21,099 matches
-
al. ÎI sau a fost Această extinderii perioadă de est a fortăreței cu o martoră de trei etaje, părții de ziduri aripa ce legau turnurile bastioane aSt Mary (M păzita Ilustrația 7), Mijlociu (K) înalte Sud (H). în și Aceasta aripa nouă conținea și mare a palatului, încăperea Hall (azi principala State cunoscută Guard Room). Aici prinții oficiau întâlnirile oficiale că ale curții. și târziu, încăperi și luxaose, completate cu balcoane Mai logii, au fost create pentru uzul privat mai familiei
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
aranjat imediat repararea daunelor de război pentru palatul care a fost devastat de bombardamente masive. Aripei principale (vezi ilustrația 3&7-H la M), construită de prințul Lambert și extinsă în timpul domniei lui Jean al II-lea, i-a adăugat o aripă mare (de la H la C) care azi adăpostește încăperile oficiale. În timpul domniei lui Honoré I, transformarea de la fortăreața la palat a fost continuată. La începutul domniei lui Honoré, Tratatul de la Trodesillas a clarificat poziția Monaco-ului că protectorat al Spaniei, iar
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
permis să se concentreze pe aspectele comfortului reședinței sale, mai mult decât pe nevoia permanentă de a o apără. Curtea interioară a fost reconstruită, arhitectul Dominique Gallo a proiectat două arcade, intinzindu-se între punctele H și C. Arcadele, așezate în fața aripii construite anterior de Lucien I, au fiecare doisprezece arcuiri, decorate cu marmură albă, formând o balustradă până la ultimul nivel. Astăzi ultimele arcade sunt cunoscute că și galeriile lui Hercule pentru că tavanul lor a fost pictat cu scene ilustrând Muncile lui
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
cunoscute că și galeriile lui Hercule pentru că tavanul lor a fost pictat cu scene ilustrând Muncile lui Hercule de către Orazio de Ferrari, în timpul domniei târzii a lui Honoré ÎI. Aceste arcade sau logii au oferit coridoare către încăperile oficiale din aripa de sud (acum cunoscută că the State Rooms Wings). În cealaltă parte a curții o nouă aripa a fost construită și artistul genovez Luca Cambiasi a fost însărcinat să-i picteze pereții exteriori cu fresce. Se considera că galeriile (B
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Hercule de către Orazio de Ferrari, în timpul domniei târzii a lui Honoré ÎI. Aceste arcade sau logii au oferit coridoare către încăperile oficiale din aripa de sud (acum cunoscută că the State Rooms Wings). În cealaltă parte a curții o nouă aripa a fost construită și artistul genovez Luca Cambiasi a fost însărcinat să-i picteze pereții exteriori cu fresce. Se considera că galeriile (B) spre aripa de nord ce se deschide spre port au fost construite în acea perioadă. Extinderile ulterioare
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
sud (acum cunoscută că the State Rooms Wings). În cealaltă parte a curții o nouă aripa a fost construită și artistul genovez Luca Cambiasi a fost însărcinat să-i picteze pereții exteriori cu fresce. Se considera că galeriile (B) spre aripa de nord ce se deschide spre port au fost construite în acea perioadă. Extinderile ulterioare au fost realizate pentru a-l mulțumi pe împăratul Charles al V-lea în 1529, când a stat patru nopți la palat în timpul călătoriei sale
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
nu doar pentru extinderea palatului, dar și pentru pentru a-i îndulci aspectul sumbru, fortificat. Primei fațade dinspre piața, a feței” palatului, i s-au făcut imfrumusetari decorative. Logiile superioare (B), din partea dreaptă a intrării, au fost redecorate. În interiorul palatului, aripa Încăperilor Oficiale a fost schimbată că stil și a fost create anfilada către apartamentele oficiale. O nouă capelă împodobita de o cupola (construită pe situl marcat cu D) a fost dedicată sfanțului Ion Baptistul. Această nouă lucrare a ajutat la
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
iunie 1814, prin Tratatul de la Paris, Principatul Monaco-ului a fost redat lui Honoré al IV-lea. Construcția palatului a fost complet neglijată în anii în care familia Grimaldi a fost exilata din Monaco. Din cauza stării de decădere, o parte a aripii de est a trebuit să fie demolată, împreună cu pavilionul ce acoperea baia lui HonorA© al II-lea. Ambele se găseau pe locul ocupat azi de Muzeul Napoleon și clădirea ce adăpostește arhivele palatului. Honoré al IV-lea a murit la
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
