20,856 matches
-
fi expuși. Plăcerea într-o tragedie constă în aceea că noi știm bine că este o ficțiune; sau, ca să mă exprim mai bine, iluzia distrusă fără încetare renaște fără încetare. Dacă am ajunge să credem un singur moment ca adevărate crimele și trădările, pe loc ele ar înceta să ne cauzeze plăcere." Stendhal și Hugo îl citează în nenumărate rânduri pe Shakespeare, pe care nu pretind că-l imită, ceea ce nu ar avea sens în secolul al XIX-lea, ci că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nouă: investigarea lumii necunoscute a inconștientului. "Teatrul nu va putea să redevină el însuși, scrie el în Teatrul cruzimii, adică să constituie un mijloc de iluzionare adevărată, decât furnizându-i spectatorului precipitări veridice de vise, în care gustul său pentru crimă, obsesiile sale erotice, violența sa, himerele sale, sensul utopic despre viață și lucruri, chiar și canibalismul lui, să se reverse, pe un plan nu presupus și iluzoriu, ci interior." Artaud s-a apărat îndelung de a fi vrut să dea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
du meurtre et qu'on voit toutefois, Qu'à la fin sont contents les plus grands et les Rois, Quand du grave et du bas le parler on mendie, On abuse du nom de tragi-comédie." (III, v.165-168) " Atunci când vedem crime și omoruri întregi, Iar la sfârșit sunt veseli cei mari, însă și Regi, Când vorba ne-o inspiră și ce-i grav și ce e-njositor, Să spui că-i tragi-comedie lipsit e de umor." (n.tr.) 7 Traducere după
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
norii la vânt,/ Să n-aveți loc de-n- gropat,/ Nici copii de sărutat!". Pe masura ce faptele se derulează, zbuciumul sufletesc și durerea voievodului cresc. Ideea aceasta este magistral exprimată de autorul anonim prin relatarea felului În care personajul reacționează după fiecare crimă. La Început se manifestă doar prin oftat și prin cuvintele adresate divinității (,,Brâncoveanu greu ofta/Și din gură cuvânta"/), apoi cuvintele capătă accent de ruga disperată, ca În momentul ultimei crime cuvintele sale să fie Învesmântate În lacrimile durerii nereținute
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
prin relatarea felului În care personajul reacționează după fiecare crimă. La Început se manifestă doar prin oftat și prin cuvintele adresate divinității (,,Brâncoveanu greu ofta/Și din gură cuvânta"/), apoi cuvintele capătă accent de ruga disperată, ca În momentul ultimei crime cuvintele sale să fie Învesmântate În lacrimile durerii nereținute (,,greu ofta/ Și cu lacrimi cuvânta"). De fiecare dată Însă cuvintele adresate sunt aceleași, evidențiind credință nestrămutata În Dumnezeu și În puterea lui: ,,Doamne, fie-n voia ta!". Aceeași fină nuanțare
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
a unui gest simțit ca delict. Simularea procesului intentat În pritaneon Împotriva participanților la banchetul de jertfă, care se sfârșește cu condamnarea cuțitului ca unic responsabil, „Învierea” boului sacrificat, a cărui piele umplută de paie este legată de plug anulând crima, sunt elemente contradictorii și echivoce care conduc oricum tot În cadrul spațiului juridic al cetății și al pretinsei sale unități. Totuși, chiar aceste ambiguități, alături de aspectul sângeros al sacrificiului, au favorizat probabil criticile și ostilitatea celor care, ca orficii și pitagoreicii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al gândirii lui Empedocle din Agrigent (jumătatea secolului al V-lea Î.Hr.). În Purificările sale (Katharmòi) el se prezintă astfel prietenilor: „Eu nu mai sunt un om muritor, ci un zeu nemuritor” (F 112). Cine se Întinează cu o crimă este prigonit zece mii de ani prin intermediul elementelor (F 115). O viziune a lumii de dincolo demonstrează În ce fel sufletul este Înveșmântat cu o carne necunoscută lui (F 126): o metaforă impresionantă Întemeiată pe un dualism antropologic. El Îl exaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de sacrificiile publice și private, explică practicile religioase; la ei vine un mare număr de tineri să Învețe. Druizii se bucură de mare cinste În fața galilor. Ei hotărăsc În aproape toate dezbaterile publice și private; dacă s-a comis vreo crimă, dacă s-a săvârșit vreun omor, dacă există vreun proces de moștenire sau hotărnicie, tot ei sunt aceia care dau sentințe, fixează despăgubirile și amenzile. Particularul sau tribul care nu se supune hotărârii lor nu mai are dreptul să aducă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Moldovan, Biografia unei cărți: „Fenomenul Pitești” de Virgil Ierunca, F, 1990, 7; Ion Buzera, Infernalul Pitești, R, 1990, 6; Elena Ștefoi în dialog cu Virgil Ierunca, CNP, 1990, 48; Gabriel Dimisianu, Cărți despre gulagul românesc, CC, 1991, 1; Nicolae Manolescu, Crimă și pedeapsă, RL, 1991, 3; Mihaela Șchiopu, Itinerariul publicisticii românești a lui Virgil Ierunca, JL, 1991, 15-18; Alex. Ștefănescu, Adevărul, tot adevărul și numai adevărul, RL, 1991, 36; Ion Buzera, Panteonul imposturii, R, 1991, 9; Ovidiu Pecican, Cu necruțătoare dragoste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
