21,120 matches
-
a dat ordinul de ridicare de la sol a avioanelor românești, care au escortat avioanele ruse, obligându-le să facă cale întoarsă și să respecte orarul convenit. Două luni mai târziu, la Salzburg, unde avea loc o reuniune internațională, primul ministru rus de atunci, Serghei Stepașin, a solicitat în mod special o întrevedere președintelui Constantinescu pentru a-i cere scuze în legătură cu acest incident. Nu știu să fi existat în istoria recentă alte împrejurări în care un reprezentant de rang înalt al Rusiei
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se va dovedi foarte importantă. Un alt episod cu consecințe importante a fost cel legat de protestul CDR, pe care o mare parte a opiniei publice l-a susținut cu vehemență, în legătură cu tentativa de parafare a tratatului politic cu Federația Rusă, din primăvara lui 1996. Negocierile se desfășuraseră cu o discreție mai mult decât suspectă, astfel că românii le-au descoperit abia când s-a anunțat vizita la București a lui Evghenii Primakov, atunci Ministru de Externe al Federației Ruse. Atunci
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de travestit rolul nefast pe care îl jucase în zilele precedente. Ezitând între obediență și guvernare militară mascată, între tradiția de independență, dorința unei apropieri de Occident și dezideratul unei minorități de a apropia țara de URSS, apoi de Federația Rusă, asemeni generalului Militaru, vârfurile Armatei au provocat mai multe sincope decât se știe îndeobște în mersul României către normalitate: pentru a da un singur exemplu, prezența trupelor de diversioniști de la Buzău atât la mineriadă, cât și în câteva mari afaceri
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
guvern provocată în iarna lui 1997 de către PD, și personal de Traian Băsescu, a paralizat o piață internațională care abia ce începuse, timid, să acorde creditul său României. Acestor incertitudini politice li s-a adăugat în vara următoare intrarea Federației Ruse în încetare de plăți, ceea ce a aruncat o umbră de îndoială (nejustificată, dar nu mai puțin nocivă) și asupra solvabilității României. Doar câteva luni mai târziu, tensiunile din fosta Iugoslavie au paralizat investițiile în întreaga zonă, și nici măcar Pactul de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
colonii în mare măsură parazitare au declanșat nu fără complicitatea autorităților tentate de populism valuri succesive de pulsiuni prea puțin conforme cu valorile europene. Pitorescul violent al acestor cohorte de traficanți de toate culorile, ca să nu mai vorbim de mafia rusă încărcată de aur care a colonizat nu numai Ciprul, ci și o bună parte din Coasta de Azur, e desigur mult mai interesant pentru tabloide decât migrația legală, fie ea a lucrătorilor sezonieri (nu odată exploatați fără milă), dar și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
politic cu Moscova, ori reacția cel puțin bizară a lui Ion Iliescu față de puciul din august 1991, sau, iarăși, proiectul, aproape finalizat în 1996, al unei legături telefonice directe între diferite ministere de la București și de la Moscova, prin care conducerea rusă ar fi putut comunica, de pildă, direct, la domiciliu, nu doar cu primul ministru român, ci până și cu Directorul general al Direcției integrării în NATO din MApN. Reacția aparent excesivă a președintelui rus în chestiunea bazelor militare americane de pe
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și de la Moscova, prin care conducerea rusă ar fi putut comunica, de pildă, direct, la domiciliu, nu doar cu primul ministru român, ci până și cu Directorul general al Direcției integrării în NATO din MApN. Reacția aparent excesivă a președintelui rus în chestiunea bazelor militare americane de pe teritoriul României devine cumva explicabilă în acest cadru. Așa cum am mai scris, cred că noua împărțire a sferelor de influență din 1989 lăsa, fie și implicit, Rusiei lui Gorbaciov cele 90 de procente de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
lipsa sprijinului rusesc, este responsabil pentru eșecul mișcării de emancipare. Singurul câștig pentru principatele danubiene în urma răscoalei de la 1821 a fost restaurarea principiului domnitorilor pământeni. De asemenea, suzeranitatea otomană a fost temperată de intrarea celor două țări române sub protectorat rus. Influența rusă va fi continuu amplificată. Convenția de la Akkerman, din 7 octombrie 1826, consfințește prerogativele Rusiei și calitatea sa de putere protectoare în principatele danubiene. Iar Tratatul de la Adrianopol, încheiat cu ocazia victoriei Rusiei în războiul ruso-turc din 1828-1829, a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rusesc, este responsabil pentru eșecul mișcării de emancipare. Singurul câștig pentru principatele danubiene în urma răscoalei de la 1821 a fost restaurarea principiului domnitorilor pământeni. De asemenea, suzeranitatea otomană a fost temperată de intrarea celor două țări române sub protectorat rus. Influența rusă va fi continuu amplificată. Convenția de la Akkerman, din 7 octombrie 1826, consfințește prerogativele Rusiei și calitatea sa de putere protectoare în principatele danubiene. Iar Tratatul de la Adrianopol, încheiat cu ocazia victoriei Rusiei în războiul ruso-turc din 1828-1829, a marcat ieșirea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
