21,114 matches
-
și laterală a lamei perpendiculare a osului palatin, înaintea scobiturii sfenopalatine. Are o formă cuboidală cu trei fețișoare articulare (maxilară, etmoidală și sfenoidală) și două fețișoare nearticulare (orbitară și pterigopalatină), și înconjoară sinusul aerian al procesului orbitar. Procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini") este o apofiză, situată posterior pe partea de sus a lamei perpendiculare a osului palatin, fiind despărțit de procesul orbitar prin incizura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina"). Este o lamă patrulateră subțire, aplicată peste lama medială a
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
maxilară, etmoidală și sfenoidală) și două fețișoare nearticulare (orbitară și pterigopalatină), și înconjoară sinusul aerian al procesului orbitar. Procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini") este o apofiză, situată posterior pe partea de sus a lamei perpendiculare a osului palatin, fiind despărțit de procesul orbitar prin incizura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina"). Este o lamă patrulateră subțire, aplicată peste lama medială a procesului pterigoid și apoi recurbată dedesubtul corpului osului sfenoid, prelungindu-se astfel până la vomer, cu care se articulează. Prezintă
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
apofiză, situată posterior pe partea de sus a lamei perpendiculare a osului palatin, fiind despărțit de procesul orbitar prin incizura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina"). Este o lamă patrulateră subțire, aplicată peste lama medială a procesului pterigoid și apoi recurbată dedesubtul corpului osului sfenoid, prelungindu-se astfel până la vomer, cu care se articulează. Prezintă câteva fețe și margini: Scobitura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina") este o scobitură adâncă între procesele orbitar și sfenoidal ale osului palatin. Ea este acoperită de corpul sfenoidului și transformată astfel
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
lama medială a procesului pterigoid și apoi recurbată dedesubtul corpului osului sfenoid, prelungindu-se astfel până la vomer, cu care se articulează. Prezintă câteva fețe și margini: Scobitura sfenopalatină ("Incisura sphenopalatina") este o scobitură adâncă între procesele orbitar și sfenoidal ale osului palatin. Ea este acoperită de corpul sfenoidului și transformată astfel, în gaura sfenopalatină ("Foramen sphenopalatinum") prin care trec artera și vena sfenopalatină și ramuri nervoase nazale din ganglionul sfenopalatin. Această gaură conectează fosa pterigopalatină cu partea posterioară a meatului superior
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
sfenopalatină ("Foramen sphenopalatinum") prin care trec artera și vena sfenopalatină și ramuri nervoase nazale din ganglionul sfenopalatin. Această gaură conectează fosa pterigopalatină cu partea posterioară a meatului superior. Procesul piramidal ("Processus pyramidalis") este o apofiză situată la partea inferioară a osului palatin, la locul de unire al lamei orizontale cu lama perpendiculară. Procesul piramidal se îndreaptă înapoi și lateral, pătrunzând în incizura pterigoidă dintre cele două lame (laterală și medială) ale procesului pterigoid, completând astfel fosa pterigoidă. Procesul piramidal este străbătut
Osul palatin () [Corola-website/Science/325269_a_326598]
-
ul ("") este un os nepereche, situat în planul median, întins între corpul osului sfenoid și podeaua foselor nazale și formează partea postero-inferioară a septului nazal. Are forma unei lame osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe (dreapta, stânga) și
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
ul ("") este un os nepereche, situat în planul median, întins între corpul osului sfenoid și podeaua foselor nazale și formează partea postero-inferioară a septului nazal. Are forma unei lame osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe (dreapta, stânga) și 4 margini (superioară, inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
sfenoid și podeaua foselor nazale și formează partea postero-inferioară a septului nazal. Are forma unei lame osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe (dreapta, stânga) și 4 margini (superioară, inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu osul etmoid (lama perpendiculară), sfenoid, ambele maxile, ambele oase palatine și cu cartilajul septului nazal. Partea cuneiformă a vomerului ("Pars cuneiformis vomeris") este porțiune anterioară a vomerului, de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt netede și participă la
