21,807 matches
-
revenim la realitate. GD: Fiind Dvs. înșivă un foarte bun comentator de poezie, un analist liric de excepție aș spune, având și o experiență dublă, poate chiar mult mai vastă, intrând în contact cu numeroase modalități poetice, mode, poeți, experiențe poetice, paradigme unde așezați poezia românească, măcar în context european, în mometul de față? IC: Așez poezia română foarte sus, alături de alte două ce-mi sunt accesibile în original a italiană și franceză. Dar să nu-l suparăm pe Dumnezeu: ce
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
universală a sufletului omenesc, adică poezia, e pretutindeni bine reprezentată. Popoarelor din jurul nostru și de mai departe le-a dăruit Pantocratorul, printre lucrurile vitale, spațiul sacru al poeziei. Popor la fel de vechi că rudele sale latine, cel român a fost înzestrat poetic cu aceeași dărnicie. GD: Consider că un om de cultură român a prozator, poet, critic literar, eseist, dramaturg, ca să mă refer numai la scriitori a aflându-se într-o țară care dă girul de intrare în universalitate a unei literaturi
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
lui Lucian Blaga, sună uneori fals, din cauza inserării lor în proza vieții de fiecare zi. În timp ce o sfătuiește pe una din iubitele sale să doarmă într-o casă fără... purici, descoperită de el, Axente Creangă nu uita să facă remarci poetice asupra brândușelor: "E de mirat cum aceste ființe își suporta focul ce le mistuie cu atâta putere inima." Pentru că apoi poetul să consemneze într-un stil romanțios plecarea femeii: Ea pleca. Dar simțind probabil că urmăream cu privirea cea mai
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
Ramuz și Sadoveanu au în comun vocația epopeica. Lumea lor este undeva la granița dintre secole, pe cînd se îngîna civilizația arhaica cu cea modernă și nici una nu biruise. În cantonul Vaud sau în Moldova oamenii împart aceleași prejudecăți, acelasi poetic defetism. E incredibil cît de mult seamănă țăranii elvețieni Charrat, Ardevaz, taica Fontana, discutînd în cafeneaua lu Crittin, cu petrecăreții de la Hanul Ancutei. Pentru ei moneda falsă fabricată de Farinet e mai adevărată decît banii adevărați pentru că are valoarea aurului
Clasicii între ei sau Ramuz si Ruxandra by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17658_a_18983]
-
refractara la analize, beneficiind de procedee "atît de perfect disimulate", încît frizează spontaneitatea unui creator "vizitat de zei", cu o rostire "aproape pythică". Entuziasmul sau atinge culmi simpatetice: "Virgil Mazilescu este unul din autorii care ne întăresc încrederea în inefabilul poetic. Versurile lui îți plac sau nu, e extrem de dificil să le ăanalizeziă la rece, științific. Intonarea lirica te cucerește sau te respinge, dîndu-ti o bucurie tulbure și melodioasa, greu de explicat". Ne găsim, consideră comentatorul, în fața unei producții "născute iar
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
critic, în următoarea admirativa acolada: "Există un alt vers care poate fi luat că o definiție a poeziei nu doar a celei scrise de Mazilescu: ăel de sus de pe deal nu știu cum privi pentru totdeaunaă. O privire pentru totdeauna este actul poetic (cum de nu i-a spus nimeni încă așa, pînă acum?) și aceasta privire se întîmplă de pe o platformă, de sus anu știu cumă. Cuvintele acestea, scrise altădată de Eminescu cu oarecare galanterie, capătă aici un sens de o orgolioasa
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
de-o indulgenta proprie poeților, ce s-a insinuat asupra autorului Fiarei. Aidoma unui dirijor care, cînd aude sunete greșite, bate nervos cu baghetă în pupitru, criticul Ilie Constantin pune la punct fără cruțare, o sumă de inadvertente ale discursului poetic, față de care simte o responsabilitate chiar cînd nu-i aparține. Ilie Constantin, Lecturi împreună (Pagini critice, 1967-1973), Editura Libra, București, 1998, 269 pag., preț nemenționat
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
un operator consumat în mai toate speciile literare că Marin Mincu a trebuit să participe la un concurs spre a-și prelungi legitimația de poet; important e că Am visat că visez că sunt înger este un volum de texte poetice ce confirmă iscusința, rafinamentul și chiar solitudinea unui scriitor total printre poeți, fidel procedurilor și informației sale la zi. Fiind și unul dintre exegeții importanți ai momentului, Marin Mincu oferă comentatorului nesperate căi de acces spre textul sau, făcându-l
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
solemn-ludică, psihanalitica, uneori contorsionista, si totusi cu interstiții pline de elegie și gratitudine epigonica: "ne împroșcam cu idei antrenându-ne veseli pe darele invizibile trasate anterior de alti alergători de cursă lungă (...)". Cand și când primim mesajele unui nou decalog poetic și moral, prevestind o vită nova. Dovadă stă chiar depoziția poetului: "Dumnezeu m-a-nscris într-un proiect care e numai al meu mă întreb în caz de eșec cine va finaliza textul ce-mi aparține oare voi fi substituit de un
