205,475 matches
-
să-și apere neutralitatea și au urmat discuții lungi și grele. O mare majoritate a senatorilor era favorabilă deschiderii porților către Rusia, deși aceasta avea să-i expună răzbunării lui Napoleon, aflat atunci la apogeul ambițiilor și puterii sale militare. Orașul a fost ocupat de francezi sub comanda generalului Jacques Lauriston. Puțin după aceasta, forțele rusești au asediat orașul, însoțite de muntenegrenii dotați și echipați la standardele armatei rusești, deși ofițerii și generalii de armată muntenegreni îi urau pe ragusani, pe
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
deschiderii porților către Rusia, deși aceasta avea să-i expună răzbunării lui Napoleon, aflat atunci la apogeul ambițiilor și puterii sale militare. Orașul a fost ocupat de francezi sub comanda generalului Jacques Lauriston. Puțin după aceasta, forțele rusești au asediat orașul, însoțite de muntenegrenii dotați și echipați la standardele armatei rusești, deși ofițerii și generalii de armată muntenegreni îi urau pe ragusani, pe care îi acuzau de trădare în timpul domniei lui . Împrejurimile, pline cu vile, rezultat al îndelungatei perioade de prosperitate
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
generalii de armată muntenegreni îi urau pe ragusani, pe care îi acuzau de trădare în timpul domniei lui . Împrejurimile, pline cu vile, rezultat al îndelungatei perioade de prosperitate, au fost jefuite, pagubele ridicându-se la o jumătate de milion de lire. Orașul era în mare dificultate; mareșalul Molitor se afla la câteva zile de marș de Ragusa și a lansat un apel la adresa dalmaților să izgonească forța ruso-muntenegreană, apel care nu a primit un răspuns favorabil, doar trei sute de oameni raliindu-se
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
urma să fie interceptată de asediatorii ruși, ceea ce s-a și întâmplat. Molitor și-a răspândit forța pe o arie foarte largă și a înaintat spre Ragusa, amenințând să-i înconjoare pe rușii care ocupau vârful dealului dintre el și oraș; rușii s-au retras înapoi către golful Kotor, și orașul a fost despresurat. Armata muntenegreană urmase ordinele amiralului și se retrăsese la Cetinje. Pe la 1800, Republica avea o rețea bine organiaztă de consulate și oficii consulare în peste optzeci de
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
și întâmplat. Molitor și-a răspândit forța pe o arie foarte largă și a înaintat spre Ragusa, amenințând să-i înconjoare pe rușii care ocupau vârful dealului dintre el și oraș; rușii s-au retras înapoi către golful Kotor, și orașul a fost despresurat. Armata muntenegreană urmase ordinele amiralului și se retrăsese la Cetinje. Pe la 1800, Republica avea o rețea bine organiaztă de consulate și oficii consulare în peste optzeci de orașe și porturi din toată lumea. În 1806, Republica și-a
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
rușii s-au retras înapoi către golful Kotor, și orașul a fost despresurat. Armata muntenegreană urmase ordinele amiralului și se retrăsese la Cetinje. Pe la 1800, Republica avea o rețea bine organiaztă de consulate și oficii consulare în peste optzeci de orașe și porturi din toată lumea. În 1806, Republica și-a predat forțeleEImperiului Francez punând capăt unui asediu de câteva luni al flotei ruse și armatei muntenegrene (în timpul căruia au căzut asupra orășului 3000 de ghiulele). Francezii au ridicat asediul și au
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Între cei mai mari proprietari de pământ se numărau unsprezece membri ai familiei Sorgo, opt Gozze, șase Ghetaldi, șase Pozza, patru Zamagna și trei din familia "Saraka". Cetățeni ragusani aparținând confreriilor Sfântul Antonie și Sfântul Lazăr dețineau terenuri considerabile în afara orașului. Orașul a fost asediat de o forță croată condusă de Todor Milutinović și susținută de Marina Regală Britanică, care dominase incontestabil Marea Adriatică. Căpitanul la sfârșitul lui ianuarie 1814 cu vasele HMS "Bacchante" and HMS "Saracen". Ei și-au înălțat tunurile
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
cei mai mari proprietari de pământ se numărau unsprezece membri ai familiei Sorgo, opt Gozze, șase Ghetaldi, șase Pozza, patru Zamagna și trei din familia "Saraka". Cetățeni ragusani aparținând confreriilor Sfântul Antonie și Sfântul Lazăr dețineau terenuri considerabile în afara orașului. Orașul a fost asediat de o forță croată condusă de Todor Milutinović și susținută de Marina Regală Britanică, care dominase incontestabil Marea Adriatică. Căpitanul la sfârșitul lui ianuarie 1814 cu vasele HMS "Bacchante" and HMS "Saracen". Ei și-au înălțat tunurile pe