responsabil nu doar pentru îmbunătățirea averii a reputației Monaco-ului, dar pentru supervizarea restaurărilor palatului. După asscensiunea lui 1949, prințul Rainier al III-lea a început imediat programul de renovare restaurare. Multe din frescele externe din curte au fost restaurate în timp ce aripa de sud, distrusă în timpul revoluției franceze, a fost reconstruită. Aceasta este partea palatului unde familia conducătoare își are apartamentele private. Aripa este și căminul Muzeului Napoleon și a arhivelor. Frescele ce decorează arcada deschisă cunoscută ca si Galeria lui Hercules
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
III-lea a început imediat programul de renovare restaurare. Multe din frescele externe din curte au fost restaurate în timp ce aripa de sud, distrusă în timpul revoluției franceze, a fost reconstruită. Aceasta este partea palatului unde familia conducătoare își are apartamentele private. Aripa este și căminul Muzeului Napoleon și a arhivelor. Frescele ce decorează arcada deschisă cunoscută ca si Galeria lui Hercules au fost modificate de Rainier al III-lea, care a importat lucrări făcute de Pier Francesco Mazzucchelli, ilustrând eroi mitologici și
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
unde a rămas mai bine de un an. În august 1932, Anna s-a întors în Germania, însoțită de o asistentă particulară. Jennings i-a plătit călătoria, șederea la Sanatoriul din Westchester, precum și o ședere de încă 6 luni în aripa de psihiatrie a unui sanatoriu din Ilten, aproape de Hanovra. La sosirea la Ilten, Anna a fost considerată sănătoasă, dar întrucât camera ei fusese plătită în avans, și oricum nu avea unde să meargă în altă parte, a rămas în continuare
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
sau "draci de mare". Specia este caracterizată prin capul enorm, lat și aplatizat, în comparație corpul aparând ca un apendic. Gura se întinde pe toată circumferința anterioara a capului, ambele fălci fiind echipate cu dinți lungi conici, înclinați înspre interior. Aripile ventrale și pectorale sunt articulate, având rol de picioare, cu ajutorul lor peștele se poate deplasa pe fundul mării, unde în general se ascunde în nisip sau între alge. În jurul capului pielea imită în textura smocuri de alge. Aceste structuri combinate
Lophius () [Corola-website/Science/322243_a_323572]
-
alge. Aceste structuri combinate cu abilitatea de a-și schimba culoarea pielii în funcție de mediu, fac din peștele pescar un predator excelent camuflat. Speciile de "Lophius" au 3 filamente lungi care ies din mijlocul capului, de fapt 3 spini modificați ai aripii dorsale anterioare. Denumirea de pește pescar provine de la primul filament, cel mai lung, care se termina într-o masă iregulara de carne care poate fi orientată în orice direcție, prezent la toate speciile de pește pescar. Acest spin modificat este
Lophius () [Corola-website/Science/322243_a_323572]
-
distincte în 1792 și 1793, cum ar fi brissotinii și rolandiștii. Unii girondini, cum ar fi Condorcet, Brissot, Roland, Guadet, Vergniaud, Isnard, Ducos și Buzot erau republicani convinși. Membrii grupării, înscriși în Clubul Iacobinilor, la Paris sau în provincie, constituiau aripa cea mai avansată a Adunării Legislative, înainte de a reprezenta aripa dreaptă din Convenția Națională în fața montagnarzilor, care aveau pondere mare în rândurile deputaților de Paris, printre care se numărau Robespierre, Danton sau Marat. Înfruntările violente între girondini și montagnardzi au
Girondini () [Corola-website/Science/322251_a_323580]
-
rolandiștii. Unii girondini, cum ar fi Condorcet, Brissot, Roland, Guadet, Vergniaud, Isnard, Ducos și Buzot erau republicani convinși. Membrii grupării, înscriși în Clubul Iacobinilor, la Paris sau în provincie, constituiau aripa cea mai avansată a Adunării Legislative, înainte de a reprezenta aripa dreaptă din Convenția Națională în fața montagnarzilor, care aveau pondere mare în rândurile deputaților de Paris, printre care se numărau Robespierre, Danton sau Marat. Înfruntările violente între girondini și montagnardzi au dominat primele luni ale Convenției Naționale. Începând cu 1793, girondinii
Girondini () [Corola-website/Science/322251_a_323580]
-
condus o revoluție prin care l-a răsturnat pe Bustamante. Texianii, coloniști anglofoni, au folosit revoluția drept pretext pentru a se ridica și ei la luptă. Până la jumătatea lui august, toți soldații mexicani fuseseră goniți din Texasul de est. Prinzând aripi în urma acestor succese, texianii au ținut două convenții politice cu scopul de a convinge autoritățile mexicane să slăbească Legile din 6 aprilie 1830. În noiembrie 1833, guvernul mexican a încercat să abordeze unele dintre problemele ridicate de ei, abrogând câteva
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
