20,650 matches
-
un calculator universal, trebuie să existe un mecanism convenabilde citire-scriere, cum ar fi banda perforată. Cunoscând modelul teoretic al "mașinii universale de calcul" a lui Alan Turing, John von Neumann a definit o arhitectură ce utilizează aceeași memorie atât pentru stocarea programelor cât și a datelor: practic toate calculatoarele moderne utilizează această arhitectură (sau una derivată din ea). Deși, din punct de vedere teoretic, după cum a arătat și proiectul lui Babbage, se poate implementa un calculator complet mecanic, electronica a făcut
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
calculator electromecanic construit cu finanțare de la IBM și cu asistență din partea personalului IBM, sub conducerea matematicianului Howard Aiken de la Harvard. Proiectul său a fost influențat de mașina analitică a lui Babbage, folosea aritmetică în baza 10 și avea roți de stocare și comutatoare rotitoare în plus față de releele electromagnetice. Se putea programa cu o bandă de hârtie perforată, și conținea mai multe unități de calcul ce lucrau în paralel. Versiunile ulterioare conțineau mai mult ecititoare de bandă perforată, iar mașina putea
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
atât programul cât și datele de lucru aveau să fie stocate într-un singur spațiu unificat. Acest proiect simplu, denumit arhitectura von Neumann, avea să constituie baza dezvoltării tuturor succesoarelor lui ENIAC din toată lumea. În cadrul acestei generații, spațiul temporar de stocare consta din linii cu întârziere, care foloseau timpul de propagare a sunetului printr-un mediu, cum ar fi mercurul lichid (sau un cablu) pentru a stoca datele temporar. O serie de impulsuri acustice sunt trimise de-a lungul unui tub
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
un 0 și determinau oscilatorul să-l retransmită. Alte mașini foloseau tuburi Williams, care se bazau pe proprietatea unui tub catodic de a stoca și accesa date. Până în 1954, memoriile cu ferite începuseră să înlocuiască alte forme de mecanisme de stocare temporară, și au dominat acest domeniu până spre jumătatea anilor 1970. EDVAC a fost primul calculator cu program stocat care a fost proiectat, dar nu a fost primul care a funcționat. Eckert și Mauchly au părăsit proiectul, iar construcția acestuia
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
de cuvinte de câte 11 cifre zecimale plus semn (lungime echivalentă în binar cu 72 biți. O caracteristică esențială a sistemului UNIVAC a fost un nou tip de bandă magnetică metalică, și o unitate de bandă de mare viteză, pentru stocare pe mediu nevolatil. În 1952, IBM a anunțat public mașina electronică de prelucrare a datelor IBM 701, prima din seria IBM 700/7000 și primul calculator IBM mainframe. IBM 704, introdus în 1954, utiliza memorie cu ferite, care a devenit
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
denumite astăzi firmware sau microcod. Acest concept a fost utilizat în procesoarele și în unitățile de virgulă mobilă ale mainframe-urilor și ale altor calculatoare, cum ar fi cele din seria IBM 360. În 1956, IBM a vândut primul sistem de stocare pe disc magnetic, RAMAC ("Random Access Method of Accounting and Control"). Acesta utiliza 50 de discuri metalice de , cu 100 de piste pe fiecare față. Acesta putea stoca 5 megaocteți de date și costa de dolari pe megaoctet. La nivelul
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
Random Access Method of Accounting and Control"). Acesta utiliza 50 de discuri metalice de , cu 100 de piste pe fiecare față. Acesta putea stoca 5 megaocteți de date și costa de dolari pe megaoctet. La nivelul anului 2008, unitățile de stocare pe suport magnetic, sub formă de hard diskuri, costau mai puțin de o cincizecime de cent pe megaoctet. În a doua jumătate a anilor 1950, tranzistoarele bipolare (TBIP) au înlocuit tuburile electronice. Utilizarea lor a dat naștere calculatoarelor de a
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
mii de 1401 între 1960 și 1964. Electronica cu tranzistoare a dus la îmbunătățirea nu doar a procesoarelor, ci și a dispozitivelor periferice. IBM 350 RAMAC a fost introdus în 1956 și a fost primul hard-disk din lume. Unitățile de stocare pe disc magnetic din a doua generație de calculatoare puteau stoca zeci de milioane de litere și cifre. La procesor se puteau conecta mai multe periferice, capacitatea totală de memorare crescând la ordinul sutelor de milioane de caractere. Pe lângă unitățile
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
magnetic din a doua generație de calculatoare puteau stoca zeci de milioane de litere și cifre. La procesor se puteau conecta mai multe periferice, capacitatea totală de memorare crescând la ordinul sutelor de milioane de caractere. Pe lângă unitățile fixe de stocare, conectate la procesor prin legături de mare viteză, au apărut și unități de disc deconectabil. Astfel, o stivă de discuri se putea înlocui în câteva secunde cu o alta. Deși capacitatea unui disc deconectabil este mai mică decât cea a
