20,876 matches
-
să afle că francezii nu aveau nici planuri, nici trupe de rezervă pentru oprirea atacului german spre Canalul Mânecii. El era foarte îngrijorat de situația Armatei I franceze de pe flancul stâng al britanicilor, care fusese redusă la o masă dezorganizată de militari, temându-se că blindatele germane ar fi putut să îi atace trupele pe care le comanda la Arras ori Péronne în drumul lor spre porturile Calais și. Cum pozițiile defensive proprii păreau compromise în Belgia, BEF a luat în considerație
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
după retragerea Diviziei a 4-a de infanterie britanică. În ciuda acestor realități, Gort și în mai mare măsură Pownall au dat vina în mod nedrept pe belgieni pentru prăbușirea frontului aliat. Când a fost întrebat dacă trebuie organizată și evacuarea militarilor belgieni, se spune că Pownall ar fi replicat, „Nu ne pasă absolut deloc de se întâmplă cu belgienii”. Armata belgiană apăra un front care se întindea de la Cadzand până la sud de Menen pe râul Leie și spre vest, de la Menin
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
iar oamenii recrutați în timpul războiului care erau slab pregătiți constituiau o parte importantă a armatei. Curtea coreeană a reușit să realizeze unele reforme dar au rămas încă multe probleme. Centrul de instruire militară înființat în 1589 în provincia Gyeongsang recruta militari care erau în mare parte fie prea tineri fie prea bătrâni deoarece oamenii capabili vizați de această politică aveau priorități mai importante cum ar fi agricultura și alte activități economice. Centrului de recrutare s-au alăturat unii aristocrați dornici de
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
peste noapte la Busan, prima divizie a plecat la șase dimineața, a mărșăluit în jurul golfului fără întârziere și după încă două ore au început să atace cetatea Dongrae. Prefectul său, Song Sang-Hyeon a adunat repede oamenii din oraș și toți militarii disponibili cum era Jo Yeong Gyu magistratul de Yangsan. De îndată ce japonezii au terminat încercuirea cetății, aranjându-se împrejurul ei în cinci linii, celelalte trupe înghesuite pe câmpurile din apropiere s-au pregătit să ia cu asalt cetatea. Curajosul prefect a luat
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
separat: Bătălia de la Hansando" Ca răspuns la succesele marinei coreene, Toyotomi Hideyoshi și-a amintit de trei dintre comandanții săi de la forțele terestre: Wakizaka Yasuharu, Kato Yoshiaki, și Kuki Yoshitaka. Ei au fost primii comandanți cu atribuții navale dintre toți militarii care au participat la invazie. Cu toate acestea, comandanții sosiseră în Busan cu nouă zile înainte ca ordinul lui Hideyoshi să fie eliberat și au asamblat un escadron pentru a contracara marina coreeană. Wakizaka a terminat pregătirile și lansat un
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Al Hadj Dada (n. 1925 - d. 16 august 2003) a fost un militar și om politic ugandez, șef al statului major al armatei ugandeze, și ,după lovitura de stat pe care a condus-o în ianuarie 1971, al treilea președinte al Ugandei între anii 1971-1979. S-a proclamat președinte pe viață și feldmareșal
Idi Amin () [Corola-website/Science/333213_a_334542]
-
ale Frontului. În preajma declanșării războiului împotriva Uniunii Sovietice, Eugen Cristescu l-a numit șef al Secretariatului SSI, funcție în care s-a aflat până la 1 decembrie 1941. După această dată este numit șef al Secției Contrainformații, ultima funcție deținută în calitate de militar, activând în această funcție până la data de 10 octombrie 1944. Conform propriilor declarații, obiectivele secției de contrainformații erau identificarea și supravegherea activității partidelor politice legale și ilegale existente pe teritoriul țării; cunoașterea ideologiei, doctrinei și a preocupărilor acestora, a atitudinii
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
(în , în ) este un ordinariat militar al Bisericii Romano-Catolice. Aflat în jurisdicția directă a Sfântului Scaun, el oferă pastorație pentru militarii romano-catolici ce activează în Armata Ungariei și pentru familiile acestora. Este format din 13 parohii și are sediul la Budapesta. Primul episcop militar a fost numit la 23 martie 1920, dar după ce aceasta a demisionat în 1926 postul a fost
Ordinariatul Militar al Ungariei () [Corola-website/Science/333284_a_334613]
-
a fost purtată între 7 și 10 septembrie 1939, între armatele Poloniei și Germaniei, în fazele inițiale ale invadării Poloniei. Conform ultimelor cercetări, între 350 și 720 de militari polonezi au apărat pentru trei zile o zonă fortificată împotriva a 40.000 de soldați germani. Deși înfrângerea era inevitabilă, această acțiune a împiedicat pentru trei zile înaintarea armatei germane și a amânat încercuirea Grupului operațional independent Narew, care lupta
