20,540 matches
-
să o numim: Dumnezeu, Cineva sau nimeni. Sursa este comună și actul întemeierii noastre ne cuprinde pe toți laolaltă. De aceea pot numi „frate“ soarele, vântul și focul sau „soră“ luna, apa și scoarța pământului. De aceea pot cere iertare copacului tăiat și vânatului ucis și pot îmbrățișa calul biciuit. Cu toate acestea, mă recunosc mai lesne în lucrul pe care eu l-am făcut. Și cu cât mă recunosc mai lesne, cu cât spațiul pe care el îl ocupă devine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dispare ca aer, confundat cu un dispozitiv de aer condiționat. Mai „puternice“ sunt obiectele din jurul meu și casa și străzile și mașinile, decât animalele și piatra și plantele. Frigiderul și aparatul de radio îmi sunt mai familiare decât calul sau copacul din pădure. Mă desprind din ordinea mea originară și mă mut, împreună cu cealaltă ordine a mea, în centrul ființei. Lucrul pe care nu eu l-am făcut și de care sunt legat prin temeiul nostru comun este împins spre periferie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este determinată în funcție de modul de a sfârși al fiecărui lucru. Căci nu toate lucrurile sfârșesc la fel. „O bucată de lemn sau o piatră sfârșesc altfel și au alte sfârșituri decât o ploaie torențială, altfel sfârșește în sfârșiturile sale un copac, altfel, un animal. Nici o viețuitoare nu sfârșește la limitele suprafeței corpului său; aceasta nu e limita viețuitoarei.“<ref id=”1”>Martin Heidegger, Logik. Heraklits Lehre vom Logos, în Gesamtausgabe, vol. 55, Frankfurt am Main, Klostermann, 1979, p. 304.</ref> Heidegger
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
invadatorilor. Germanii și ungurii erau mai puțin entuziaști în fața bastionului cultural de acolo al lui Iorga. L-au pustiit și au pus o placardă pe care scria Schweineamt ("birou pentru porci"); ungurii au ajuns pînă acolo încît au scrijelit pe copaci Éljen Magyarország!, "Trăiască Ungaria!" Devastarea a fost aproape totală; Iorga, care trăia încă în secolul al XIX-lea, i-a învinovățit pe ofițeri că nu dăduseră dovadă de minimul de solidaritate obligatoriu între toți intelectualii"53. Iorga se jura întotdeauna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rolul prezis de el istoricilor, care, după părerea lui, trebuie să iasă din Turnul lor de Fildeș și să-și asume un rol politic. Sub titlul Istoricul și politica, Iorga explica faptul că istoria nu se repetă niciodată, așa cum același copac nu dă niciodată naștere aceleiași frunze; dar există asemănări între unele evenimente, unele revoluții, unele cuceriri. Astfel că nimeni nu poate explica mai bine sau avertiza asupra evenimentelor ce urmau să se producă decît istoricul. Acesta coboară din trecut în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Revista istorică" a magistrului lor. Gheorghe Brătianu a continuat să aibă cele mai civilizate relații cu Iorga. Cu toate că Brătianu era unul din stîlpii Noii școli , el sublinia faptul că "Iorga a fost cel care a intrat în pădure, a doborît copacii și, grație energiei sale fără margini, a arat pămîntul și l-a însămînțat pentru ca alții să poată culege roadele"152. Gheorghe Brătianu, fiul adoptiv al lui Ion Brătianu, primise o educație excelentă, devenind profesor la vîrsta de 25 de ani
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la un realism îndrăzneț, detaliind promiscuitatea și mizeria cîtorva aspecte ale vieții românești de la periferia societății acelei vremi. El a introdus în literatura română estetica urîtului (inter alia), l-a șocat pe Iorga descriind două pisici făcînd dragoste într-un copac). Înțelegem ostilitatea resimțită de Iorga, dat fiind "realismul (său) naționalist", față de arta lui Arghezi. Dacă existaseră vreodată "curente nesănătoase", acestea erau! Tudor Arghezi a fondat, în 1928, o publicație literară, "Bilete de papagal". Aceasta apărea în format mic și în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
D-na Codreanu și familiile Nicadorlor și Decemvirilor, stau la capătul dinspre miază-zi al gropii. Se pare că aici se găsește Căpitanul. E Căpitanul? Nu se poate ști încă. Înfrigurarea a cuprins pe toți. E o înmărmurire întreagă. Până și copacii au început să-și mai miște brațele pe cari frunzele rare și vestejite apar ca niște răni sângerii... Iată acum, s-a ridicat tot pământul de pe primul cadavru. Au apărut picioarele, îmbrăcate în postavul vărgat de închisoare... Mâinile date în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
