King Edward's
J. R. R. Tolkien () [Corola-website/Science/299443_a_300772]
-
Lauriers sont coupés") de Édouard Dujardin îl ajută să descopere posibilitățile unei noi tehnici literare, monologul interior, pe care îl va perfecționa ulterior în creațiile sale prin acel "flux al conștiinței" ("stream of consciousness") care l-a consacrat. Concomitent, scrie povestiri, numite de el "epifanii", concentrate pe o anumită revelație trăită de personajul principal, care îl face să se vadă pe sine și lumea înconjurătoare într-o lumină complet nouă. Aceste povestiri constituie stadiul incipient al volumului "Oameni din Dublin". O
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
stream of consciousness") care l-a consacrat. Concomitent, scrie povestiri, numite de el "epifanii", concentrate pe o anumită revelație trăită de personajul principal, care îl face să se vadă pe sine și lumea înconjurătoare într-o lumină complet nouă. Aceste povestiri constituie stadiul incipient al volumului "Oameni din Dublin". O telegramă primită în Vinerea Mare (10 aprilie 1903) de la tatăl său, cu textul „Mama moare vino acasă tata.” îl determină să se întoarcă în Dublin. Mary Jane Joyce, grav bolnavă de ciroză
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
petrece adesea ziua, întinsă pe pat, toropită de oboseală. Certurile „de familie” nu zăbovesc să apară; de altfel, John McCourt observă că în "Oameni din Dublin", niciun cuplu nu este fericit, eșecul comunicării și trădarea fiind teme care unesc numeroasele povestiri ale volumului. La 27 iulie 1905 se naște primul copil al lui Joyce, Giorgio, iar părinții lui pretind că sunt căsătoriți pentru a-l declara legitim. Joyce reuștește să îl convingă pe fratele său, Stannie, să se mute cu ei
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
acei ani, cel de proză, intitulat "Oameni din Dublin" ("Dubliners"), trebuie să aștepte lumina tiparului până în 1914, fiind refuzat de douăzeci și două de ori (de cincisprezece edituri). În noiembrie 1907, Stanislaus consemnează intenția fratelui său de a extinde o povestire scrisă în Roma, care se petrece în intervalul unei zile, "Ulise", într-o lucrare de mare anvergură, un fel de „"Peer Gynt" dublinez” în care se vor regăsi și influențe din "Hamlet" și "Faust". În august 1909, Joyce se întoarce
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
o lucrare de mare anvergură, un fel de „"Peer Gynt" dublinez” în care se vor regăsi și influențe din "Hamlet" și "Faust". În august 1909, Joyce se întoarce în orașul natal pentru a discuta o posibilă publicare a volumului de povestiri "Oameni din Dublin". Nora rămâne în Triest, însă băiatul lor, Giorgio, este adus în Irlanda să-și vadă bunicul, pe John Stanislaus. În Dublin, scriitorul devine din nou victima unei glume de prost gust, puse la cale de prietenii săi
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Joyce improvizează în secret, în sala de baie, o ceremonie de botez. Joyce profită de vizita sa în Irlanda pentru a negocia din nou publicarea volumului "Oameni din Dublin". Este dispus să cedeze dorinței editorului George Roberts de a elimina povestirea "O întâlnire" ("An Encounter"), care portretizează un personaj homosexual. Când i se solitică însă asumarea obligațiilor financiare în cazul unui potențial proces de calomnie generat de publicarea volumului, Joyce se vede nevoit să renunțe încă o dată la a-și vedea
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Stephen Dedalus prin cuvintele: „N-am să slujesc ceva în care nu mai cred — fie că se cheamă căminul meu, patria mea sau biserica mea.” în care "„Non serviam”" constituie emblema apostaziei. Falimentul religiei devine o temă principală în două povestiri din "Oameni din Dublin": "Surorile" și "Grație". În "Surorile", inabilitatea părintelui Flynn de a mai ține în mâini potirul sacru marchează pierderea credinței și paralizia spirituală. Ca o coincidență, în "Arabia", același simbol al potirului îi servește naratorului pentru a