calitatea sa de putere protectoare în principatele danubiene. Iar Tratatul de la Adrianopol, încheiat cu ocazia victoriei Rusiei în războiul ruso-turc din 1828-1829, a marcat ieșirea economică și politică a principatelor de sub dominația otomană și absorbirea lor în aria de influență rusă. Sub guvernarea lui Pavel Kiselev, influența rusă s-a afirmat prin redactarea Regulamentului organic, intrat în vigoare în 1831 în Țara Românească, respectiv în 1832 în Moldova, document care a așezat cadrul legislativ pentru cele două principate. Scopul Regulamentelor a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
danubiene. Iar Tratatul de la Adrianopol, încheiat cu ocazia victoriei Rusiei în războiul ruso-turc din 1828-1829, a marcat ieșirea economică și politică a principatelor de sub dominația otomană și absorbirea lor în aria de influență rusă. Sub guvernarea lui Pavel Kiselev, influența rusă s-a afirmat prin redactarea Regulamentului organic, intrat în vigoare în 1831 în Țara Românească, respectiv în 1832 în Moldova, document care a așezat cadrul legislativ pentru cele două principate. Scopul Regulamentelor a fost îndoit: de a raționaliza și reforma
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care a impus condiții draconice învinsului: pierderi teritoriale masive (Dobrogea și Cadrilaterul), economia și resursele naturale complet aservite Puterilor Centrale. Deși a fost înfrântă pe toate fronturile, România a profitat de conjunctura complet nesperată: destrămarea Monarhiei Duale și a Imperiului Rus în urma revoluției bolșevice. Vidul de putere a permis crearea României Mari, prin alipirea la nucleul Regatului provinciile Basarabia, Bucovina și Transilvania. Trebuie subliniat apăsat, alături de F. Constantiniu, că "Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. [...] Războiul început
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și forțele răului (reprezentate de Turcia). Lupta pentru independența țărilor române este de neînțeles în afara acestui decor maniheist. De asemenea, ea ar fi fost imposibil de realizat în lipsa ajutorului primit de la Rusia. Dimitrie Cantemir este deschizătorul de drum în direcția rusă, un drum care va fi pavat ulterior către sfârșitul veacului al XVIII-lea, când "domnitorii Moldovei încep să nutrească, din ce în ce mai mult, sentimentul aproprierii de Rusia. Prin aceasta, acești domnitori se apropie de sentimentul poporului care nutrea totdeauna simpatie față de poporul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un drum care va fi pavat ulterior către sfârșitul veacului al XVIII-lea, când "domnitorii Moldovei încep să nutrească, din ce în ce mai mult, sentimentul aproprierii de Rusia. Prin aceasta, acești domnitori se apropie de sentimentul poporului care nutrea totdeauna simpatie față de poporul rus și ucrainean" (Roller, 1952, p. 258). Filonul slav al duhului românesc a exprimat dintotdeauna propensiunea afectivă primordială a poporului român față de sufletul rus. Lupta pentru independență a românilor stă sub semnul unei serii de intervenții rusești, în jurul cărora se configurează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Rusia. Prin aceasta, acești domnitori se apropie de sentimentul poporului care nutrea totdeauna simpatie față de poporul rus și ucrainean" (Roller, 1952, p. 258). Filonul slav al duhului românesc a exprimat dintotdeauna propensiunea afectivă primordială a poporului român față de sufletul rus. Lupta pentru independență a românilor stă sub semnul unei serii de intervenții rusești, în jurul cărora se configurează mitul rușilor ca salvatori ai românilor. Prima expresie a mitului se materializează pe fondul războiului ruso-turc din 1768-1744, când "armatele rusești alungă pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Rusiei. Independența României este interpretată ca fiind un simplu efect secundar al victoriei Rusiei împotriva Turciei. Bucureștiul a deschis larg porțile sale, celebrând pentru a doua oară pe "liberatorul popoarelor din Orient", în timp ce "populația Bucureștilor a întâmpinat cu simpatie armata rusă, în marș spre Turcia" (Roller, 1952, p. 414). După ce pe frontul de luptă împotriva turcilor s-a "cimentat nobila tradiție a frăției de arme româno-ruse", pe frontul diplomatic Rusia a obținut pentru România independența de stat prin Tratatul de la San-Stefano
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
obținut pentru România independența de stat prin Tratatul de la San-Stefano: "Pentru România, acest tratat recunoaște proclamarea independenței, pe care, în urma frăției de arme ruso-române, Rusia a impus-o Turciei" (Roller, 1952, p. 421). În ciuda tuturor binefacerilor cu care marele popor rus i-a blagoslovit pe români, elita politică a acestora din urmă, aservită capitalului străin și puterilor imperialiste, a luat parte la "războiul criminal antisovietic" (1941-1944) (Roller, 1952, p. 662). "Atacul criminal contra URSS", lansat la 22 iunie 1941, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