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
lustrație și euforie hemoragica. Benignele italienisme gen frână, morboase, remote nu știrbesc cu nimic o partitură grea de înțelesuri frisonante prin altitudinea ideii, armonia frazării, gravitatea aluziilor spirituale și estetice. Marin Mincu știe tot în materie de noutate și inovație poetica în țară și în Europa, incepand cu Gellu Naum, părintele textualismului, și terminând cu experiență gen I. Novissimi, Țel Quel, opt-nouăzecistii noștri sau poeții de dupa Andrea Zanzotto, ocrotiți de genericul La parolă innamorata, cum ar fi Maurizo Cucchi, Enzo di
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
politic acest lucru. El era previzibil de la dogmă marxista. în al doilea rînd, pronosticul lui Marx era greșit, așezat pe necunoașterea evoluției înseși a societății burgheze. Marx n-a creat o știință (economică, socială, politica), ci "o fantasma onirica și poetica". Meritele lui sînt mai degrabă literare: a visat grandios și a polemizat furios. Iată că n-a trebuit să așteptăm analizele pe care le folosește Paul Johnson în cartea lui (despre care am scris nu demult) ca să ne dăm seama
Croce si socialismul stiintific by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17672_a_18997]
-
lui sînt mai degrabă literare: a visat grandios și a polemizat furios. Iată că n-a trebuit să așteptăm analizele pe care le folosește Paul Johnson în cartea lui (despre care am scris nu demult) ca să ne dăm seama că poeticul și utopicul prevalează în marxism asupra științificului. în al treilea rînd, Croce afirmă că socialismul trebuie considerat mort fiindcă el n-a triumfat în nici o țară din cele despre care a vorbit Marx, de pildă în Germania, ba din contră
Croce si socialismul stiintific by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17672_a_18997]
-
ultimul șef de guvern democratic - să figureze pe frontispiciul unei instituții din România post-comunistă? Există în București, în centrul Capitalei guvernate de un primar national-tărănist, străzi cu nume cel putin caraghioase, daca nu absurde, precum Intrarea Difuzorului, strada Țambalului sau "poetice" Șipotul Fîntînilor, Poiana Narciselor etc. - dar nu există străzi cu numele lui Grigore Gafencu, al generalului N. Rădescu, al lui C. Visoianu sau al lui Toma Arnăutoiu - eroul din munții Făgărasului. În alte țări, în Franța și în Italia mai
Memorie si Istorie by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17655_a_18980]
-
literare, artista rămîne un poet și un narator, fără ca prin această să vicieze în vreun fel natura lor profundă, atît în pictură cît și în grafică, după cum chiar și în absența unei expoziții perfect articulate, referindu-ne exclusiv la textul poetic, ea rămîne un plastician, un ochi sedus și fascinat de misterul și de arhitectură formelor plastice. Fondul comun al picturii și al poeziei sale este un amestec de rafinament cultural, de reverie livresca, de joc și de ironie, de referință
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18121_a_19446]
-
parodia. Tragediei i se substituie comedia. Omului responsabil, care se mărturisește și plînge, îi ia locul omul care înscenează, care nu ia nimic în serios, bufonul. Ne putem întreba dacă aceasta este o poziție curat estetică. În ciuda extremei libertăți acordate poeticii în temeiul intenției subversive, deconstructive, demoniace, homo aestheticus cedează pasul unei conștiințe cabrate în programul său de-a răspunde unui antiunivers printr-o antiliteratura. Oircîtă suprafață metafizica a rebours ar posedă o atare postura, ea nu reprezintă decît o tendențiozitate
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
al treilea. Întîi, din volumul Plumb și din paginile unor reviste întîmplătoare, grupul de tineri literatori, inca studenți, din care făceau parte și frații Vizirescu, și-a dat seama că se află în fața unor poezii "cu totul aparte față de succesele poetice ale vremii". Despre omul care semna G. Bacovia, informațiile erau vagi: "Aproape nici nu se știa dacă mai e sau nu pe lume. În tot cazul, daca apărea uneori în auzul nostru, se vorbea de un poet provincial căzut în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18145_a_19470]
-
mai înainte menționat. Prin urmare dezamăgirea poetului stăpînit de nostalgia posturii de "copil iubit" nu merge prea departe pe drumul anihilant al ironiei, ai cărei acizi rod fără milă tot ce întîlnesc, sfîrșind prin a ține în șah însuși discursul poetic. Fără a renunța la tonalitatea ironică (binevenită pentru a tempera, relativiza formal incandescenta, patetismul, abisalitatea), autorul o implică într-o mișcare reconstitutivă. Lumea aurorală pierdută - lume naturală a sufletului însingurat - e înlocuită de una artificială, în care arhetipurile cosmice coabitează
