205,475 matches
-
() este teolog, asistent social și politician german, membru al Uniunii Creștin Democrate germane (CDU). s-a născut în orașul Siegen. Pe când avea doar 3 ani, familia Heinrich se mută în sudul Germaniei, unde părinții săi încep să lucreze într-un azil de bătrâni pe care ajung, mai târziu, să îl conducă. După efectuarea serviciului civil, merge pentru un an
Frank Heinrich () [Corola-website/Science/336009_a_337338]
-
azil de bătrâni pe care ajung, mai târziu, să îl conducă. După efectuarea serviciului civil, merge pentru un an în Canada, în calitate de student la teologie. Se dedica apoi studiilor în asistență socială și ajunge, ulterior, membru al Armatei Salvării, în orașul Freiburg im Breisgau. Până în anul 1995, conduce, în calitate de asistent social, serviciul de misiune socială ("die Insel" și "die Spinnwebe"), la Freiburg. În anul 1997 Heinrich a fost ridicat la rang de ofițer al Armatei Salvării. Din anul 1997 și până în
Frank Heinrich () [Corola-website/Science/336009_a_337338]
-
și "die Spinnwebe"), la Freiburg. În anul 1997 Heinrich a fost ridicat la rang de ofițer al Armatei Salvării. Din anul 1997 și până în momentul depunerii candidaturii sale pentru Bundestag, Frank Heinrich conduce, împreună cu soția lui, corpul Armatei Salvării din orașul Chemnitz. Frank Heinrich este căsătorit din anul 1987 și este tată a 4 copii. Din anul 2007, Frank Heinrich este membru al Uniunii Creștin Democrate din Germania (CDU). La alegerile pentru Bundestag din 2009 și 2013, obține, consecutiv, mandatul parlamentar
Frank Heinrich () [Corola-website/Science/336009_a_337338]
-
doisprezece alți parlamentari CDU, egalizarea taxelor în cadrul Legii parteneriatului civil (). În vederea construirii parteneriatelor economice între Chemnitz și tările africane, Heinrich a inițiat, în iunie 2014, rețeaua „Mediul business întâlnește Africa” (Business trifft Afrika), împreună cu Camera de industrie și comerț a orașului Chemnitz ), rețea care se reunește anual și care și-a câștigat, deja, prestigiul.
Frank Heinrich () [Corola-website/Science/336009_a_337338]
-
elaborat culegerea "Prostonárodní české písně o říkadla" (Cântece și rime populare cehe), în care a adunat diverse basme populare. Mediul rural a fost privit ca adevărata Boemie, în care folclorul și tradițiile cehe au supraviețuit departe de influențele străine de la oraș. Acest aspect poate fi observat în scrierile Boženei Němcová, mai ales în romanul "Bunica" care prezintă viața dintr-un sat aflat în estul Boemiei. Ca urmare, limba cehă a fost restaurată ca limbă oficială în Ținuturile Cehe, iar acum este
Renașterea Națională Cehă () [Corola-website/Science/336003_a_337332]
-
populație). La nivel mondial, ibadiții reprezintă 3-4% din totalul musulmanilor. Singura țară din lume în care ei sunt majoritari este Oman, acolo unde sunt aproximativ 75% din populație. Ibadiți mai sunt în diferite regiuni din: Curentul ibadit a apărut în orașul Basra, din actualul Irak. Numele curentului vine de la cel al lui ʿAbdu l-Lăh ibn Ibăḍ, care a creat o sciziune în rândul curentului kharigit, care era prima sectă politico-religioasă a islamului. O altă teorie referitoare la originea ibadismului spune că
Ibadism () [Corola-website/Science/335997_a_337326]
-
Bătălia de la Târgu Jiu s-a desfășurat între între 3/16 noiembrie - 4/17 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat învingerea forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, în împrejurimile orașului Târgu Jiu, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat imediat în continuarea celei de-A doua bătălii de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor germane. Pierderea bătăliei a avut un impact
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
29 octombrie/11 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916 s-a desfășurat A doua bătălie de pe Valea Jiului, care a avut ca rezultat străpungerea apărării forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, prin trecătorile Surduc și Vâlcan și ocuparea orașului Târgu Jiu. Comandant ai Armatei 1 - General de brigadă Paraschiv Vasilescu<br> Comandant al Diviziei 1 Infanterie - Colonel Ioan Anastasiu<br> Comandant al Diviziei 17 Infanterie - Colonel Constantin Neculcea Comandant al Armatei 9 - General de infanterie Erich von Falkenhayn<br
Bătălia de la Târgu Jiu (1916) () [Corola-website/Science/336001_a_337330]
-