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
din 720 de oameni: 20 de ofițeri și 700 gradați și soldați. Alte surse indică efective și mai scăzute, în jurul a 360 de soldați. Deși unitățile poloneze erau aproape exclusiv formate din recruți mobilizați în august 1939, cu foarte puțini militari profesioniști, moralul era foarte ridicat. După război Guderian a avut dificultăți în a explica de ce corpul său de armată a fost oprit de către o forță atât de mică. În memoriile sale prezintă ca posibilă cauză dificultatea construirii de poduri peste
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
zile. Rezistența eroică în ciuda condițiilor adverse este un simbol al războiului de apărare dus de Polonia în 1939 și parte al culturii populare al acestei țări. Pierderile poloneze nu au fost stabilite cu certitudine deoarece există foarte puține informații despre militarii luați prizonieri de germani. Din totalul de 720 de militari polonezi doar aproximativ 70 au supraviețuit. Câțiva au reușit să se retragă și să ajungă la liniile poloneze. Dintre cei care s-au predat unii au fost omorâți de germani
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
războiului de apărare dus de Polonia în 1939 și parte al culturii populare al acestei țări. Pierderile poloneze nu au fost stabilite cu certitudine deoarece există foarte puține informații despre militarii luați prizonieri de germani. Din totalul de 720 de militari polonezi doar aproximativ 70 au supraviețuit. Câțiva au reușit să se retragă și să ajungă la liniile poloneze. Dintre cei care s-au predat unii au fost omorâți de germani în timp ce alții au supraviețuit bătăilor și abuzurilor ajungând ulterior în
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
germane nu sunt cunoscute cu exactitate. Un comunicat oficial al armatei germane menționează "câteva zeci de morți", dar câteva sute de soldați au fost exhumați dintr-un cimitir militar german din zonă. În memoriile sale Heinz Guderian menționează 900 de militari germani morți în cadrul acestor lupte, deși acest număr este subevalua. Wehrmacht-ul a pierdut cel puțin 10 tancuri și alte vehicule de luptă. Jurnalul Diviziei 10 Tancuri menționează 9 morți și 26 răniți în data de 8 Septembrie. Batalionul I
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
Cartier General. Acest proces a beneficiat de un sprijin substanțial din partea Aliaților, în special a Franței, prin intermediul Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Berthelot. La terminarea procesului de reorganizare, Armata României cuprindea un efectiv total de 512.052 de militari (circa 60% din efectivul de la intrarea în război), repartizați astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165.447 la Armata 1, 169.877 la Armata 2 și 174.708 trupe la dispoziția Marelui Cartier General. Noua organizare de război a
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
Nicolae Lugojanu cavaler de Caransebeș (în germană: Nikolaus Logoschan von Karánsebes, n. 16 decembrie 1854, Caransebeș - d. 27 martie 1927, Sibiu) a fost un militar și inventator român. A fost inițial general în Armata Comună a Austro-Ungariei, în care a avansat până la gradul de general de brigadă, ulterior a trecut în Armata Română, în care a fost înălțat la rangul de general de divizie. Nicolae
Nicolae Lugojanu de Caransebeș () [Corola-website/Science/333349_a_334678]
-
localitățile de la est de aceasta - Langerwehe, Jüngersdorf și Merode. Cu toate aceste, situați grea a atacatorilor nu s-a modificat, iar contraatacul violent al parașutiștilor germani la Merode a dus la distrugerea a două companii americane. La începutul lunii decembrie, militarii Diviziei I erau epuizați și moralul zdruncinat. Divizia I suferise deja pierderea a 6.000 de oameni. Înaintarea Diviziei a 104-a a decurs în condiții ceva mai bune. Americanii au reușit să asigure securitatea flancului stâng al Corpului VII
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
al Corpului VII. Divizia a 4-a a trebuit să se deplaseze pe un drum dintre Hürtgen și Schevenhütte, în timpul deplasării capturând și satele Kleinhau și Grosshau. Aici, divizia trebuia să înlocuiască pozițiile ocupate de Divizia a 28, ai cărui militari erau epuizați de luptele neîntrerupte purtate până atunci la Schmidt. Pozițiile defensive erau ocupate de Divizia a 275-a, care, deși slăbită, era formată din soldați cu experiență. Unitățile germane, care suferiseră pierderi grele, nu mai puteau oferi o rezistență