tremură în haina lui zdențuită de teama venirii iernii. O tipsie de floarea-soarelui zâmbește strâmb dintr-un colț, căci este îngrijorată de ropotul căderii sale. Printre straturile de unde fuseseră scoși cartofii, pământul bolovănos privește posomorât. Ploaia bibiuiește nemiloasă pământul trudit. Copacii și pădurile stau nemișcate în așteptarea iernii. Ei au rămas singuri și plâng. Fiecare frunză este o lacrimă căzută după căldura și lumina toamnei și după voiosul cântec al păsărilor. Codrul privește melancolic metamorfozele zilnice și regretă că nu știe
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
cândva, au devenit cât niște șoricei, iar iepurii...Cine s-ar speria de iepuri? Frunzelor, chiar sunteți nostime! Cineva a vărsat călimara cu raze de soare și cu vișine coapte peste coroanele stejarilor și crema de ghete peste aluni, iar copacii au tresărit trimițând la plimbare așa frumuseți de coafuri. Întreaga pădure este într-un freamăt, într-o forfotă continuă, zi și noapte. Simte că ceva se petrece și vrea să afle totul, vrea să fie martor. De la un timp, pata
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
peut-être parce que " la stridence des criquets " est plus familière à l'oreille du lecteur francophone que " la symphonie des sauterelles ". Nous avons remarqué que Jean Poncet, tout comme Sanda Stolojan, accorde parfois au tiret une fonction explicative : Mocnind sub copaci Dumnezeu se face mai mic să aibă loc ciupercile roșii să crească subt spatele lui. (În munți) (Blaga, 2010: 141) Țapi sous leș mélèzes, Dieu se fait tout petit îl attend leș champignons rouges qui pousseront à l'abri de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Parmi leș ombres allongées je remets à plus tard mon destin. L'automne blessé saigne sur un ancien aller. Parmi leș longues ombres j'ajourne mă destinée. Spre nu știu ce sfârșit un zbor s-a întins. Cu pâlpâit de sfeșnic un copac s-a stins. Un vol d'oiseaux s'étire vers je ne sais quelle fin. Comme un cierge qui vacille un arbre s'est éteint. Un vol s'est étendu vers je ne sais quelle fin. Comme un bougeoir qui
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
reacție salutară împotriva generalizărilor pripite - înseamnă a uita că nici o operă literară nu poate fi pe de-a-ntregul "unică", pentru că în acest caz ar fi cu totul ininteligibilă. Este, desigur, adevărat că atât Hamlet cât și un poem ca Trees ( Copacii) de Joyce Kilmer sunt unice. Dar chiar și o grămadă de gunoi este unică în felul ei, în sensul că proporțiile, poziția și combinațiile ei chimice precise nu pot fi reproduse exact de altă grămadă. De altfel, toate cuvintele din
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
aparțin genului minor al ilustrației de carte sau picturii decorative. Criticul de artă, care semnează și o monografie Ștefan Popescu, asociază decorativismul simbolismului, mariaj care făcea parte atunci din gustul epocii 1900. "În culori suave, zâne și feți-frumoși evoluând printre copaci și flori, constituiau frumoase ilustrațiii de carte, dar nu încă pictură. Tot cam atunci el expune și un proiect pentru fresca Ateneului, plin de personaje legendare sau alegorice, concepute cam în același spirit decorativ-simbolic"221. Cele douăsprezece fete de împărat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în cazul de față arta bizantină și Jugendstilul. "Personajele nu merg, ci parcă dansează cu pași plutitori. Prin gesturi, costume și colorit, lucrarea amintește de frescele moldovenești. O notă neconcordantă o creează aici cadrul scenei, care înfățișează o pădure cu copaci stufoși ce lasă să se vadă în depărtare un castel, decor ce nu este interpretat în stilul personajelor. Se distinge încercarea de sinteză a două stiluri, unul desprins din arta bizantină, altul amintind de dezideratele Jugendstil-ului"224. Acestei dicotomii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
O dulce-al nopții mele Domn, / "De ce nu vii tu? Vină!"289 Mina Byk Wepper imprimă o ușoară tentă simbolistă ilustrațiilor unor poezii care nu sunt toate simboliste: Doina lui Șt. O. Iosif 290 Linda Raia de Vasile Alecsandri 291, Copacul lui Traian Demetrescu 292, Fatma de G. Coșbuc 293, Isus de Panait Cerna 294, Spre Cythera de Dimitrie Anghel 295 etc. Theophile-Alexander Steinlen, francez de origine elvețiană, artist militant, se va orienta spre poezia cu accente social-revoluționare a lui Eminescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să fumege în flăcări de culoare brun-roșcată-cărămizie pe fundalul unui cer albastru. Pălăria are contururi ferm trasate pe acest fundal ușor artificial care înlocuiește natura și naturalul unui peisaj. Apare și o simetrie tipică armonicelor decorative bazate pe progresii. Frunzișul copacilor se transformă în arcade cu trei trunchiuri în chip de coloane de o parte și de alta, acest portal constituie și rama tabloului, rama sa estetică, artificială, obținută prin estetizarea cadrului natural, efect de dublare a realității prin artificiu înscris