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
geniu care se hrănește exclusiv cu spirit, disprețuind mizeriile vieții cotidiene; poezia lui se rezumă la antume, adică la acele texte apărute cît timp a trait poetul însuși; publicistica politică rămîne în umbră, curentul eminescian, sesizat de Ibrăileanu, fiind exclusiv poetic. Al doilea Eminescu începe să se impună după descoperirea postumelor, pe care Maiorescu le donase în 1902 Bibliotecii Academiei, fără să fi avut curiozitatea de a le cîți. A fost nevoie de cîteva decenii pentru că acest tezaur să fie cunoscut
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
măcinare a unui subiect în gol. Introducerea unui dramaturg cu pretenții sau cel puțin special pe ușa din dos. Este cu mult mai profitabil, pentru un prim contact, să citești piesă în original sau să beneficiezi de traducerea nuanțata și poetica, pe alocuri, a Ancăi și a lui Lucian Giurchescu (nu cunosc dacă mai exista și alte variante), pe care o folosește, în versiunea să scenica, regizorul Theodor-Cristian Popescu. Personal nu am înțeles care este interpretarea acestuia din urmă asupra piesei
Cui prodest? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18154_a_19479]
-
Că în toate cazurile e vorba de părinți bine situați într-o ierarhie sau într-alta nu face parte, cred, din condițiile absolut necesare de uz al cuvîntului (care s-ar explică prin degradare ironică a unor folosiri arhaice, nobile, poetice) ci derivă mai mult din faptul că, în special în jurnalismul contemporan, relația părinti-fii e privită în mod foarte critic atunci cînd e legată de abuzul de funcții, de corupție, favoritism etc. Cît de greu e totuși că o asemenea
"Odraslă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18166_a_19491]
-
1958, Blaga i-l recomandă pe Gh. Grigurcu, respins de toate redacțiile, spre a fi angajat la Bibliotecă Academiei. Portretul pe care-l schițează suplicantului degajă o foarte bună intuiție critică: "E un tânăr care promite enorm prin harul sau poetic, dar care din pricina stângaciei și a timidității cu care pășește în viață are toate șansele să se prăbușească, daca nu i se întinde o mână de ajutor. Te rog să-i întinzi această mâna". O recomandare, demonstrând și ea o
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
a lungului tău val Și orgă se încovoaie sub dumnezeiescul, " (17.IX.1899). Altă apariție feminină dezvăluie la rîndul ei "o înclinare de plantă exotică" (15.X.1899). O superioară energie demonstrează mișcările de torsiune și distorsiune care anima spațiul poetic și îi conferă propriul lor dinamism: "Sălbătăcita vită pe stîlpi se-ncolăceste" (Mateiu Caragiale, Curțile vechi), pămîntul e un "monstru încolăcit de vînturi" (Ț. Arghezi, scrisoare, 1903), norii învăluie luna "în barizuri din ce in ce mai negre" (Gală Galaction, În pădurea Cotosmanei), șerpii apar
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
autori antologați (Ovidiu Genaru, Ioanid Romanescu, Constantin Abălută, Vasile Vlad, Marius Robescu și lista ar putea continua). Nu e vorba de a preferă un autor altuia, de valoare comparabilă, ci tocmai de a fixa momentele semnificative în evoluția unor formule poetice. Jocul omisiunilor justificate și al includerilor nemotivate pare și mai flagrant atunci cînd ne apropiem de poeții din ultimele promoții. E remarcabil că Marin Mincu le acordă încredere unor poeți foarte tineri, autori doar ai unui volum, dar nu e
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
România comunistă. Raftul cu ultimele suflări este riguros structurată, după un principiu simetric, în trei părți. Agonia și decesul iubitei mătuși Reta (afectiv, adevărata mamă a autoarei) sunt plasate într-un registru în care se întretaie sau se scurtcircuitează, candoarea poetică cu grotescul și macabrul situației, comicul cu tragicul, tandrețea cu cinismul... Între prima și ultima parte a romanului, consacrate episodului agoniei și morții mătușii, capitolul median, avînd un puternic suflu autobiografic, deține rolul unui cifru. Istoria familiei este derulată, cînd
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]
-
ritual tipic românesc al înmormîntării: cel al fierberii colivei, al trecerii prin mai multe ape a boabelor de grîu, pentru fiecare din cele "nouă ceruri" fiind necesară o altă spălare. Și, după consemnarea procedurilor, autoarea face pe dată saltul în poetic și imaginar: "Am înțeles limba mamei prin mirosuri. Prin fereastră cerul privea direct în oală". Pregătirea colivei are o funcție consolatoare: ea o face pe autoare să "uite plînsul". Dar atenție: "Nu tot ceea ce uiți dispare (...). Uitarea nu face decît
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]