205,475 matches
-
în secolul al XII-lea. Canalul care împărțea orașul a fost astupat formând strada principală de astăzi ("") care a devenit centrul orașului. Astfel, "Dubrovnik" a devenit denumirea croată pentru orașul unificat. Există teorii recente bazate pe săpături arheologice cum că orașul ar data de mult mai demult, cel puțin din secolul al V-lea, dacă nu din perioada Greciei Antice (cum afirmă Antun Ničetić, în cartea sa "Povijest dubrovačke luke"). Elementul-cheie al teoriei este faptul că navele din acea vreme călătoreau
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
a durat cincisprezece luni și a încetat după intervenția împăratului bizantin, Vasile Macedoneanul, care a trimis o flotă în frunte cu . După declinul Bizanțului, Veneția a început să considere Ragusa un rival ce trebuie supus, dar tentativa de a cuceri orașul în 948 s-a soldat cu un eșec. Cetățenii orașului au pus acest rezultat pe seama Sfântului Blasiu (în croată: "Sveti Vlaho"), pe care l-au adoptat drept sfânt protector. Ragusa era în Evul Mediu timpuriu o insulă și avea o
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
bizantin, Vasile Macedoneanul, care a trimis o flotă în frunte cu . După declinul Bizanțului, Veneția a început să considere Ragusa un rival ce trebuie supus, dar tentativa de a cuceri orașul în 948 s-a soldat cu un eșec. Cetățenii orașului au pus acest rezultat pe seama Sfântului Blasiu (în croată: "Sveti Vlaho"), pe care l-au adoptat drept sfânt protector. Ragusa era în Evul Mediu timpuriu o insulă și avea o populație de origine romanică, vorbitoare a propriei limbi romanice, dalmata
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
o populație de origine romanică, vorbitoare a propriei limbi romanice, dalmata. În 1050, regele croat , domnitor în Croația și Dalmația, a acordat niște pământ de-a lungul coastei, prin care s-au extins limitele Ragusei până la , 16 km nord de oraș, și prin care Republica a căpătat control asupra unui "izvor" aflat la capătul . Teritoriul primit de la Stjepan cuprindea și limanul , unde astăzi se află portul comercial Dubrovnik. Astfel, teritoriul de bază al comunității ragusane ("Districtul Ragusa", în italiană "Distretto di
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
care Republica a căpătat control asupra unui "izvor" aflat la capătul . Teritoriul primit de la Stjepan cuprindea și limanul , unde astăzi se află portul comercial Dubrovnik. Astfel, teritoriul de bază al comunității ragusane ("Districtul Ragusa", în italiană "Distretto di Ragusa") cuprindea orașul Ragusa, Župa dubrovačka, Gruž, Ombla, Zaton, insulele (Šipan, Lopud și Koločep) și alte câteva insulițe de lângă oraș. În secolul al XII-lea, Dubrovnik și zona înconjurătoare au fost descrise în opera celebrului geograf arab Muhammad al-Idrisi. În opera sa, el
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
limanul , unde astăzi se află portul comercial Dubrovnik. Astfel, teritoriul de bază al comunității ragusane ("Districtul Ragusa", în italiană "Distretto di Ragusa") cuprindea orașul Ragusa, Župa dubrovačka, Gruž, Ombla, Zaton, insulele (Šipan, Lopud și Koločep) și alte câteva insulițe de lângă oraș. În secolul al XII-lea, Dubrovnik și zona înconjurătoare au fost descrise în opera celebrului geograf arab Muhammad al-Idrisi. În opera sa, el menționa Ragusa ca cel mai sudic oraș al Croației. În 1191, negustorii din oraș au primit privilegii
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
insulele (Šipan, Lopud și Koločep) și alte câteva insulițe de lângă oraș. În secolul al XII-lea, Dubrovnik și zona înconjurătoare au fost descrise în opera celebrului geograf arab Muhammad al-Idrisi. În opera sa, el menționa Ragusa ca cel mai sudic oraș al Croației. În 1191, negustorii din oraș au primit privilegii de comerț liber în Bizanț de la împăratul Isaac al II-lea Angelos. Privilegii similare fuseseră obținute cu câțiva ani în urmă de la Serbia (1186) și de la Bosnia (1189). al Bosniei
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
câteva insulițe de lângă oraș. În secolul al XII-lea, Dubrovnik și zona înconjurătoare au fost descrise în opera celebrului geograf arab Muhammad al-Idrisi. În opera sa, el menționa Ragusa ca cel mai sudic oraș al Croației. În 1191, negustorii din oraș au primit privilegii de comerț liber în Bizanț de la împăratul Isaac al II-lea Angelos. Privilegii similare fuseseră obținute cu câțiva ani în urmă de la Serbia (1186) și de la Bosnia (1189). al Bosniei este și primul document oficial în care
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