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
mai mult de atât, este un simbol al Cuvântului și al valențelor lui artistice nelimitate; spre deosebire de potirul „secătuit” al religiei, de zădărnicia rugăciunilor către un Dumnezeu absent, potirul artei se umple de sens fără încetare, precum un „corn al abundenței”. Povestirea "Grație" parodiază tema redempțiunii și atenționează că învățăturile Bisericii nu sunt corect receptate de oamenii de rând: sunt ridiculizate, vulgarizate sau reduse la simple superstiții. Despre doamna Kernan, soția protagonistului, naratorul dezvăluie următoarele: „Pentru ea, religia devenise o obișnuință [...] Dacă
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
simonia ("Surorile") sau pedofilia ("O întâlnire") nu sunt enunțate direct, deși spectrul lor se poate intui. Hélène Cixous compară cartea cu cercul al optulea al infernului dantesc. Ea observă că volumul începe cu moartea unui om și sfârșește cu o povestire intitulată "Cei morți", semn că întreaga Irlandă trăiește în trecut, este bântuită de vestigiile unei lumi apuse. Ideea este reluată și în "Ulise", în capitolul "Hades" sau în "Circe", unde fantoma mamei i se arată lui Stephen Dedalus, „cu fața
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Dedalus, „cu fața mâncată și fără nas, verde de putreziciunea mormântului”, ca o "banshee". Mai presus de atât însă, laitmotivul volumului "Oameni din Dublin" este paralizia, interpretată în sens literal în "Surorile" și având o semnificație mai abstractă în celelalte povestiri: frică, reticență, imobilitate, retragere pasivă. Joyce însuși afirma într-o scrisoare: „Voi numi seria "Oameni din Dublin" ca să trădez sufletul [...] acelei paralizii pe care mulți o consideră un oraș”. Personajele volumului sunt angrenate, mai mult sau mai puțin, într-o
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de la singurul zămislitor la singurul zămislit.” mai declară Dedalus. Opera lui James Joyce este greu încadrabilă, corespunzând în mare parte modernismului ("Ulise" este considerat o capodoperă a acestui curent), dar și unor mișcări ca realismul și naturalismul (în special prin povestirile din "Oameni din Dublin"). Cristopher Buttler crede că lucrările lui Joyce, de la "Stephen erou" până la "Veghea lui Finnegan" marchează niște pași esențiali ai evoluției literare de la epoca simbolistă la postmodernism. Harry Levin afirmă că "Portret al artistului în tinerețe" aparține
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
îi îndeamnă pe tineri să lupte pentru eliberarea Irlandei. „Emisară venind din tainica dimineață”, lăptăreasa este numită „fruntea mătăsoasă a turmelor” ("Silk of the kine") și „sărmană femeie bătrână” ("The poor old woman"), două epitete caracteristice Irlandei. Două personaje ale povestirii "O mamă" ("Oameni din Dublin"), care satirizează elanul agresiv al Renașterii Celtice, au preluat numele miticei Kathleen Ní Houlihan: tânăra pianistă Kathleen și impresarul ei nepriceput, Mr. Holohan. Evreul Leopold Bloom tinde să fie asociat mai ales cu personajele biblice
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Cartea junglei (1894) este o culegere de povestiri scrise de renumitul autor Rudyard Kipling, în perioada în care a trăit în Vermont. Toate povestirile fuseseră publicate anterior în reviste între anii 1893-1894. Cea mai cunoscută parte cuprinde trei povestiri despre aventurile unui „pui de om” abandonat, Mowgli, crescut
Cartea Junglei () [Corola-website/Science/298782_a_300111]
-
