206,418 matches
-
din fiecare zi și în fiecare etapă a vieții, chiar și atunci când nu se recunoaște acest lucru. Indiferent că este vorba de lumea intimă a simțirilor, gândurilor și viselor proprii sau de relația cu ceilalți oameni și cu lumea naturală, tot timpul este posibilă o relație neîntreruptă cu Sinele. Scriind despre modelul persoanei prezentate mai sus, Assagioli afirmă că este o "reprezentare structurală, statică, aproape 'anatomică' a constituției noastre interioare , în timp ce omite aspectul ei dinamic, care este cel mai important și
Psihosinteza () [Corola-website/Science/337536_a_338865]
-
pentru umanitate (povestea are loc într-o cafenea, în viitor). Majoritatea oamenilor s-au transformat în rinoceri cu chip de om care doar urlă, temă întâlnită și în piesa lui Eugen Ionescu, "Rinocerii". Pe măsură ce și-au pierdut graiul au devenit tot mai răi. Un necunoscut apare într-o cafenea și cere apă, fiind foarte însetat. Acesta întreabă dacă aici este Pământul și afirmă că vine din cer, dar a trecut și prin Proxima Centauri. Godot afirmă că el este rațiunea care
Cam târziu, domnule Godot! () [Corola-website/Science/337554_a_338883]
-
de 3000 desene și acuarele de înaltă precizie (moștenite de fiica lui și dăruite muzeului de criptogamie în 1968). De menționat este de asemenea marele lui ierbar, achiziționat deja în 1905 de Universitatea Harvard. Colecțiile mai târzii se pot vedea tot în muzeul de criptogamie. Piața Narcisse Patouillard din Marconay a fost denumită după el și o placă comemorativă a fost plasată în fruntea casei lui de naștere. În onoarea marelui micolog au fost denumite multe specii(111) dar numai un
Narcisse Théophile Patouillard () [Corola-website/Science/337548_a_338877]
-
autentic) și discurs (distant) caracterizează poemul Țigara de după, splendid omagiu adus ideii de feminitate. Părând a se răfui cu așteptările exagerate ale urmașelor Evei, Val Mănescu nu face altceva decât să elogieze frumusețea pură a feminității: „pe măsură ce îmbătrânesc/ îmi plac tot mai mult femeile din tablouri [...] oricare femeie pe care-o vezi în ramele de pe simeze/ nu e absurdă nu vrea să se Uite la telenovele/ nu-ți umblă în scrisori nu-ți citește Mesaje din inbox/ nu te urmărește peste
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
trăiască decent. Convenția romanului în roman, vocea histrionică a naratorului omniscient, care uneori se împletește cu cea a personajului, iar alteori se distanțează ironic, poetica discursivă invocată, a circularității dintre viață și narațiune, îndepărtează cititorul de real și îl apropie tot mai mult de teritoriul misterios al fantasmelor individuale și colective. Printr-un paradox specific mecanismului scriptural, personajul autor, în loc să se elibereze de anonimatul și derizoriul proprii comunității provinciale, ajunge chiar exponentul psihologiei, sensibilității și inteligenței ei, în crâșma Cocean Mc
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
-l însoțească pe fostul monarh la plecarea din țară. În 1950, la Lausanne, Jacques a cunoscut-o pe Catherine Maher, ziaristă la The New York Times, cu care s-a căsătorit. Au avut o fetiță, Lilli Maria Emilia Vergotti, și un băiat, Neculai. Tot în 1950, Jacques a primit viza de emigrare în SUA. S-a stabilit cu familia în Bridgeport, statul Connecticut. Aici a predat istorie și științe politice la Universitatea Sacred Heart până a ieșit la pensie. A decedat la Bridgeport, la
Jacques Vergotti () [Corola-website/Science/337602_a_338931]
-
sur les Agaricinés suivies d'une énumération méthodique" în științe naturale la Universitatea din Paris în 1863. În același an a fost numit asistent în cadrul Facultății de Istorie Naturală al Universității, mai târziu a devenit profesor la Facultatea de Medicină tot acolo. Deosebit de interesant în teza de doctorat din 1863 a fost introducerea unui concept încă puțin cunoscut în micologie cu privire la influența variabilității externe sau fixitatea speciilor din fiecare zonă de vegetație. Mai departe a propus simplificarea clasificării a lui Elias
Jules de Seynes () [Corola-website/Science/337626_a_338955]
-
nu s-a comunicat numărul deputaților prezenți. În schimb, au fost votate doar două legi (care nu fuseseră trecute pe ordinea de zi, nu fuseseră dezbătute în comisiile parlamentare și nici nu primiseră avizul Consiliului Legislativ, care nu fusese consultat). Tot în ziua de de 30 decembrie apare un număr special al ziarului „Scînteia”, organul oficial de presă al Partidului Comunist, în care este publicată "Proclamația către țară", care se încheie cu: "„Să înălțăm noua formă de viață a statului nostru
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