calitate a scrisului lui B. este aceea de a oferi o bună radiografie a mediilor infracționale, chiar dacă sensul demonstrației e fals, iar incursiunile psihologice extrem de sumare. În Samsarul, bunăoară, sunt anchetați locatarii unui bloc în care a avut loc o crimă, prilej de a pune în mișcare un întreg repertoriu de fizionomii, comportamente și limbaje: adolescenta pură (Anda Deheleanu), gestionarul hoț (Ștefan Mărăcineanu), femeia vulgară și ușuratică, sprijin neprețuit pentru detectiv datorită limbuției sale (Roza Mărgărit), bătrânul care își transformă casa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
al eliminării mele, în neantul posibilului condamnat să rămână posibil. Înființând, orice hotărâre desființează în jurul ei un potențial de ființă. Instituirea de ființă are loc pe spezele unei prealabile condamnări la a nu fi. Tocmai obligația de a săvârși această crimă ontologică îl blochează pe nehotărât. Și pentru că nu se poate hotărî să desființeze, nehotărâtul nu știe ce să înființeze. El este judecătorul care nu știe cui să confere semnul alegerii sale, dar nu din teama de a stârni răzbunarea ființei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Altminteri, el rămâne blocat în spațiul pre-ontologic al posibilului și lezează ființa ca ființă reală. El amenință să lase lumea suspendată într-un permanent încă nu, într-o veșnică șovăială la porțile ființei. Temându-se să nu nedreptățească, el comite crima neînființării ființei reale. Nehotărârea este un blocaj al trecerii, o maladie a pasajului: voi rămâne mereu dincoace, pe teritoriul unei cunoașteri incapabile să se mântuie în act. „Ce e de făcut?“ rămâne o simplă întrebare, o infinită cădere pe gânduri
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și vina colectivă. Cei care își concesionează libertatea și o pun în mâna unui singur om răspund de felul în care acesta o utilizează cu consimțământul și în numele lor. Dacă din vastitatea proiectului în care suntem preluați face parte și crima, noi ne definim prin acest proiect și suntem cu toții părtași la crimă. Când un popor întreg hotărăște nu în vederea eliberării, ci a abdicării de la libertate, el răspunde în fața celorlalți și este exclus din Istorie. Istoria este locul libertății popoarelor. Poporul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mâna unui singur om răspund de felul în care acesta o utilizează cu consimțământul și în numele lor. Dacă din vastitatea proiectului în care suntem preluați face parte și crima, noi ne definim prin acest proiect și suntem cu toții părtași la crimă. Când un popor întreg hotărăște nu în vederea eliberării, ci a abdicării de la libertate, el răspunde în fața celorlalți și este exclus din Istorie. Istoria este locul libertății popoarelor. Poporul a cărui libertate se reduce la libertatea unui singur om este poporul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sunt diferite, dar, în general, ele se explică prin particularități psihice, întâmplări nefericite, factori ostili din mediul familial sau social, toate supuse de personaje unei priviri insuficient distanțate. Cauze și relații dificil de lămurit produc derută și suferință continuă, nebunie, crimă, moarte. Absența lucidității, manifestările instinctuale, relativitatea reperelor, sărăcia, primejdiile și brutalitatea instaurării comunismului, condițiile din detenție, din armată sau din spitalele de psihiatrie macerează existența individului, uniformizând-o până la anulare. Personaje cu minți și suflete vitriolate simt lumea ca pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
alcătuindu-i cultura. Tot ele determină și opțiunile în privința viitorului națiunii respective. Măsura în care cultura este sufletul națiunii îi subliniază unitatea. A o neglija sau a o abandona în favoarea altei culturi nu este numai o greșeală, ci și o crimă morală. O națiune se naște deci evoluînd organic printr-un proces original care îi asigură o viață și o energie organică. Din el derivă tradițiile care includ lungi experiențe istorice esențiale în viața unui popor. Spiritul național, născut pe solul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cel Mare pusese în scenă piese franțuzești, iar Goethe și Schiller se născuseră și fuseseră educați în timpul domniei lui. Îl făceau răspunzător pe Iorga, spunînd: "Dumneavoastră sînteți apostolul majorității studenților, iar ei vă urmează orbește". Ea considera că " Singura mea crimă este că am fost educată în spiritul culturii franceze". Alexandru Marghiloman a trimis o scrisoare de dezaprobare prudentă 166. Așa cum era de așteptat, corpul studențesc a salutat evenimentele. Bilețelele și scrisorile lor au fost de 20 de ori mai numeroase