Cartea junglei (1894) este o culegere de povestiri scrise de renumitul autor Rudyard Kipling, în perioada în care a trăit în Vermont. Toate povestirile fuseseră publicate anterior în reviste între anii 1893-1894. Cea mai cunoscută parte cuprinde trei povestiri despre aventurile unui „pui de om” abandonat, Mowgli, crescut de lupi în jungla indiană. Probabil, cele mai cunoscute dintre celelalte sunt "Rikki-Tikki-Tavi", povestea unei viteze
Cartea Junglei () [Corola-website/Science/298782_a_300111]
-
Cartea junglei (1894) este o culegere de povestiri scrise de renumitul autor Rudyard Kipling, în perioada în care a trăit în Vermont. Toate povestirile fuseseră publicate anterior în reviste între anii 1893-1894. Cea mai cunoscută parte cuprinde trei povestiri despre aventurile unui „pui de om” abandonat, Mowgli, crescut de lupi în jungla indiană. Probabil, cele mai cunoscute dintre celelalte sunt "Rikki-Tikki-Tavi", povestea unei viteze manguste, și "Toomai al elefanților", povestea unui tânăr îmblânzitor de elefanți. "A doua Carte a
Cartea Junglei () [Corola-website/Science/298782_a_300111]
-
fiul său avea trei ani și jumătate. Alexandre Dumas a fost crescut de mama sa și a primit o educație mai degrabă mediocră, însă acest fapt nu i-a afectat afinitatea pentru cărți, pe care le citea ori de câte ori avea ocazia. Povestirile mamei sale despre faptele de vitejie ale tatălui său din anii de glorie a lui Napoleon i-au stârnit imaginația pentru aventuri și eroi. Deși săracă, familia tânărului de douăzeci și doi de ani Alexandre Dumas, a păstrat atât reputația
Alexandre Dumas () [Corola-website/Science/298775_a_300104]
-
Primește cu plăcere vizitatori în atelierul său. Colecționarul german, Wilhelm Uhde îl vizitează cu regularitate, de altfel el a fost primul care a scris în 1911 o carte despre Rousseau. În 1907 pictează pânza intitulată ""Îmblânzitoarea de șerpi"", inspirată de povestirile mamei pictorului Robert Delaunay asupra călătoriei sale în India. Începe pictarea unei serii de tablouri cu vegetația luxuriantă din pădurile virgine. În tabloul ""Cal atacat de un jaguar"" (1910), folosește "douăzeci și două de nuanțe de verde", cum spune Rousseau
Henri Rousseau le Douanier () [Corola-website/Science/298817_a_300146]
-
meritul domnitorului Vasile Lupu în tipărirea cărții. "Cazania" are două părți: Nicolae Manolescu, în "Istoria critică a literaturii române" desprinde următoarele trăsături ale operei: "frumusețea limbii utilizate" -vorbește pe înțelesul tuturor, presărând explicațiile cu întrebări retorice și cu îndemnuri, "arta povestirii" -este primul nostru povestitor, înfățișînd țărănește chestiunile teologice. Sfîntul Nicolae, auzind că un tată sărac vrea să-și împingă fetele spre prostituție, aruncă pe geamul casei câte o năframă cu 300 de galbeni pentru fiecare fecioară. Sfîntul mucenic Tiron caută
Varlaam Moțoc () [Corola-website/Science/298829_a_300158]
-
avea să evoce acea perioadă în prefața la Bungakuron (Critica literară): După reîntoarcerea în Japonia, a devenit profesor de literatură engleză la Universitatea Imperială din Tokio. Cariera literară a lui Natsume Soseki a început în 1905, când a scris o povestire scurtă, intitulată " Eu sunt o pisică", cu un succes atât de mare încât autorul a transformat-o într-un serial în Hototogisu (Cucul), o revistă literară importantă a vremii, fondată de prietenul său Masaoka Shiki. Imediat a publicat un alt
Sōseki Natsume () [Corola-website/Science/298873_a_300202]
-
șaptea", frescă a adolescenței din literatura noastră, alături de "Medelenii" lui Ionel Teodoreanu, îl aduce pe autor din nou în atenția cititorilor. În anul 1961 Editura militară îi publică romanul "Se revarsă apele", cu subtitlul "Cronică împletită dintr-o seamă de povestiri despre oameni și fapte întămplate în cei dintâi ani ai veacului nostru și despre răscoalele țăranilor din acea vreme". În 1967 devine membru al Uniunii Scriitorilor și pensionar al acesteia. În 1969, povestirea istorică "Iancu Jianu" apare, în foileton, în
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]