este un single al solistei Delia lansat pe 13 iulie 2012 ce este inclus pe albumul „Pe aripi de vânt”. Versurile sunt creația Xoniei, piesa este produsă și orchestrata de F.Charm, în timp ce muzică poartă semnătură ambilor artiști. Single-ul nu a prins foarte bine la posturile de radio, dar s-a bucurat de un succes impresionant în
Wuella Wuella () [Corola-website/Science/329551_a_330880]
-
este primul single al Deliei lansat pe 16 iunie 2011 de pe albumul „Pe aripi de vânt”. Este o producție a celor de la FlyinState ce conține o linie melodica de flaut interpretată chiar de artista. Lansarea a avut loc în premieră la radioul Kiss FM în timpul emisiunii „Kiss Kiss în The Mix”. Single-ul a
Dale () [Corola-website/Science/329552_a_330881]
-
Penele sunt formațiuni epidermice caracteristice ale învelișului extern și a aripilor păsărilor moderne. Specifice păsărilor, penele au evoluat din solzii strămoșilor reptilieni. Ele sunt alcătuite din cheratină, o proteină fibroasă. Penele alcătuiesc penajul care reprezintă un izolator termic, iar cele de pe aripi și coadă au rol în zbor. O pană este
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
sunt formațiuni epidermice caracteristice ale învelișului extern și a aripilor păsărilor moderne. Specifice păsărilor, penele au evoluat din solzii strămoșilor reptilieni. Ele sunt alcătuite din cheratină, o proteină fibroasă. Penele alcătuiesc penajul care reprezintă un izolator termic, iar cele de pe aripi și coadă au rol în zbor. O pană este alcătuită din calamus, partea care pătrunde în tegument atașându-se de foliculul penei, care se continuă cu axul penei (rahis). Sunt de trei feluri de pene: pene de contur, puf și
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
trei feluri de pene: pene de contur, puf și pene filiforme. Penele de contur sunt penele vizibile care acoperă corpul, îl apără contra intemperiilor și îi dau forma și conturul; ele se împart în pene tari: remige (penele mari de pe aripi), rectrice (penele de pe coadă) și tectrice, penele mici și moi, ce alcătuiesc penele corpului ca și cele ornamentale. O pană de contur este formată dintr-o axă și din două serii de lame numite barbe , fixate pe laturile axei. Barbele
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
au pe laturile lor două serii de lamele fine, numite barbule, prevăzute cu cârliguțe, cu ajutorul cărora barbulele de pe barbele vecine se prind între ele. Ansamblul barbelor unei pene constituie vexilul, numit și steag sau stindard. Remigele sunt penele mari ale aripilor, care servesc pentru zbor. Ele sunt pene de înaltă specializare, inserate pe muchia posterioară a aripilor de-a lungul oaselor brațului, antebrațului și ale autopodului. Restul aripii este acoperit cu pene mai mici, numite tectrice. Remigele sunt denumite astfel datorită
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
barbulele de pe barbele vecine se prind între ele. Ansamblul barbelor unei pene constituie vexilul, numit și steag sau stindard. Remigele sunt penele mari ale aripilor, care servesc pentru zbor. Ele sunt pene de înaltă specializare, inserate pe muchia posterioară a aripilor de-a lungul oaselor brațului, antebrațului și ale autopodului. Restul aripii este acoperit cu pene mai mici, numite tectrice. Remigele sunt denumite astfel datorită funcției lor analogă ramelor de vâslit și servesc la baterea aerului în timpul zborului. Rahisul remigelor prezintă
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
pene constituie vexilul, numit și steag sau stindard. Remigele sunt penele mari ale aripilor, care servesc pentru zbor. Ele sunt pene de înaltă specializare, inserate pe muchia posterioară a aripilor de-a lungul oaselor brațului, antebrațului și ale autopodului. Restul aripii este acoperit cu pene mai mici, numite tectrice. Remigele sunt denumite astfel datorită funcției lor analogă ramelor de vâslit și servesc la baterea aerului în timpul zborului. Rahisul remigelor prezintă în genere o adâncitură în formă de jgheab de-a lungul
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
scapus (axul central al penei) este legat cu ceilalți scapus prin ligamente elastice, ce facilitează mișcarea simultană a tuturor penelor în timpul zborului. Partea cărnoasă, baza remigelor, ca și spațiul bazal dintre ele sunt acoperite atât pe dedesubt, cât și pe deasupra aripii, de tectrice flexibile ce formează învelitorile mari, mijlocii și mici, ce se suprapun succesiv dinspre curbură în jos. Remigele prezintă forme diferite după tipul de zburătoare din care fac parte păsările respective. Numărul remigelor variază de la un grup de păsări
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]