au primit privilegii de comerț liber în Bizanț de la împăratul Isaac al II-lea Angelos. Privilegii similare fuseseră obținute cu câțiva ani în urmă de la Serbia (1186) și de la Bosnia (1189). al Bosniei este și primul document oficial în care orașul este denumit Dubrovnik. În 1205, când Republica Venețiană a invadat Dalmația cu forțele celei de a Patra Cruciade, Ragusa a fost obligată să plătească tribut și a devenit sursă de provizii pentru Veneția (blănuri, ceară, argint și alte metale). Veneția
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Dubrovnik. În 1205, când Republica Venețiană a invadat Dalmația cu forțele celei de a Patra Cruciade, Ragusa a fost obligată să plătească tribut și a devenit sursă de provizii pentru Veneția (blănuri, ceară, argint și alte metale). Veneția a utilizat orașul ca bază navală în sudul Mării Adriatice. Spre deosebire de relația cu Zadar, nu au existat multe fricțiuni între Ragusa și Veneția, întrucât orașul încă nu apucase să se dezvolte într-un concurent al Veneției pe comerțul între Est și Vest; mai
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
tribut și a devenit sursă de provizii pentru Veneția (blănuri, ceară, argint și alte metale). Veneția a utilizat orașul ca bază navală în sudul Mării Adriatice. Spre deosebire de relația cu Zadar, nu au existat multe fricțiuni între Ragusa și Veneția, întrucât orașul încă nu apucase să se dezvolte într-un concurent al Veneției pe comerțul între Est și Vest; mai mult, venețienii au lăsat orașului mare parte din independența sa. Locuitorii însă au început să se revolte din cauza tributului din ce în ce mai mare, și
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
sudul Mării Adriatice. Spre deosebire de relația cu Zadar, nu au existat multe fricțiuni între Ragusa și Veneția, întrucât orașul încă nu apucase să se dezvolte într-un concurent al Veneției pe comerțul între Est și Vest; mai mult, venețienii au lăsat orașului mare parte din independența sa. Locuitorii însă au început să se revolte din cauza tributului din ce în ce mai mare, și au început să apară din ce în ce mai multe animozități între Ragusa și Veneția. La mijlocul secolului al XIII-lea, teritoriului inițial i s-a adăugat și
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
animozități între Ragusa și Veneția. La mijlocul secolului al XIII-lea, teritoriului inițial i s-a adăugat și insula Lastovo. Apoi în 1333, a fost cumpărată de la Serbia cu acordul Bosniei; insula Mljet a fost dobândită în 1345. În ianuarie 1348, orașul a fost afectat de Moartea Neagră. După ce în 1358, Veneția a fost obligată prin să cedeze toate teritoriile revendicate din Dalmația, orașul a acceptat hegemonia mai mult nominală a regelui Ludovic I al Ungariei. La 27 iunie 1358, s-a
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
a fost cumpărată de la Serbia cu acordul Bosniei; insula Mljet a fost dobândită în 1345. În ianuarie 1348, orașul a fost afectat de Moartea Neagră. După ce în 1358, Veneția a fost obligată prin să cedeze toate teritoriile revendicate din Dalmația, orașul a acceptat hegemonia mai mult nominală a regelui Ludovic I al Ungariei. La 27 iunie 1358, s-a convenit la Visegrád asupra acordului final între Ludovic și arhiepiscopul Ivan Saraka. Orașul recunoștea suveranitatea maghiară, dar nobilimea locală continua să își
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
obligată prin să cedeze toate teritoriile revendicate din Dalmația, orașul a acceptat hegemonia mai mult nominală a regelui Ludovic I al Ungariei. La 27 iunie 1358, s-a convenit la Visegrád asupra acordului final între Ludovic și arhiepiscopul Ivan Saraka. Orașul recunoștea suveranitatea maghiară, dar nobilimea locală continua să își exercite drepturile fără prea multe intervenții de la Buda. Republica a profitat de suzeranitatea mai mult nominală a lui Ludovic, al cărui regat nu era o putere maritimă și cu care nu
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
scriitor. În 1458, Republica a semnat un tratat cu Imperiul Otoman, prin care s-a angajat să plătească tribut sultanului, pe care urma să-l trimită la Constantinopol în fiecare an până la 1 noiembrie cu un sol. În 1481, când orașul a trecut sub „protecție” otomană, el urma să plătească un tribut de 12.500 de ducați. În toate celelalte domenii însă, Ragusa era practic independentă. Putea avea relații cu puteri străine și încheia tratate (atâta timp cât nu intrau în conflict cu
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
s-a ocupat de comerțul otomanilor în Adriatica, iar negustorii săi s-au bucurat de scutiri fiscale speciale și de beneficii comerciale cu Poarta. Ea a operat și în unele colonii care s-au bucurat de drepturi extrateritoriale în marile orașe otomane. Negustorilor ragusani li s-a permis să intre în Marea Neagră care altfel era închisă pentru toată lumea în afara otomanilor. Plăteau taxe vamale mai reduse ca alți negustori străini, iar orașul-stat se bucura de susținere diplomatică din partea administrației otomane în disputele
