21,644 matches
-
a Dionei, cealaltă spune că s-a născut din spuma mării. Cu toate că este căsătorită cu Hefaistos, a fost iubită de zeii Ares, zeul războiului, Dionysos, Hermes și Poseidon, precum și de muritorii Anchises și Adonis. A avut mai mulți copii: cu zeul Hermes pe Eros, cu Ares pe Anteros și pe Harmonia, cu muritorul Anchises pe Aeneas (personajul principal din epopeea virgiliană Eneida) etc. În legătură cu farmecul și puterea Afroditei circulau numeroase legende: un episod cunoscut este infidelitatea ei față de Hefaistos care, descoperind
Afrodita () [Corola-website/Science/298221_a_299550]
-
Harmonia, cu muritorul Anchises pe Aeneas (personajul principal din epopeea virgiliană Eneida) etc. În legătură cu farmecul și puterea Afroditei circulau numeroase legende: un episod cunoscut este infidelitatea ei față de Hefaistos care, descoperind prin surprindere legătura ei cu Ares, a chemat toți zeii Olimpului drept martori. Un alt episod celebru este judecata lui Paris: Zeus a poruncit ca mărul de aur aruncat de Eris, zeița vrăjbei, și revendicat în egală măsură de Hera, Atena și Afrodita, să fie acordat de un muritor, Paris
Afrodita () [Corola-website/Science/298221_a_299550]
-
povestire”, „istorie”, „declarație”, „vorbire”, desemnează o specie literară diferită de cea numită de termenul german „Sage”, deși cei doi termeni sunt înrudiți etimologic. Dacă legendele eroice sunt opere de mici dimensiuni ce tratează fapte ale unor protagoniști mitologici anistorici (eroi, zei, ființe supranaturale), având un număr redus de personaje și o scenografie restrânsă, saga ating în unele cazuri dimensiuni impresionante și tratează evenimente desfășurate de-a lungul mai multor generații și în decoruri răspândite în mai multe țări, cu precădere însă
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
oamenii din Valea Somonului” (Laxdæla saga). În pătrarul de nord au fost scrise, printre altele, saga scalzilor Grettir ("Grettis saga Ásmundarson"), Hallfreðr (Hallfreðar saga) și Kormák ("Kormáks saga"). În pătrarul de est a fost scrisă celebra „Saga despre Hrafnkell, goði-ul zeului Frey” ("Hrafnkels saga Freysgoða"), iar în cel de sud cea mai îndrăgită și cunoscută saga islandeză, „Saga despre Njáll” ("Brennu Njáls saga"). Pe lângă aceste texte de dimensiuni mai mari, s-au păstrat și numeroase "țættir" (la singular "țáttr"), episoade care
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
de trezire națională ce a culminat cu obținerea independenței față de Rusia în 1917. Epopeea începe cu mitul de creare a lumii dintr-un ou de rață, continuă cu facerea pământului, a plantelor, animalelor și a cerului. Prin magie și conjurarea zeilor și eroilor, sau păcălire a lor, se învață meserii și se fac unelte. Așa este făurit talismanul Sampo, ce poate aduce bogăție oricui îl posedă, se construiește primul kntele, instrumentul tradițional finlandez ce se aseamană cu țambalul, sau se învață
Kalevala () [Corola-website/Science/298251_a_299580]
-
ul este concepția filozofică potrivit căreia adevărul anumitor afirmații, mai ales afirmații teologice privind existența unui Dumnezeu sau a unor zei, este fie necunoscut, fie imposibil de aflat. Termenul agnostic a fost creat de Thomas Henry Huxley în 1869 și este folosit și pentru descrierea celor neconvinși de existența zeităților sau altor aspecte religioase. Cuvântul "agnostic" provine din greacă, compus din
Agnosticism () [Corola-website/Science/298257_a_299586]
-
cărora vor lupta eroi civilizatori ca Heracles). Poziția lor este marginală în ansamblul mitico-religios; fiind divinități htoniene, fiice ale Nopții, locuitoare ale tărâmurilor de întuneric, mai mult sau mai puțin identice cu forțele naturii, le lipsește antropomorfismul caracteristic în general zeilor greci. Gorgonele, de pildă, fiice ale unor divinități marine, aveau „mâini uriașe din aramă, cu gheare ascuțite de oțel. În loc de păr, capul le era acoperit cu șerpi veninoși, care mișunau șuierând. Cu colți ascuțiți ca junghierele, cu buzele roșii ca
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
lui Siad Barre în Somalia și Saddam Hussein - Irak. Imperiul Român și lumea Greciei Antice au avut multe caracteristici echivalente cultului personalității. În Egiptul antic cult al personalității poate fi considerată practică de ridicare a faraonului la rangul de rege zeu. Cultul personalității nu apare în mod universal printre toate societățile totalitare sau autoritariste. Câteva dintre cele mai opresive regimuri au arătat puțină venerație față de lider sau chiar de loc. Guvernul Khmerilor Roșii și guvernul teocratic taliban din Afganistan au evitat