de linii de mare viteză. În perioada 2004-2007 au fost alocate 3 milioane de euro, la care s-au adăugat încă 15 milioane în perioada 2007-2013. Linia 25N pornește de la Schaarbeek, unde se desprinde din vechea linie 36N. Linia traversează tot depoul Infrabel din Haren și ajunge la nodul rutier Machelen, de unde continuă în zona mediană foarte spațioasă a A1/E19 , între cele două sensuri de mers. Chiar înainte de ieșirea 10 Mechelen-Sud de pe autostrada A1/E19, linia 25N părăsește zona mediană
Proiectul Diabolo () [Corola-website/Science/337642_a_338971]
-
supraveghea și de a accelera activitatea organelor de conducere ale Convenției și ale miniștrilor numiți de Convenție. Întrucât Comitetul a încercat să contracareze pericolul produs de coalizarea între armatele națiunilor europene și forțele contreravoluționare din interiorul țării, el a devenit tot mai puternic. În iulie 1793, după înfrângerea în Convenție a republicanilor moderați (sau „girondini”), conducătorii marcanți ai radicalilor iacobini — Maximilien Robespierre și Saint-Just — au fost incluși în comitet. Puterea comitetului a ajuns la apogeu în perioada august 1793 - iulie 1794
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
credința că Franța revoluționară se afla într-un pericol imediat, amenințată nu numai de către armatele străine și de revoltele contrarevoluționară recente din Vandeea, dar și de agenții străini care complotau pentru distrugerea națiunii. Trădarea guvernului revoluționar de către Dumouriez a întărit tot mai mult această credință. În lumina acestei amenințări, liderul girondin Maximin Isnard a propus crearea unui Comitet al Salvării Publice, format din nouă membri. Isnard a fost sprijinit în acest efort de Georges Danton, care a declarat: „Acest comitet este
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
mai fost inclus în noul comitet format în 10 iulie. Cu toate acestea, el a continuat să sprijine centralizarea puterii în mâinile Comitetului. Pe 27 iulie 1793 Maximilien Robespierre a fost ales membru al Comitetului. În acel moment, Comitetul devenea tot mai activ și mai puternic, instaurând o dictatură "de facto" alături de puternicul său partener, Comitetul Siguranței Generale. Rolurile Comitetului Salvării Publice erau organizarea efortului de război (inclusiv numirea generalilor), numirea judecătorilor și membrilor Tribunalului Revoluționar, aprovizionarea populației și a armatei
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
pentru a păstra iluzia înțelegerii între membri. Robespierre, un susținător fervent al Cultului Ființei Supreme, s-a aflat el însuși în mod frecvent în conflict cu membrii antireligioși ai Comitetului Collot d'Herbois și Billaud-Varenne. Mai mult decât atât, absențele tot mai dese ale lui Robespierre de la ședințele comitetului din cauza bolii (el nu a mai participat la ședințe din iunie 1794) au creat impresia că el era izolat și pierduse legătura cu problemele cotidiene. Când a devenit evident pe la mijlocul lui iulie
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
pe care a numit-o imatură și deplorabilă. El a părăsit revista în 1920. În timpul Republicii de la Weimar revista a continuat să publice și a luat o poziție fermă împotriva extremiștilor de stânga și de dreapta. Pe măsură ce național-socialiștili deveneau, treptat, tot mai puternici, ei au folosit aceleași procedee precum în confruntările politice cu ceilalți adversari: acuzații verbale, amenințări, atacuri (în 1934 birourile revistei au fost distruse de SA) și intimidarea personală a redactorilor și artiștilor de la "Simplicissimus", dar nu au cerut
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
În "Schweppes Tonic Water"sunt 71 mg chinină (ca alcaloid) la 1l. De la sfârșitul anului 2011 este disponibil, de la un alt producător, o apă tonică, numită „Absinthum eTonic”, care nu conține chinină. Se prepară pe bază de pelin. Cu popularitate tot mai mare de gin tonic, a crescut, de asemenea, gama de produse de apă tonică, care oferă branduri noi, cum ar fi "1724", "Fentimans" și "Thomas Henry". Băuturile tonice nu trebuie consumate în timpul sarcinii, deoarece copilul poate fi dependent de
Tonic Water () [Corola-website/Science/337645_a_338974]
-
fost pedepsiți de militarii germani ce făceau parte din pază lagărului care i-au scos afară din bărăci într-un frig de -20 de grade Celsius pentru că "românii au îndrăznit să intre în război împotriva Germaniei." În câteva zile aproape tot efectivul de militari români a murit"." Din documentațiile comunei Soultzmatt reiese, ca în acest lagăr, de pe 6 Martie, până la 8 Mai 1917, au murit fie torturați, fie de foame sau de frig, 120 soldați români După mărturiile din vremea aceea
Cimitirul militar român de la Soultzmatt () [Corola-website/Science/337660_a_338989]
-