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dar nu și față de consecințele dezmembrării forțelor armate ale principalului ei aliat. În cele din urmă, unitățile rusești rămase au fost alungate de armata română. La plecare, rușii și-au demonstrat depravarea și lipsa de disciplină, comițînd o mulțime de crime 101. Iorga își amintea de zvonurile false și fantastice care circulau și atîrnau ca un nor întunecat deasupra României neocupate 102. Spre sfîrșitul lui octombrie, Iorga anunța în ziarul său că "maximaliștii" (așa îi numea el pe Lenin și partidul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țară. "Studenții" erau în fruntea acestor activități. Și deoarece România era săracă, lor li se alătura adesea drojdia orașelor. Cu toate acestea, succesul de care se bucura LANC sau Codreanu (care a fost achitat de un juriu, deși comisese o crimă de gradul întîi) nu poate fi explicat doar prin antisemitism. El trebuie să fie considerat ca o izbucnire protestatară vulcanică împotriva "sistemului liberal". "Noul naționalism" considera practicile liberale și "sistemul" bazat pe ele drept o imensă ipocrizie. Codreanu l-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trebuie să-i considerăm pe membrii unui juriu drept niște fiare însetate de sînge! Achitarea aceasta era dovada urii oamenilor față de birocrația și de brutalitatea poliției lui Brătianu. Trebuie să înțelegem și mentalitatea acestei zone, care nu considera că o crimă politică fără nici o motivație de profil personal era tot una cu un asasinat motivat de un astfel de profit. Aceasta este ceea ce i-a explicat Codreanu juriului. Fondarea LANC sub conducerea bătrînului Codreanu (tatăl lui Corneliu) și a lui A. C
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bucure de triumful său. La 29 decembrie 1933 a fost asasinat de trei legionari. Cei trei au devenit o legendă legionară, Nicadori, nume format din primele silabe ale numelor lor de botez. Iorga a calificat uciderea lui Duca drept "o crimă odioasă"108. A fost din nou instituită legea marțială și a fost declanșată o violentă reprimare a Legiunii. După un guvern liberal trecător, la începutul lui ianuarie 1934 a fost format un guvern neoliberal condus de Gheorghe Tătărescu (fratele lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga a fost de acord cu măsura aceasta. El era de părere că "vina lui Dolfuss consta în faptul că voia să țină Austria departe de ghearele imperialismului german", iar "asasinii lui au fost trimiși de acolo unde încă o crimă nu contează practic". Dar Mussolini era adeptul expansiunii totale. Următoarea victimă de pe lista lui avea să fie Albania. În 1934, atunci cînd Mussolini și-a trimis flota într-o demonstrație de forță în fața coastelor albaneze, Iorga a protestat, în ciuda simpatiei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
găsește nimic mai bun să afirme decît următoarele: "și, motivat de lăcomia sa el nu le-a aplicat mai multor evrei pedeapsa pe care o meritau din plin (care comiseseră în ziua de Paști a anului 1726, la Onițcani, o crimă rituală, ucigînd un băiețel de cinci ani). În loc să-i spînzure așa cum ar fi meritat -, aceștia au fost întemnițați în schimb, după aceea, și i-au plătit [lui Mihai Racoviță] mai multe pungi de bani. Între timp, boierii din Istanbul s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care poruncea eliberarea (evreilor), iar vinovații au scăpat teferi". Giurescu continua descrierea incidentului, afirmînd că: "... evreii s-au plîns, considerîndu-se înșelați și jefuiți" etc.168 S-ar părea că, în această privință, Noua școală de istorie recunoscînd o acuzație de crimă rituală s-a întors în plin Ev Mediu. Iorga a susținut întotdeauna că "o națiune nu înseamnă doar o bucată de pămînt, un stat sau o necesitate economică; ea nu este nici produsul unor tratate (care au creat-o), ci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
inițieze o "acțiune directă": au năvălit în camera spitalului, l-au hăcuit cu topoarele, au dansat purtînd în mîini hălci din trupul acestuia, după care s-au îmbrățișat, scoțînd strigăte de bucurie. Conform tradiției, s-au predat ca să-și "ispășească" crima. În închisoare, ei au devenit o altă legendă legionară, "Decemvirii", "cei zece"15. Între timp, Războiul Civil din Spania, repetiția generală a celui de al Doilea Război Mondial, continua. Se părea că toată lumea din Occident trebuia să ia o anumită
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]