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
postero-inferioară a septului nazal. Are forma unei lame osoase trapezoidale asemănându-se cu un fier de plug. Prezintă 2 fețe (dreapta, stânga) și 4 margini (superioară, inferioară, anterioară, posterioară). Se articulează cu osul etmoid (lama perpendiculară), sfenoid, ambele maxile, ambele oase palatine și cu cartilajul septului nazal. Partea cuneiformă a vomerului ("Pars cuneiformis vomeris") este porțiune anterioară a vomerului, de formă unui ic. Fețele vomerului (dreaptă, respectiv stângă) sunt netede și participă la formarea peretelui medial (septal) al foselor nazale. Pe
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
ușor concavă, subțire, și nearticulară; ea privește în jos spre faringe, este situată postero-inferiar și participă la delimitarea orificiilor posterioare ale foselor nazale (a choanelor). Marginea inferioară a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
a vomerului se articulează cu creasta nazală ("Crista nasalis") mediană a maxilei și osului palatin de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai groasă, și este despicată în două lamele - aripile vomerului ("Ala vomeris"). În șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului se fixează creasta sfenoidală inferioară și ciocul sfenoidului ("Rostrum
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
linia mediană între marginea superioară a vomerului și ciocul sfenoidului și care este umplut cu țesut conjunctiv. Marginile libere ale aripelor vomerului se articulează cu cornetul sfenoidului ("Concha sphenoidalis"), procesele vaginale ("Processus vaginalis") ale procesului pterigoid și procesul sfenoidal al osului palatin ("Processus sphenoidalis ossis palatini"). Între procesul vaginal și fața inferioară a corpului sfenoidal se află șanțul vomerovaginal ("Sulcus vomerovaginalis"), care este transformat de către aripa vomerului în canalul vomerovaginal sau sfenovomerian lateral ("Canalis vomerovaginalis") prin care trece o ramură a
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
Garrideb pe zidul casei. Acesta se afla acolo, evident, de ani de zile, așa că Holmes ajunge la concluzia că Garrideb este numele adevărat al clientului său. Nathan Garrideb este un bătrân excentric care colecționează de toate de la monezi vechi la oase vechi. Camerele lui Garrideb arată ca un mic muzeu. El este, evident, un colecționar serios, dar nu are nimic de mare valoare în colecția lui. Holmes constată faptul că John Garrideb nu a cerut niciun ban și nici nu a
Aventura celor trei Garrideb () [Corola-website/Science/324557_a_325886]
-
aproape patru ori mai multe decât cele de zoologie. În timpul călătoriei, i-a scris surorii lui că „nimic nu e ca geologia; nici plăcerea primelor zile de vânătoare de potârnichi nu se pot compara cu găsirea unui lot frumos cu oase fosile, care-și spun povestea despre vremurile trecute de parcă ar fi vii și ar grăi”. Pentru el, cercetările geologice puneau în joc rațiunea și îi dădeau oportunități de a teoretiza. Deși studiase geologia în al doilea său an la Edinburgh
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
în jurul golfului” în ziua de 22 septembrie 1832, și la circa 18 km de vas au ancorat o vreme la Punta Alta. Pe stâncile litorale din acel loc Darwin a găsit roci conglomerate cu numeroase scoici și dinți fosilizați, precum și oase de mamifere gigantice dispărute, în straturile de sub un strat de pământ cu scoici și fosile de tatu, care l-au dus cu gândul mai mult la depozite mareice îndelungate decât la o catastrofă. A fost ajutat (probabil, printre alții, și
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
călătorit circa 54 km de-a latul golfului până la Monte Hermoso în ziua de 19 octombrie, găsind acolo numeroase fosile ale unor rozătoare mici, spre deosebire de uriașele mamifere edentate de la Punta Alta. În noiembrie, de la Buenos Aires, a „cumpărat fragmente din niște oase enorme”, despre care a fost „asigurat că aparțin foștilor uriași!!”, după care a profitat de orice ocazie de a procura fosile „cu aur sau prin galop”. La Montevideo, în noiembrie, i-au parvenit de acasă o copie a celui de
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