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Căpitanul la sfârșitul lui ianuarie 1814 cu vasele HMS "Bacchante" and HMS "Saracen". Ei și-au înălțat tunurile pe dealuri și, după două zile de bombardament, cei 500 de francezi conduși de generalul Joseph de Montrichard au negociat termenii capitulării orașului. În scopul de a evita un conflict mai amplu, austriecii au acceptat condițiile capitulării francezilor. Generalul Milutinović a promis că armatele austriacă, britanică și muntenegreană nu vor ocupa orașul înaintea evacuării ultimilor francezi pe corabie. Marele Sfat al nobilimii ragusane
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
francezi conduși de generalul Joseph de Montrichard au negociat termenii capitulării orașului. În scopul de a evita un conflict mai amplu, austriecii au acceptat condițiile capitulării francezilor. Generalul Milutinović a promis că armatele austriacă, britanică și muntenegreană nu vor ocupa orașul înaintea evacuării ultimilor francezi pe corabie. Marele Sfat al nobilimii ragusane (adunarea de 44 de patricieni care fuseseră membri ai Marelui Sfat înainte de abolirea Republicii de către Franța) s-a mai întrunit pentru o ultimă dată la 18 ianuarie 1814 la
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
timp, Đivo Natali și oamenii săi așteptau încă în fața . După aproape opt ani de ocupație, trupele franceze au părăsit Ragusa la 27 și 28 ianuarie 1814. În după-amiaza zilei de 28 ianuarie 1814, trupele britanice și austriece au intrat în oraș prin Poarta Pile, și nu i-au lăsat să intre pe rebelii ragusani. Îmbătat de victorie, și având susținerea lui Vlaho Kaboga, generalul Milutinović a ignorat acordul de la Gruž făcut cu nobilimea. Evenimentele au rămas în istorie sub numele de
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
a stat în putere să elimine chestiunea Ragusei de pe masa Congresului de la Viena din 1815. Reprezentantul Ragusei, Miho Bona, ales în ultima ședință a Marelui Sfat, nu a fost lăsat să participe la Congres, în timp ce Milutinović a preluat controlul asupra orașului chiar înainte de acordul final. În cartea sa din 1908 "Căderea Dubrovnikului" ("Pad Dubrovnika"), , fratele mai mic al lui , face eforturi de a justifica acțiunile populare și de a demonstra solidaritatea tuturor grupurilor sociale de a-și atinge țelul comun de
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
au fost din „vechile familii patriciene”: Gozze, Bona, Caboga, Cerva, Ghetaldi, Giorgi, Gradi, Pozza, Saraca, Sorgo, și Zamanya. O mare problemă a familiilor ragusane era aceea că, din cauza scăderii numărului lor și din lipsa de familii nobiliare din vecinătate (împrejurimile orașului Dubrovnik erau sub control turcesc), familiile erau din ce în ce mai mult înrudite între ele, fiind frecvente căsătorii între rude de gradul al treilea și al patrulea. O listă din 1802 a organelor de conducere a Ragusei arăta că șase din cei opt
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
au dezvoltat după dispariția Republicii; în particular, pe perioada care a urmat Revoluției Franceze. Anterior acesteia, statele nu erau în general bazate pe concepte unificatoare actuale cum ar fi națiunea, limba sau etnia, loialitatea fiind îndreptată mai ales spre familie, oraș și biserică. Marele cartograf Muhammad al-Idrisi considera în 1154 Dubrovnikul ca parte a Croației ("Grwasiah") și îl menționează ca fiind ultimul oraș croat de coastă în cartea sa "Nuzhat al-Mushataq fi ikhtiraq al-afaq" (Bucurie celor ce vor să navigheze prin
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
pe concepte unificatoare actuale cum ar fi națiunea, limba sau etnia, loialitatea fiind îndreptată mai ales spre familie, oraș și biserică. Marele cartograf Muhammad al-Idrisi considera în 1154 Dubrovnikul ca parte a Croației ("Grwasiah") și îl menționează ca fiind ultimul oraș croat de coastă în cartea sa "Nuzhat al-Mushataq fi ikhtiraq al-afaq" (Bucurie celor ce vor să navigheze prin lume). Republica Ragusa a utilizat de-a lungul timpului diferite monede din diferite sisteme:
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
membri în Letonia. Din punct de vedere istoric, părțile centrale și de vest ale țării au fost predominant protestante, în timp ce partea de est - în special regiunea Latgale - a fost predominant catolică, deși catolicii există astăzi și în Riga și alte orașe datorită migrației din Latgale. Luteranii erau majoritari până la cel de-al Doilea Război Mondial, dar regimul comunist a slăbit luteranismul mult mai mult decât catolicismul, iar astăzi luteranii sunt doar puțin mai numeroși decât catolicii. Biserica Ortodoxă Letonă este semi-autonomă
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