locul rusofiliei sovietice, care pe alocuri capătă chiar accente de rusolatrie. Programatic, educația istorică avea sarcina de a ilustra "rolul universal-istoric al Rusiei" în salvarea culturii europene în general și a românilor în particular. Manualele școlare promovează astfel un mesianism rus - universal și românesc deopotrivă -, prezentând istoria românilor ca un apendice al istoriei marelului popor de la răsărit. O altă mutație substanțială se produce în privința concepției referitoare la unitatea poporului român. Decisivă este reconotarea unității naționale în unitate muncitorească, pe fondul unui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din misiile acestei legislații a fost să corecteze "lipsurile" prezente în tradiția pedagogică românească, "unele dintre acestea izvorind din prevederile Legii din 1948". Fără să îl numească explicit, principalul defect diagnosticat de autoritățile române a fost, cu siguranță, obligativitatea limbii ruse decretată la 1948, care douăzeci de ani mai târziu dispare din noua legislație. Învățământul românesc este de-rusificat pe fundalul ieșirii de sub tutelajul politic al Moscovei. Învățământul obligatoriu, pe care legea de la 1948 îl diminua la 4 ani (art. VI
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cele la care ajunge mesianismul polonez în versiunea lui Adam Mickiewicz (pentru care Polonia suferindă era portretizată metaforic ca fiind "Christosul națiunilor") sau mesianismul rusesc în versiunea lui Feodor Dostoievski (cu a sa credință nestrămutată în rolul mesianic al poporului rus de a mântui omenirea), mesianismul național românesc este unul particular, putând fi caracterizat mai adecvat prin noțiunea mai slabă de misionism istoric. Misionismul național face pereche cu eshatologia politică românească, prezentă în două ipostaze: a) sub formula naționalistă a eshatologiei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
poloneză "watra" (foc, vatră), în cehă și slovacă "vatra" (vatră); la ruși, cuvântul există doar ca derivat "ватpуха", și în diminutive "ватpушка" și "ватрушечка" care desemnează un fel de prăjitură cu brânză, coaptă în vatră ("ватра" cuvânt dispărut din limba rusă); la țiganii din România și din Cehoslovacia, cuvintele atestate sunt "vatra" și "vatro". 77 La romani ca și în India ariană "focul domestic" era venerat, aducându-i-se, zilnic, sacrificii alimentare și, de trei ori pe lună, flori; cultul era
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
contestat existența unei teorii a metaforei, deoarece metafora este, prin definiție, o încălcare a regulilor utilizării unui termen. G. Lakoff a susținut existența unei metafore fundamentale care creează un nou mod de a percepe lumea. Nina Aroutiounova, din cadrul Școlii formale ruse, definește metafora ca mijloc de valorizare a individualității unui obiect, pentru evidențierea caracterului său unic și excepțional.48 Jean Cohen prezintă două accepțiuni ale metaforei, ca figură și ca "abatere paradigmatică";49 metafora prinde viață printr-un proces de interiorizare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
hora, omniprezentă în filosofia populară. Originea horei a fost stabilită de unii cercetător (Nicolae Iorga) în dansul Kolabrismului, de sorginte tracă (kolo), reprezentând adorarea soarelui la solstițiuri și echinoxuri, și răspândit și la alte popoare: koro-ul bulgar, kolesca sârbă, korovod-ul rus, colomeica poloneză, choreia greacă, Valla albaneză. Hora românească poate fi "închisă", de tipul cercului, prezentă în ocaziile rituale, ceremoniale și festive, și "deschisă", spiralică, care se juca numai ritual și ceremonial. Kolabrismos-ul era o horă de tip spirală, care pornea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
suprafață.“ (R. Rhees, „Nachwort“, în Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., p. 231.) 94 „Era de părere că noul regim din Rusia avea grijă cu adevărat ca masele să aibă de lucru. Când venea vorba despre faptul că muncitorii ruși erau tutelați, că ei nu aveau libertatea să-și părăsească slujbele sau să-și schimbe locul de muncă sau când se vorbea eventual despre lagărele de muncă, acestea nu făceau impresie asupra lui Wittgenstein. Pentru el, înspăimântător ar fi dacă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
îngrozitor faptul că o societate suferă de «deosebiri între clase». Când am vorbit despre faptul că birocratizarea aducea cu sine introducerea deosebirilor de clasă în Rusia, mi-a spus: Dacă există ceva care ar putea distruge simpatia mea pentru guvernul rus, aceasta ar fi dezvoltarea progresivă a deosebirilor de clasă».“ (R. Rhees, op. cit., p. 272.) 95 Ibidem, p. 274. 96 Vezi D. Lee, op. cit., p. 196. 97 Vezi Wittgenstein, Sein Leben in Bildern und Texten, p. 299. 98 J. N. Findlay
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]