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
să facă fața unor probleme mult mai mari. Divizia a trebuit să înainteze spre orașele Strass și Gey. Orașul Gey fusese deja teatrul unor lupte foarte grele, în timpul cărora Divizia a 4-a SUA a fost practic scoasă din luptă. Militarii odihniți ai Diviziei a 83-a, sprijiniți de tancurile Diviziei a 5-a blindate, au reușit să cucerească cea mai mare parte a orașului Strass și să ajungă la porțile orașului Gey în aceeași zi. Gey era apărată de Divizia
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
a sosit la Calais. Brigada era formată din Batalionul 1 pușcași (comandat de locotenent-colonelul Chandos Hoskyns) și Batalionul al 2-lea al Regimentului de pușcași regali, cunoscut și ca Regimentul al 60-lea pușcași (comandat de locotenent-colonelul Euan Miller). Cei mai mulți militari ai acestor două batalioane motorizate era soldați ai armatei regulate sau rezerviști cu un înalt grad de pregătire militară. Cele două batalioane erau dotate cu transportoare blindate de personal într-o proporție mai mare decât alte unități. În timpul debarcării însă
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
în luptele de pe maul sudic al râului Somme. Din acest motiv, întăririle britanice trimise la Calais au ajuns pe poziții cu 24 până la 48 de ore mai înaintea atacului diviziei blindate germane. Schaal s-a plâns pe 24 mai că militarii săi sunt obosiți după o luptă grea de două zile la Stonne și că a pierdut peste jumătate din tancuri și o treime din transportoare în timpul bătăliei de mai sus și ca urmare a atacurilor RAF. Punctul central al defensivei
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
în zona de vest, iar Brigăzii de pușcași să apere zona de est și o parte a fortificațiilor. O parte a pușcașilor regali au ocupat poziții avansate. Restul miliarilor Restul miliarilor QVR, voluntarii din regimentul de proiectoare de căutare și militarii care asigurau operațiunile portuare au fost folositți pentru întărirea pozițiilor celor două batalioane de infanterie. După ce tancurile diviziei germane au încercuit orașul, ele au fost atacate de artileria franceză de coastă din bastioanele aflate pe litoral. În cele mai multe cazuri, marinarii
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
artileria franceză de coastă din bastioanele aflate pe litoral. În cele mai multe cazuri, marinarii și tunarii din aceste bastioane au fost evacuați cu ajutorul șalupelor după ce au fost epuizate stocurile de proiectile de artilerie. Ofițerii au reușit însă să îi convingă pe militarii voluntari să rămână să apere fortificațiile. Ferdinand Schaal a hotărât ca Regimentul 86 de infanterie (două batalioane) să atace orașul vechi și citadela, iar Regimentul 69 de infanterie (tot două batalioane) să ocolească orașul și să atace dinspre răsărit pentru
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
și citadela, iar Regimentul 69 de infanterie (tot două batalioane) să ocolească orașul și să atace dinspre răsărit pentru cucerirea portului și Gării Maritime (Gare Maritime). În timpul atacului german, fortul Nieulay a fost apărat până spre prânz de mai mulți militari ai QVR și francezi. Regimentul al 86-lea de infanterie germană a întârziat atacul principal comandat pentru că trebuit să cucerească mai întâi Sangatte și alte câteva poziții avansate. Obiectivul lor - zidurile fortificate ale orașului - nu au fost atacate decât în
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
ei au reușit să se evacueze. În cealaltă extremă a portului, Brigada de infanterie a fost obligată să se retragă în jurul bastionului 1, de la nord de Gara Maritimă, unde a organizat o ultimă linie de rezistență. Nicholson a capitulat alături de militarii din prejma sa în citadelă în jurul orei 16:00. În afară de militarii britanici, germanii au mai luat prizonieri militari francezi și belgieni rătăciți de unitățile lor, care luaseră parte puțin sau chiar deloc la lupte. Peste 3.000 de militari britanici
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Brigada de infanterie a fost obligată să se retragă în jurul bastionului 1, de la nord de Gara Maritimă, unde a organizat o ultimă linie de rezistență. Nicholson a capitulat alături de militarii din prejma sa în citadelă în jurul orei 16:00. În afară de militarii britanici, germanii au mai luat prizonieri militari francezi și belgieni rătăciți de unitățile lor, care luaseră parte puțin sau chiar deloc la lupte. Peste 3.000 de militari britanici și aproximativ 700 de francezi au fost luați prizonieri. Câțiva militari
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]