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
presiune egală cu suma dintre presiunea exterioară a apei la adâncimea la care se află supapa și tensiunea resortului. Sistemul de alimentare cu amestec gazos respirator de la suprafață este fie o pompă acționată manual pentru aer, fie o stație de stocare pentru gaze formată din mai multe butelii de 50 l fiecare, în care amestecul respirator este comprimat până la o presiune de 200 bar (sc.man.), cu ajutorul compresoarelor de înaltă presiune. Problema principală care se pune la acest tip de echipament
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
cu plastronul de a se ridica de pe umeri mai mult decât este nevoie. Sursa de alimentare cu amestec gazos respirator de la suprafață este fie o pompă care în trecut era acționată manual, un compresor pentru aer, fie o stație de stocare pentru gaze formată din mai multe butelii de 50 l fiecare, în care amestecul respirator este comprimat până la o presiune de 200 bar (sc.man.). Acest ultim sistem a devenit din ce în ce mai răspândit, încărcarea buteliilor făcându-se cu ajutorul compresoarelor de înaltă
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
mișcare, era de dorit filtrarea oricăreri reflecții a obiectelor staționare. Filtrarea s-a realizat prin comparația fiecărui impuls primit cu impulsul anterior, și rejectarea ambelor dacă sunt identice, păstrând un semnal rezidual ce conține doar imaginile obiectelor în mișcare. Pentru stocarea impulsurilor primite în vederea comparării lor, ele treceau printr-o linie de transmisie, care le întârzia exact atât timp cât se scurgea între transmiterea impulsurilor. Turing s-a angajat la Laboratorul Național de Fizică (NPL) în octombrie 1945, moment la care oamenii de
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
o vizită a superintendentului Diviziei de Fizică de la TRE la 22 noiembrie 1946, care a venit însoțit de Frederic C. Williams și A. M. Uttley, tot de la TRE. Williams a condus un grup de dezvoltare TRE care lucra la mecanisme de stocare a datelor pe bază de tuburi catodice pentru aplicații radar, ca alternativă la liniile de întârziere. El deja acceptase să fie profesor la Universitatea Manchester, și majoritatea tehnicienilor săi de circuite erau în procesul de transfer la Departmentul de Energie
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
semnalele radar. Lucrând la TRE, cu puțin timp înainte de a trece la Universitatea Manchester în decembrie 1946, el dezvoltase o formă de memorie electronică denumită tub Williams, bazat pe un tub catodic obișnuit și care a devenit primul dispozitiv de stocare cu acces aleator. (SSEM) a fost proiectat pentru a demonstra că tubul Williams era un dispozitiv practic de stocare, prin verificarea faptului că datele reținute în acesta pot fi actualizate continuu la viteza necesară pentru a fi utilizate într-un
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
o formă de memorie electronică denumită tub Williams, bazat pe un tub catodic obișnuit și care a devenit primul dispozitiv de stocare cu acces aleator. (SSEM) a fost proiectat pentru a demonstra că tubul Williams era un dispozitiv practic de stocare, prin verificarea faptului că datele reținute în acesta pot fi actualizate continuu la viteza necesară pentru a fi utilizate într-un calculator. Pentru utilizarea într-un calculator numeric bazat pe sistemul de numerație binar, tubul trebuia să poată stoca oricare
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
SSEM s-a utilizat un tub mai mic, CV1097, de . În urma numirii sale la catedra de inginerie electrică a Universității Manchester, Williams și-a recrutat colegul de la TRE, Tom Kilburn. Până în toamna lui 1947, cei doi au mărit capacitatea de stocare a unui tub Williams de la un bit la 2048 de biți aranjați într-un tablou de 64 pe 32, și au demonstrat că un astfel de tub poate stoca acești biți timp de patru ore. Inginerul Geoff Tootill de la TRE
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
un registru acumulator pe 32 de biți, în care se stocau temporar rezultatele intermediare ale unui calcul, și un al treilea pentru a stoca instrucțiunea curentă împreună cu adresa sa de memorie. Un al patrulea tub catodic, lipsit de electronica de stocare a datelor pe care o aveau celelalte trei, era utilizat ca dispozitiv de ieșire, capabil să afișeze șablonul de biți al oricărui tub catodic de stocare selectat. Fiecare cuvânt de RAM pe 32 de biți putea conține fie date, fie
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