cele din urmă la Mărturisirea de la Augsburg pe care au considerat-o ca apropiată de credința lor inițială. Tatăl lui Palacký a fost învățător și un om cult. Fiul său a fost trimis în 1812 la Liceul Evanghelic Luteran din orașul pe atunci maghiar Bratislava, unde a venit în contact cu filologul Pavel J. Šafařík și a studiat cu zel limbile slave (a învățat 11 de limbi și s-a familiarizat cu alte câteva). După câțiva ani petrecuți ca profesor particular
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
Această carte, care începe cu anul 1526 și abolirea independenței cehilor (Palacký a admis că, în scrierea istoriei naționale de la 1526, el „ar trebui să mintă”), s-a bazat pe cercetarea laborioasă în arhivele locale din Boemia și în bibliotecile orașelor mari ale Europei, și rămâne autoritatea istorică standard. Primul volum a fost tipărit în limba germană în 1836, fiind ulterior tradus în limba cehă. Publicarea lucrării a fost împiedicată de cenzura poliției, care a fost deosebit de activă în criticarea relatării
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
că pe un ceh nu-l interesează politica germană. La începutul lunii iunie el a coordonat Congresul slav de la Praga, în calitate de președinte. Mai târziu, în același an, el a fost ales ca deputat în Reichstag-ul care a funcționat în orașul Kroměříž (Kremsier) între octombrie 1848 și martie 1849. El s-a declarat la acel moment în favoarea unui imperiu austriac puternic, care trebuia să fie organizat ca o federație a statelor sud-germane și a statelor slave, permițând astfel păstrarea drepturilor lor
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
Azem Bejta (1889-1924), cunoscut sub numele de , a fost un rebel naționalist albanez care a luptat pentru unirea provinciei Kosovo cu Albania. Azem Bejta s-a născut în satul Galica (Kalica în perioada medievală), aflat la periferia orașului Skenderaj din Vilayetul Kosovo, Imperiul Otoman. Familia lui provine din Gagince, de unde au fost expulzată de către armata sârbă. El a fost fiul lui Bejta Galica, un patriot care a murit luptând împotriva Imperiului Otoman și pentru separarea Albaniei de statul
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
că acolo erau 10.000 de rebeli activi în acel moment. Soția lui, Qerime Radisheva, cunoscută ca Shote Galica, a luptat alături de Azem Galica. Ei au reușit să creeze o „zonă liberă” în partea de vest a provinciei Kosovo în jurul orașului Junik, numită „Arberia e Vogel” (mica Arberia). Regatul Iugoslaviei, cu toate acestea, nu a avut nici o intenție să abandoneze această zonă și, având o putere militară superioară și trupe mai numeroase, a atacat zona Junik. Ei au reușit să-l
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
preliminare anunșate și înainte de terminarea numărătoarei voturilor a decis să se retragă din competiție. Victoria lui Widodo, comparat uneori cu Barack Obama, a trezit multe speranțe pentru intrarea Indoneziei într-o nouă eră. Widodo s-a născut în 1961 în orașul Surakarta din centrul insulei Jawa în familia unui dulgher. Din pricina stării materiale precare a părinților, a crescut în niște bărăci construite ilegal pe malul râului Solo, sub amenințarea inundațiilor, si a trebuit din copilărie să muncească pentru a-și câștiga
Joko Widodo () [Corola-website/Science/336018_a_337347]
-
proprie în acest domeniu. La începutul anilor 2000 a condus o firmă importantă de industria mobilei. S-a distins că exportator de mobila și a condus filiala locală a Asociației indoneziene a fabricanților de mobilă. Ales în 2005 primar al orașului său natal, Surakarta, Widodo a fost primul ales prin vot direct în această funcție. Ca primar adus o politică eficientă de combatere a crimei și de încurajare a turismului. A obișnuit să facă vizite inopinate în cartierele sărace și a
Joko Widodo () [Corola-website/Science/336018_a_337347]
-
(în , în , în ), numit uneori "Podul Croitorilor", este situat în apropiere de satul Bistražin de lângă orașul Gjakova din Kosovo. El este un exemplu important de pod otoman construit în Kosovo. A fost construit peste râul Erenik, probabil la sfârșitul secolului al XV-lea, și a fost modificat în secolul al XVIII-lea. Lucrările au fost finanțate
Podul Terzijski () [Corola-website/Science/336025_a_337354]
-
importanță excepțională. Nu se știe exact când a fost construit podul, dar acesta este considerat a data de la sfârșitul secolului al XV-lea. Această opinie se bazează pe faptul că podul a fost clădit pe un drum medieval, care lega orașele Gjakova și Prizren, precum și pe faptul că podul a fost extins ulterior, ca urmare a modificărilor de debit ale râului Erenik. În secolul al XVIII-lea au fost realizate importante modificări, care au făcut ca podul să aibă aspectul actual
Podul Terzijski () [Corola-website/Science/336025_a_337354]