rară minusculă de nandu. După trei zile petrecute la Bahía Blanca, s-a plictisit să-l mai aștepte pe "Beagle" și la 21 august a revizitat Punta Alta unde a revizuit geologia sitului în lumina noilor informații, întrebându-se dacă oasele nu sunt mai vechi decât scoicile. A avut mult succes în căutarea de oase, iar la 1 septembrie a găsit un schelet aproape întreg cu oasele încă poziționate la locul lor. A plecat din nou și, la 1 octombrie, în timp ce
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
să-l mai aștepte pe "Beagle" și la 21 august a revizitat Punta Alta unde a revizuit geologia sitului în lumina noilor informații, întrebându-se dacă oasele nu sunt mai vechi decât scoicile. A avut mult succes în căutarea de oase, iar la 1 septembrie a găsit un schelet aproape întreg cu oasele încă poziționate la locul lor. A plecat din nou și, la 1 octombrie, în timp ce făcea căutări pe stâncile de pe malul râului Carcarañá, a găsit ”un dinte enorm de
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
Punta Alta unde a revizuit geologia sitului în lumina noilor informații, întrebându-se dacă oasele nu sunt mai vechi decât scoicile. A avut mult succes în căutarea de oase, iar la 1 septembrie a găsit un schelet aproape întreg cu oasele încă poziționate la locul lor. A plecat din nou și, la 1 octombrie, în timp ce făcea căutări pe stâncile de pe malul râului Carcarañá, a găsit ”un dinte enorm de ros” după care, într-o stâncă de pe râul Paraná, a văzut „două
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
locul lor. A plecat din nou și, la 1 octombrie, în timp ce făcea căutări pe stâncile de pe malul râului Carcarañá, a găsit ”un dinte enorm de ros” după care, într-o stâncă de pe râul Paraná, a văzut „două grupuri mari de oase imense” care erau prea moi pentru a fi colectate, dar a putut să identifice un fragment de dinte ca aparținând unui mastodont. Boala l-a întârziat la Santa Fe, și după ce a văzut carcasa fosilizată a unui tatu uriaș încastrată
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
se derulau, Darwin a plecat într-o altă gălătorie „la galop” de 600 km prin Banda Oriental pentru a vedea râul Uruguay și a vizita Estancia domnului Keen de lângă Mercedes pe Río Negro. La 25 noiembrie, a auzit de „niște oase uriașe, care, ca de obicei, s-au dovedit a fi de Megatherium” dar a putut extrage doar câteva fragmente rupte, după care a doua zi a vizitat o casă din apropiere și a cumpărat, în schimbul a doi șilingi „un cap
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
guanaco pe care l-a mâncat la cina de Crăciun. La începutul noului an, Martens a împușcat un nandu pe care l-au mâncat înainte ca Darwin să-și dea seama că este mult căutatul nandu pitic, și a păstrat oasele. La 9 ianuarie 1834, la 180 km spre sud, au ajuns la Puerto San Julián și, în timp ce explorau geologia stâncilor locale din preajma portului, Darwin a găsit vertebre și piciorul din spate al unui „animal mare, cred eu, un mastodont”. La
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
și trei fragmente de capete de "Megatherium Cuvierii", mandibula unei specii înrudite denumită de Owen "Mylodon Darwinii", și mandibula și maxilarul unui "Megalonyx Jeffersonii". Scheletul aproape complet a fost botezat "Scelidotherium" de către Owen, care a considerat că mare parte din oasele sale erau deja în pozițiile relative corecte. În zona Monte Hermoso din apropierea locului descoperirii sale, printre numeroasele specii de rozătoare se numărau specii înrudite cu tuco-tuco brazilian și cu capibara. Owen a hotărât că fosilele de plăci poligonale de armură
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
Owen a găsit o descriere a unui specimen anterior (al cărui nume nu era cunoscut), denumit de el în 1839 "Glyptodon clavipes". Descoperirea lui Darwin de la Punta Alta, o suprafață de circa 1,5 m pe 0,6 m cu oase ale membrelor posterioare în interiorul armurii strânse, a fost identificată ca un "Glyptodont" puțin mai mic, denumit "Hoplophorus" de Lund în același an. Craniul uriaș găsit lângă Mercedes a fost botezat de Owen "Toxodon", acesta arătând și că „dinții rozători uriași
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
specie sud-americană dispărută, botezată de el "Equus curvidens", iar vârsta sa a fost confirmată de un dinte corodat de cal între aflat printre fosilele de la Punta Alta. This discovery was later explained as part of the evolution of the horse. Oasele de "Mastodont" „moi ca brânza” de lângă râul Paraná au fost identificate ca fiind două schelete gigantice de "Mastodon andium", și au fost identificați și dinții de mastodont de la Santa Fé și de pe râul Carcarañá. Bucățile de coloană vertebrală un membru
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]