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
tehnic alianței otomano-mameluce- care a fost învinsă de portughezi în din Oceanul Indian (1509). La 6 aprilie 1667, un a ucis peste 5000 de cetățeni, între care numeroși patricieni și Šišmundo Getaldić. Cutremurul a dus la distrugerea majorității clădirilor publice din oraș, doar zidurile exterioare rămânând intacte. Clădirile în stil gotic și renascentist - palate, biserici și mănăstiri - au fost distruse. Din cele mai importante clădiri publice din oraș, doar Palatul Sponza și partea din față a Palatului Rectorial din Piața Luža au
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
numeroși patricieni și Šišmundo Getaldić. Cutremurul a dus la distrugerea majorității clădirilor publice din oraș, doar zidurile exterioare rămânând intacte. Clădirile în stil gotic și renascentist - palate, biserici și mănăstiri - au fost distruse. Din cele mai importante clădiri publice din oraș, doar Palatul Sponza și partea din față a Palatului Rectorial din Piața Luža au rezistat. Treptat, orașul a fost reconstruit într-un stil baroc, mai modest. Cu mari eforturi, Ragusa și-a revenit puțin, dar a rămas doar o umbră
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
exterioare rămânând intacte. Clădirile în stil gotic și renascentist - palate, biserici și mănăstiri - au fost distruse. Din cele mai importante clădiri publice din oraș, doar Palatul Sponza și partea din față a Palatului Rectorial din Piața Luža au rezistat. Treptat, orașul a fost reconstruit într-un stil baroc, mai modest. Cu mari eforturi, Ragusa și-a revenit puțin, dar a rămas doar o umbră a fostei Republici. În 1677, (1630-1692) și (ca. 1635-1678) au sosit în Constantinopol într-o încercare de
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
frecvent. După tratatul de la Karlowitz (1699), otomanii au cedat toate teritoriile din Ungaria, Transilvania, Slavonia, Dalmația și Podolia Habsburgilor, venețienilor și polonilor. După aceasta, Veneția a capturat o parte din teritoriul continental al Ragusei și s-au apropiat de limitele orașului. Ei amenințau să înconjoare complet Ragusa și să-i sufoce comerțul continental. În perspectiva acestui pericol și anticipând înfrângerea turcilor în 1684, Ragusa a trimis soli împăratului Leopold la Viena, în speranța că armata austriacă va captura Bosnia. Din fericire
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
sufoce comerțul continental. În perspectiva acestui pericol și anticipând înfrângerea turcilor în 1684, Ragusa a trimis soli împăratului Leopold la Viena, în speranța că armata austriacă va captura Bosnia. Din fericire pentru Republică, otomanii au păstrat controlul asupra zonei din jurul orașului. După pacea de la 26 ianuarie 1699, Republica Ragusa a cedat două porțiuni de coastă Imperiului Otoman astfel încât Republica Veneția să nu poată ataca orașul de pe uscat, ci numai de pe mare. Una din aceste porțiuni, frontiera nord-vestică cu micul oraș Neum
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
armata austriacă va captura Bosnia. Din fericire pentru Republică, otomanii au păstrat controlul asupra zonei din jurul orașului. După pacea de la 26 ianuarie 1699, Republica Ragusa a cedat două porțiuni de coastă Imperiului Otoman astfel încât Republica Veneția să nu poată ataca orașul de pe uscat, ci numai de pe mare. Una din aceste porțiuni, frontiera nord-vestică cu micul oraș Neum, este astăzi singura ieșire la Marea Adriatică a statului actual Bosnia și Herțegovina. Satul sud-estic de frontieră Sutorina a devenit mai târziu parte a Muntenegrului
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
din jurul orașului. După pacea de la 26 ianuarie 1699, Republica Ragusa a cedat două porțiuni de coastă Imperiului Otoman astfel încât Republica Veneția să nu poată ataca orașul de pe uscat, ci numai de pe mare. Una din aceste porțiuni, frontiera nord-vestică cu micul oraș Neum, este astăzi singura ieșire la Marea Adriatică a statului actual Bosnia și Herțegovina. Satul sud-estic de frontieră Sutorina a devenit mai târziu parte a Muntenegrului, care are zonă de coastă mai la sud. Ragusa și-a continuat politica de strictă
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
16.000 de muntenegreni în frunte cu . 5.000 de francezi în frunte cu mareșalul Molitor mergeau spre sud, cucerind fără luptă, una după alta, cetățile Dalmației, iar rușii îi presau pe senatorii ragusani să le permită să le ocupe orașul, întrucât era o importantă fortăreață. Cum nu se poate ajunge din Dalmația spre Kotor decât prin Ragusa, mareșalul Molitor făcea și el presiuni și promisiuni de a respecta integritatea Republicii dacă i se permite liberă trecere prin Ragusa. Ragusa nu
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]