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
printr-o accentuată stilizare, printr-un ecleraj straniu, care nu corespunde luminii naturale. Fundalul cu o accentuată notă decorativă are, mai degrabă, rolul de a aliena chipul, de a-l plasa într-o altă dimensiune, ușor hieratică, transcendentă, prin trunchiurile copacilor, ca niște coloane ce sugerează arhitectura unui templu. Există o geană de lumină în stânga, o pâlpâire misteriosă, un ton de alb și puțin albastru. Coroanele arborilor se pierd în brunul fundalului. De unde vine impresia de tristețe pe care o degajă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceștia par să se afle pe coama unui deal înflorit, muzica de cameră fiind astfel transpusă în plein air. O altă variantă și ultima duce grupul la marginea unei păduri, iar de data aceasta copiii stau pe un trunchi de copac. Muzica se reflectă într-un ritm dictat de dispunerea lor în spațiu, așa cum există și un ritm intern al desenului pe care i-l conferă aceste trupuri goale, care realizează o armonie deplină cu natura din jur, în care ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o pantomimă într-o singură pictură. El a numit aceasta principiul de paralelism și a explicat că era bazat pe legile naturale de creștere a plantelor, care determină ca toate petalele unei flori să repete aceeași formă sau toate trunchiurile copacilor într-o pădure să crească în paralel. Traducând acest fenomen în termenii artei, Hodler a plasat câteva figuri de mai multe ori într-o secvență mitică sau a repetat anumite gesturi expresive, cum ar fi un braț întins sau un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În toate aceste atitudini estetice un paralelism specific eminescian. De fiecare dată, cititorul trăiește alături de poet starea de grație, imortalizată Într-un text, fără nici o dificultate, memorabil. Există În poezia lui Eminescu o floră distinctă: codrul, teiul, cornul, creanga, pădurea, copacul, plopul, arinul, stejarul, fagul, salcia, mesteacănul, paltinul, salcâmul, liliacul, iarba, nufărul, trandafirul, viorelele, crinul, macul, trestia, răchita etc. Ele nu puteau lipsi Într-o poezie care dezvoltă una din temele eminesciene, fundamentale, natura și dragostea. Nu lipsește din lirica poetului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cerul de fum, A mea e din flăcări curate. Totuși vom mai merge Împreună O bună bucată de pământ, O bună bucată de cer, O bună bucată de lună. Vom fi fericiți pentru iarbă Și pentru loc, Vom râde pentru copac, Vom slăvi drumul drept cu câte o gură Și vom ține un moment de reculegere Pentru fiecare cotitură. Ne vom lua după umbra mea Care merge Înainte, Ne vom lua după gând, Ne vom lua după două-trei cuvinte. Până când ne
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
iubirii este necesară pentru a-i da totuși unicitate acestei povești ce spune ceva despre drumul ce va fi parcurs. Pământul, cerul, luna nu se oferă În totalitate, dar sunt spații ale contemplației, unde sufletul se poate elibera. Iarba, lacul, copacul, elementele simbolice ale unui decor cunoscut, pentru cei doi, vor constitui elemente de comunicare, iar Îndrăgostiții se vor Împărtăși din fericirea lor. Cu elementele, din nou eminesciene, se crează o altă relație. Acolo decorul ocrotea și sensibiliza iubirea. La Marin
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
anaforei. Îndrăgostitul dirijează prin cuvânt parcursul, enumerând parcă spații obligatorii: „O bună bucată de pământ, O bună bucată de cer, O bună bucată de lună”,acțiuni rituale ce nu pot fi evitate: „Vom fi fericiți pentru iarbă... Vom râde pentru copac, Vom slăvi drumul drept cu câte o gură Și vom ține un moment de reculegere”. Căutarea drumului este sugerată, descrisă de asemenea ritualic, impresia fiind cea a imposibilitații abandonului sau a devierii, necesitatea Înscrierii Într-un tipar al normalității: „Ne
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o ocrotește, trecând prin apă, iar Crăiasa furnicilor Îi oferă o aripă căreia, atunci când va avea nevoie de ajutorul furnicilor, să-i dea foc. Apoi Întâlnește un roi de albine și Îl așază Într-un stup dintr-o scorbură de copac. Drept mulțumire, Crăiasa albinelor Îi oferă și ea o aripă căreia Îi va da foc atunci când va avea nevoie de ajutorul lor. Urmează suita ajutoarelor reprezentate de făpturi aparținând lumii obișnuite, dar cu comportamente hiperbolizate. Astfel, lui HarapAlb Îi ies
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]