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
a înfuriat și a dat drumul copilului fără a fi terminat ritualul. Homer nu face nici o referire la această invulnerabilitate în "Iliada". Dimpotrivă, descrie o scenă în care Ahile este rănit (În Cartea 21, eroul peonian Asteropaeus, nepotul lui Axios - zeul unui râu - îl provoacă pe Ahile, în apropierea râului Scamandru. El aruncă două sulițe, iar una îi rănește cotul lui Ahile provocându-i sângerare). Copil fiind, Ahile a fost încredințat centaurului Cheiron, care l-a crescut pe muntele Pelion. Acolo
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
Colones, un fiu al lui Poseidon. Cicnos era invulnerabil, însă avea un punct slab, capul. După Dares Phrygius, tot Ahile este cel care l-a ucis pe Troilos, cel mai tânăr fiu al lui Priam și al Hecubei, în templul zeului Apollo. Trolius avea aproape douăzeci de ani, iar legenda spune că dacă ar fi ajuns la această vârstă Troia ar fi devenit invincibilă. Tot Ahile a cucerit și legendarul oraș Teba, din Asia, unde domnea tatăl soției lui Hector, Andromaca
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
deoarece cea pe care i-o dăduse lui Patrocle a fost luată de Hector. Reintrând pe câmpul de luptă, Ahile a omorât un mare număr de dușmani, fiind mereu dornic să-și răzbune prietenul. El chiar s-a luptat cu zeul râului Scamandru - Xanthos - care fusese înfuriat de faptul că Ahile îi murdărise apele cu oamenii pe care îi omorâse. Zeul Xanthos a încercat să-l înnece pe Ahile, dar a fost oprit de Hera și Hefaistos. După ce i-a alungat
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
a omorât un mare număr de dușmani, fiind mereu dornic să-și răzbune prietenul. El chiar s-a luptat cu zeul râului Scamandru - Xanthos - care fusese înfuriat de faptul că Ahile îi murdărise apele cu oamenii pe care îi omorâse. Zeul Xanthos a încercat să-l înnece pe Ahile, dar a fost oprit de Hera și Hefaistos. După ce i-a alungat pe troieni în spatele zidurilor, Ahile l-a întâlnit pe Hector și l-a urmărit de trei ori în jurul zidurilor Troiei
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
troian, Deifobos, l-a convins pe Hector să-l înfrunte frontal pe Ahile. Eroul mirmidon îl învinge pe Hector, îl ucide, îl leagă de carul său de luptă și îl trage în jurul câmpului de luptă timp de treisprezece zile. Cu ajutorul zeului Hermes, Priam, tatăl lui Hector, s-a dus la cortul lui Ahile și l-a convins pe acesta să-i dea trupul fiului său pentru a-i face ritualurile funerare. Ultimul pasaj din "Iliada" este cel al funeraliilor lui Hector
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
fragmente din ea citate de unii autori de mai târziu. Quintus din Smirna realizează o scurtă povestire a morții lui Memnon. Așa cum a prezis Hector când se afla în pragul morții, Ahile este ucis de către Paris. O variantă spune că zeul Apollo a îndreptat săgeata lui Paris către călcâiul lui Ahile, unicul său punct sensibil, în timp ce eroul aheu se afla pe câmpul de luptă. O altă variantă susține că Ahile a fost ucis cu un cuțit în spate de Paris în timp ce
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
În mitologia greacă, le (greacă: Μουσαι, latină: Musae) erau cele 9 fiice ale lui Zeus și ale Mnemosynei, considerate drept inspiratoare ale muzicii, ale dansului, ale poeziei și patroanele artelor în general. le îi desfătau pe zeii Olimpului cu cântecele lor, la diferite festivități. Au participat, de pildă, în această calitate, la nunta Harmoniei cu Cadmus și la cea a lui Thetys cu Peleus. S-au născut în Tracia, anume în Pieria (de unde și denumirea pe care
Muze () [Corola-website/Science/298347_a_299676]
-
grecești. s-a născut din dragostea incestuoasă a Mirrhei pentru tatăl ei, Cyniras. Legenda lui Adonis simbolizează cel mai bine trecerea la alt anotimp. S-a născut în împrejurări dramatice, mama sa fugind până în Arabia de blestemul tatălui ei. Acolo, zeii, înduioșați de situația ei, au metamorfozat-o în arbustul numit mirt. Or, la capătul gestației, arborele s-a întredeschis și nimfele pădurii au adoptat copilul și l-au ascuns în peșterile din vecinătate. Acesta și-a petrecut deci toată tinerețea