împreună cu adresa sa de memorie. Un al patrulea tub catodic, lipsit de electronica de stocare a datelor pe care o aveau celelalte trei, era utilizat ca dispozitiv de ieșire, capabil să afișeze șablonul de biți al oricărui tub catodic de stocare selectat. Fiecare cuvânt de RAM pe 32 de biți putea conține fie date, fie o instrucțiune. Într-o instrucțiune, biții 0-12 reprezentau adresa de memorie a operandului, iar biții 13-15 reprezentau codul operației; restul de 24 biți erau nefolosiți. Arhitectura
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
puteau fi reprezentate pe un cuvânt de 32 de biți erau de la −2 până la +2 − 1 (în zecimal, de la − până la +). Setul de intrucțiuni pe trei biți al lui SSEM permitea maximum 8 (2) instrucțiuni diferite. Spre deosebire de convenția modernă, spațiul de stocare al mașinii era aranjat cu cifrele cel mai puțin semnificative la stânga; astfel, numărul zecimal 1 era reprezentat pe trei biți ca "100", și nu ca "001". Operațiunile negative ale SSEM erau cauzate de lipsa de hardware pentru efectuarea altor operațiuni
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
mai multor instituții guvernamentale și educaționale, declanșând un interes larg privind construcția unei noi generații de mașini electronice de calcul, inclusiv EDSAC și SEAC. După 1948 mașinii ENIAC i s-au adus mai multe îmbunătățiri, printre care un mecanism de stocare read-only a programelor utilizând tablourile funcționale ca ROM de program, o idee inclusă în patentul ENIAC și propusă independent de Dr. Richard Clippinger de la BRL. Dick Clippinger s-a consultat cu John von Neumann asupra setului de instrucțiuni. Clippinger gândea
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
6) erau utilizate drept contor program, un alt acumulator (15)era cel principal, un al treilea (8) era utilizat ca pointer de adresă pentru citirea datelor din tablourile funcționale, și majoritatea celorlalte acumulatoare (1-5, 7, 9-14, 17-19) erau utilizate pentru stocarea datelor. Introducerea programului stocat pentru ENIAC era efectuată de Betty Jennings, Dick Clippinger și Adele Goldstine. Prima rulare a lui ENIAC cu program stocat a avut loc la 16 septembrie 1948, cu execuția unui program scris de Adele Goldstine pentru
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
se poată reține atât cod cât și date a fost concepută în timpul dezvoltării ENIAC, dar nu s-a implementat atunci din cauză că prioritățile impuse de al doilea război mondial cereau realizarea mașinii cât mai repede, iar cele 20 de puncte de stocare erau prea puțin pentru a ține și programele și datele. Z3 și Colossus au fost dezvoltate independent unul de altul și independent de ABC și de ENIAC în timpul celui de-al doilea război mondial. Z3 a fost distrus de bombardamentele
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
analyse du cycle de vie (ACV)"". Expresia "cradle-to-grave" se referă la ciclul de viață al unui produs, care începe în momentul proiectării produsului și se continuă prin achiziția și utilizarea materiilor prime, fabricarea sau procesarea cu fluxul de deșeuri asociate, stocarea, distribuția, utilizarea și retragerea din uz sau reciclarea. În ciclul de viață complet trebuie incluse și fazele de transport necesare sau cauzate de existența produsului. Fazele combinate ale ciclului de viață constituie întregul sistem "cradle-to-grave". Formele timpurii ale LCA au
Evaluarea ciclului de viață () [Corola-website/Science/317347_a_318676]
-
boală a unui organism. Include ingestia alimentelor, absorbția, digestia, biosinteza, catabolismul și excreția. Dieta unui organism este ceea ce mănâncă, care este determinată în mare măsură de disponibilitatea, procesarea și palatabilitatea hranei. O dietă sănătoasă include prepararea alimentelor și metode de stocare care protejează împotriva oxidării nutrienților, împotriva căldurii sau percolării, și care reduc riscul toxiinfecțiilor alimentare. Nutriționiștii dieteticieni înregistrați sunt profesioniști din domeniul sănătății calificați pentru furnizarea sfaturilor dietetice sigure, bazate pe dovezi, care includ analiza a ceea ce se mănâncă, analiza
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
chiar peluze întregi rezervate doar pentru ei. Multe grupuri de suporteri au un "purtător de cuvânt" care discută anumite probleme cu conducerea clubului favorit, de cele mai multe ori acestea fiind prețul tichetelor, numărul de locuri alocate grupării dar și spațiul de stocare. Unele cluburi oferă tichete la preț redus grupărilor, spațiu de stocare al steagurilor sau altor elemente, dar și posibilitatea de a intra pe stadion mai devreme față de restul spectatorilor, pentru a pregăti eventuale coregrafii. Aceste relații sunt de obicei criticate
Ultras () [Corola-website/Science/321885_a_323214]