percepute ca bază politicii naționaliste sârbe a lui Slobodan Milošević. Ranković s-a născut în satul Draževac de lângă Obrenovac, în Regatul Șerbiei. Născut într-o familie săracă, Ranković și-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă. A urmat liceul în orașul său natal. A plecat la Belgrad pentru a lucra și s-a alăturat mișcării muncitorești de acolo. El a fost, de asemenea, influențat de colegii săi, care, în momentul în care Partidul Comunist a fost interzis, au adus reviste și
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
cehe. În tinerețe, el a vrut să devină preot. După ce a urmat școala secundară în perioada 1788-1792, a ales totuși să studieze filosofia și dreptul. Începând din 1799, el a început să predea la liceul local (Gymnasium) din Litoměřice ("Leitmeritz"), oraș ce avea pe atunci o majoritate germană. În 1815 s-a mutat la Praga, unde a lucrat până în 1845 ca profesor de limba cehă la Colegiul Academic din Orașul Vechi. A obținut un doctorat în filozofie și matematică în anul
Josef Jungmann () [Corola-website/Science/335999_a_337328]
-
a început să predea la liceul local (Gymnasium) din Litoměřice ("Leitmeritz"), oraș ce avea pe atunci o majoritate germană. În 1815 s-a mutat la Praga, unde a lucrat până în 1845 ca profesor de limba cehă la Colegiul Academic din Orașul Vechi. A obținut un doctorat în filozofie și matematică în anul 1817; el a fost decan al Facultății de Arte în 1827 și 1838. În 1840, el a devenit rector al Universității Caroline din Praga. Jungmann a fost un susținător
Josef Jungmann () [Corola-website/Science/335999_a_337328]
-
sentimente naționaliste. În plus, populația sârbă și muntenegreană din Kosovo s-a confruntat cu nemulțumirea economică și socială în creștere a studenților de la universitate. Prin 1981, Universitatea din Priștina avea 20.000 de studenți - adică unul din zece locuitori ai orașului era student. Demonstrațiile au început la 11 martie 1981, inițial ca un mic protest spontan pentru o mâncare mai bună la cantina universității și îmbunătățirea condițiilor de trai în cămine. Obosiți să aștepte ore în șir la coadă pentru alimente
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
au folosit forța împotriva protestatarilor. La 3 aprilie, ultimele demonstrații au avut loc în Vučitrn, Uroševac, Vitina și Kosovska Mitrovica, acestea fiind repede suprimate de forțele suplimentare de poliție. La revolte au participat aproximativ 20.000 de oameni în șase orașe. La sfârșitul lunii aprilie, New York Times a raportat că nouă persoane au murit și mai mult de cincizeci au fost rănite. În luna iulie, New York Times a raportat că au fost rănite mai mult de 250 de persoane. Presa iugoslavă
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
este o moschee din orașul Samarra, Irak. Reprezintă unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ale musulmanilor șiiți deoarece aici se află mormintele celui de-al zecelea imam, Ali An-Naqi și celui de-al unsprezecelea, Hasan Al-Askari. Imamii Ali și Hasan au trăit în
Moscheea Al-Askari () [Corola-website/Science/336011_a_337340]
-
Samarra, Irak. Reprezintă unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ale musulmanilor șiiți deoarece aici se află mormintele celui de-al zecelea imam, Ali An-Naqi și celui de-al unsprezecelea, Hasan Al-Askari. Imamii Ali și Hasan au trăit în orașul Samarra ca prizonieri la tabăra militară a califului Al-Mu'tasim, numită "Askaru l-Mu‘tasim". Datorită acestui fapt, cei doi imami au primit titlul de "Askariyyăn" sau "Prizonierii din tabără". Se presupune că ar fi murit în cele din urmă
Moscheea Al-Askari () [Corola-website/Science/336011_a_337340]
-
a sanctuarului. În anul 2009, domul și cele două minarete au fost complet restaurate iar moscheea a fost redeschisă. din Samarra este unul dintre cele mai importante sanctuare ale musulmanilor șiiți, atrăgând anual mii de pelerini. Importanța sa și a orașului în general se datorează nu numai faptului că aici se află înmormântați al zecelea și al unsprezecelea imam, ci și faptului că al doisprezecelea și ultimul imam, Muhammad Al-Mahdi, a dispărut în mod misterios în acest loc. Imamul Al-Mahdi este
Moscheea Al-Askari () [Corola-website/Science/336011_a_337340]
-
Fshejtë" sau "Ura e Shenjtë") este un pod de piatră cu un arc peste canionul Drinul Alb, construit în secolul al XVIII-lea în partea de vest a provinciei Kosovo. El este situat în satul Dol, la 19 km de orașul Gjakova, pe drumul de la Gjakova la Prizren. Podul are aproximativ 70 m lungime, 7 m lățime și 22 m înălțime. Împreună cu Canionul Drinul Alb, este protejat prin lege începând din anul 1986. Podul Fshajt, ce traversează râul Drinul Alb, datează