această ciupercă în formă de ureche. În Europa, ciuperca a fost studiată pentru calitățile ei medicinale începând din secolul al 17-lea. În multe cărți micologice folosite în prezent, de exemplu la Marcel Bon, Giacomo Bresadola sau Bruno Cetto, buretele tot mai este titulat "Hirneola auricula". "Deutsche Gesellschaft für Mykologie e. V." (Asociația Germană de Micologie) a desemnat "Auricularia auricula-judae" ciuperca anului 2017. poate fi confundată cu alte specii din familia "Auriculariaceae" (niciuna din ele otrăvitoare), de exemplu cu: "Auricularia fuscosuccinea
Urechea lui Iuda () [Corola-website/Science/337646_a_338975]
-
Uniunea Sovietică și recomandată de Intourist, dar criticată de Pierre Pascal pentru inexactitățile sale geografice și istorice. În 1938 Slonim a tradus, de asemenea, cartea "Voyage de Marco Polo" a lui Viktor Șklovski. Cu toate acestea, el a dobândit o tot mai mare apreciere în rândul scriitorilor de la "Sovremennye Zapiski" și în 1939 a publicat un comentariu generos cu privire la opera lui Vladimir Nabokov, începând cu "Rege, damă, valet". În acel an, Slonim a finalizat, de asemenea, o versiune a cărții "Eliberarea
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
Vassar despre perspectiva filozofică a lui Pasternak. Un an mai târziu l-a comemorat pe Pasternak, moderând o masă rotundă pentru Radio Europa Liberă. Invitații săi au fost Reavey, B. J. Chute, Herbert Gold, Ferenc Körmendi și Santha Rama Rau. Tot în 1960, el a colectat și editat pentru publicare o selecție din satirele lui Mihail Zoșcenko, publicat sub titlul "Izbrannoe". În paralel, el a îngrijit pentru publicare jurnalul lui Leonid Andreev. Acest proiect a fost amânat de către Vadim Andreev de
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
citea ce se scria în Uniunea Sovietică, recunoscând faptul că există încă mari scriitori care au rămas în spatele Cortinei de Fier”. Slonim s-a retras de la Colegiul Sarah Lawrence în 1962 și a renunțat să mai predea în 1965, trăind tot restul vieții sale în Elveția, unde a fost animatorul unui club literar rus. În anii 1963-1964, aflat în noua sa casă din Geneva, Slonim a lucrat la o versiune în limba engleză a "Porumbelului de argint" al lui Andrei Belîi
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
anul plecării Mariei la București și nici cu ce s-a ocupat acolo sau în ce condiții l-a cunoscut pe artist. El doar a presupus că totul s-ar fi întâmplat în perioada 1883 - 1885, în preajma decesului mamei ei. Tot Nagy Lajos a considerat că din această perioadă s-ar naște misterul privitor la originea ei, pe care l-au ținut Maria, Grigorescu și toți prietenii lui, Alexandru Vlahuță, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ion Luca Caragiale, doctorul Istrati, Nicolae Petrașcu, etc.
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
Delavrancea și Bernath. Aceștia ar fi venit imediat și în prezența doctorului Istrati, pictorul și-ar fi întocmit testamentul amintit de către George Oprescu. În plus de tot ce a spus Oprescu, Brezianu a specificat cuantumul bursei de 50.000 lei. Tot Brezianu a susținut teza cum că bursa nu s-ar fi acordat niciodată, deoarece nimeni nu ar fi fost în măsură să fie atât de capabil pentru ca bursa să-i fie acordată. În acest sens, Brezianu a amintit ca notă
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
Orp și unitățile motorizate de la Gembloux. Reichenau i-a ordonat lui Hoepner să înainteze cu Corpul XVI spre Gembloux, mișcare care trebuia să împiedice organizarea defensivei franceze. Hoepner se temea însă de problemele care le întâmpina datorită liniilor de aprovizionare tot mai întinse și era îngrijorat în special de flancurile foarte expuse ale forțelor sale. Corpul IV, cu care se se învecinau forțele lui Hoepner, avea subunități la St. Trond, de unde tatonau apărarea franceză spre Tirlemont. Aceste atacuri îl îngrijoraul pe
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
1965 și a avut adăugate ilustrații. Mai disponibilă pe scară largă este cea de-a treia ediție, editată de Katherine Baker Siepmann și publicată în 1987. Această ediție prezintă contextul în care au trăit mai multe personalități literare, extinzându-se tot mai mult în domeniul literaturii internaționale. Jeppe Aakjaer, de exemplu, apare ca un scriitor care „a fost intens preocupat de suferința socială și de nevoia de reformă”, deși el este „cel mai cunoscut” pentru „poezia lirică, în care celebrează curajul
Benet's Reader's Encyclopedia () [Corola-website/Science/337678_a_339007]
-
un viitor mare război cu milioane de soldați ce vor lupta unii împotriva altora, urmat de un colaps economic, „faliment în masă, mizerie, șomaj în masă și foamete mare”. Bebel s-a evidențiat prin denunțarea maltratării soldaților de către ofițeri și tot mai frecvent de către subofițeri. Eforturile sale în această chestiune au fost puternic încurajate atunci când regele Albert al Saxoniei a emis un decret cu privire la maltratarea soldaților din contingentul saxon, atacând guvernul imperial care a încercat insistent să nege sau să explice
August Bebel () [Corola-website/Science/337685_a_339014]