Podul Fshajt () [Corola-website/Science/336026_a_337355]
-
a fost o republică maritimă centrată în orașul Dubrovnik ("Ragusa" în italiană și latină) din Dalmația (astăzi în Croația sudică), care a existat între 1358 și 1808. Ea a ajuns la apogeul operațiunilor comerciale în secolele al XV-lea și al XVI-lea, după care a intrat în
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
a intrat în declin, sfârșind prin a fi cucerită de Imperiul Francez al lui Napoleon și anexată oficial Regatului Napoleonian al Italiei în 1808. Avea o populație de circa 30.000 de locuitori, dintre care 5.000 trăiau în interiorul zidurilor orașului. Motto-ul său era "" Non bene pro toto libertas venditur auro"", care înseamnă „Libertatea nu se vinde bine nici pentru tot aurul”. Inițial denumită "Communitas Ragusina" („Comunitatea Ragusană”), în secolul al XIV-lea a fost rebotezată în "Respublica Ragusina", denumire
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Korčula, Brač și Hvar pentru circa opt ani. A trebuit ca ele să fie însă retrocedate din cauza opoziției micilor nobili locali care simpatizau cu Veneția, care le acorda unele privilegii. În secolul al XVI-lea, unitățile administrative ale Republicii erau: orașul Ragusa (Dubrovnik); comitatele Konavle, Župa dubrovačka - Breno, - Litoralul Ragusan, Ston, Insula Lastovo, Insula Mljet, Insulele Šipan, Lopud și Koločep; și căpităniile Cavtat, Orebić, Janjina cu magistrați locali numit de Marele Sfat. Lastovo și Mljet erau comunități semiautonome (lat. "universitates") fiecare
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Konavle, Župa dubrovačka - Breno, - Litoralul Ragusan, Ston, Insula Lastovo, Insula Mljet, Insulele Šipan, Lopud și Koločep; și căpităniile Cavtat, Orebić, Janjina cu magistrați locali numit de Marele Sfat. Lastovo și Mljet erau comunități semiautonome (lat. "universitates") fiecare cu Statutul său. Orașul datează de prin secolul al VII-lea (circa 614) după ce raidurile avarilor și slavilor au distrus orașul roman , Cavtatul de astăzi. Unii dintre supraviețuitori s-au strămutat la 25 km nord pe o mică insulă lângă coastă, unde au fondat
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
căpităniile Cavtat, Orebić, Janjina cu magistrați locali numit de Marele Sfat. Lastovo și Mljet erau comunități semiautonome (lat. "universitates") fiecare cu Statutul său. Orașul datează de prin secolul al VII-lea (circa 614) după ce raidurile avarilor și slavilor au distrus orașul roman , Cavtatul de astăzi. Unii dintre supraviețuitori s-au strămutat la 25 km nord pe o mică insulă lângă coastă, unde au fondat o nouă așezare, Lausa. S-a afirmat că un al doilea raid slav din 656 a dus
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
de-a lungul coastei în secolul al VII-lea. Slavii și-au numit așezarea "Dubrovnik". Populația romanizată autohtonă și slavii alogeni au păstrat o dușmănie permanentă, deși cele două așezări se unificaseră în secolul al XII-lea. Canalul care împărțea orașul a fost astupat formând strada principală de astăzi ("") care a devenit centrul orașului. Astfel, "Dubrovnik" a devenit denumirea croată pentru orașul unificat. Există teorii recente bazate pe săpături arheologice cum că orașul ar data de mult mai demult, cel puțin
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
așezarea "Dubrovnik". Populația romanizată autohtonă și slavii alogeni au păstrat o dușmănie permanentă, deși cele două așezări se unificaseră în secolul al XII-lea. Canalul care împărțea orașul a fost astupat formând strada principală de astăzi ("") care a devenit centrul orașului. Astfel, "Dubrovnik" a devenit denumirea croată pentru orașul unificat. Există teorii recente bazate pe săpături arheologice cum că orașul ar data de mult mai demult, cel puțin din secolul al V-lea, dacă nu din perioada Greciei Antice (cum afirmă
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
au păstrat o dușmănie permanentă, deși cele două așezări se unificaseră în secolul al XII-lea. Canalul care împărțea orașul a fost astupat formând strada principală de astăzi ("") care a devenit centrul orașului. Astfel, "Dubrovnik" a devenit denumirea croată pentru orașul unificat. Există teorii recente bazate pe săpături arheologice cum că orașul ar data de mult mai demult, cel puțin din secolul al V-lea, dacă nu din perioada Greciei Antice (cum afirmă Antun Ničetić, în cartea sa "Povijest dubrovačke luke
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]