Adonis () [Corola-website/Science/298354_a_299683]
-
copilul și l-au ascuns în peșterile din vecinătate. Acesta și-a petrecut deci toată tinerețea vânând prin păduri și a ajuns astfel la Fenicia unde l-a întâlnit Afrodita, care s-a îndrăgostit imediat de el; spre disprețul celorlalți zei, ea a părăsit Citera ca să-l urmeze în pădurile de pe munții Liban. Apollo i-a văzut și l-a informat pe Ares. Acesta, gelos, a pornit în urmărirea lor. Artemis, veghind asupra îndrăgostiților, a prevenit-o pe Afrodita care, îngrijorată
Adonis () [Corola-website/Science/298354_a_299683]
-
munților de oreade, iar cele ale pădurilor de driade și hamadriade. Nimfele erau înzestrate cu darul profeției. De cele mai multe ori oamenii le invocau în calitate de genii protectoare, implorându-le sprijinul. Legendele legate de numele lor sunt numeroase, ele fiind iubite de zei și nu arareori și de muritori (de exemplu, Daphne, Callisto etc.). Tinere frumoase și seducătoare, nimfele au numeroși iubiți, majoritatea zei: Zeus, Apollo, Hermes și Dionis. Dar nimfele căutau de obicei tineri. Astfel, cucerite de frumusetea lui Hylas, ele i-
Nimfă (mitologie) () [Corola-website/Science/298353_a_299682]
-
le invocau în calitate de genii protectoare, implorându-le sprijinul. Legendele legate de numele lor sunt numeroase, ele fiind iubite de zei și nu arareori și de muritori (de exemplu, Daphne, Callisto etc.). Tinere frumoase și seducătoare, nimfele au numeroși iubiți, majoritatea zei: Zeus, Apollo, Hermes și Dionis. Dar nimfele căutau de obicei tineri. Astfel, cucerite de frumusetea lui Hylas, ele i-l răpesc lui Heracle și-l atrag în adâncurile izvorului lor. Puternice, nimfele sunt redutabile. Însăși frumusețea lor poate duce la
Nimfă (mitologie) () [Corola-website/Science/298353_a_299682]
-
doar izvorul, copacul, stânca sau fântâna, locuri pe care țăranii le decorau așa cum doreau. Există nenumărate legende în care nimfele erau printre personajele principale. Una dintre acestea este cea a lui Narcis, simbolul iubirii de sine. Narcis fusese binecuvântat de către zei cu o frumusețe nemaivăzută, frumusețe care făcea victime atât printre femei, dar și printre bărbați. Multe nimfe se îndrăgostesc de Zeus, printre care și Echo. Aceasta este blestemată de Hera, soția lui Zeus deoarece l-a ajutat pe stăpânul Olimpului
Nimfă (mitologie) () [Corola-website/Science/298353_a_299682]
-
și să -l mîncați în grabă; căci sînt Paștele Domnului.<br>În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului, și voi lovi pe toți întîii-născuți din țara Egiptului, dela oameni pînă la dobitoace; și voi face judecată împrotiva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul."” Expresia "pasare" este redată cu "Pesaḥ". De la aceasta își ia origine terminul arameic-siriac "Pasha" din care derivă cuvântul grecesc "pasca" adică "pască" utilizat în prezent în limba română pentru pâinea azimă fără nimic dospit sau fermentat care
Pesah () [Corola-website/Science/298365_a_299694]
-
(sau Gaia) era în mitologia greacă personificarea Pământului. Considerată în vechime drept element primordial din care se trăgeau toți ceilalți zei. s-a născut după Chaos (Haosul), zămislindu-i, la rândul ei, pe Uranus (Cerul), Ourea (Munții) și pe Pontus (Marea). Din unirea ei cu Uranus s-au născut titanii, titanidele, hecatonchirii și ciclopii. Toți acești copii ai Geei îl urau
Geea () [Corola-website/Science/298350_a_299679]
-
și să-l ascundă pe Zeus. Mai târziu, când Zeus ajunge să conducă destinele lumii, Geea, nemulțumită și de cârmuirea lui, dă naștere - unindu-se de data aceasta cu Tartar - unor ființe monstruoase: Typhon și Echidna. Typhon le declară război zeilor, care mult timp sunt înspăimântați de forța lui uriașă. Tot Geei îi sunt atribuiți - după diferite versiuni - numeroși alți copii monstruoși, printre care: Antaeus, Caribda, harpiile etc. Într-o perioadă mai târzie Geea trece drept mama tuturor zeilor și ulterior
Geea () [Corola-website/Science/298350_a_299679]
-
declară război zeilor, care mult timp sunt înspăimântați de forța lui uriașă. Tot Geei îi sunt atribuiți - după diferite versiuni - numeroși alți copii monstruoși, printre care: Antaeus, Caribda, harpiile etc. Într-o perioadă mai târzie Geea trece drept mama tuturor zeilor și ulterior cultul ei se identifică fie cu cel al zeiței Demeter, fie cu cel al Cybelei. Din unirea Geei cu Poseidon s-a născut Anteu. În mitologia romană Geea poartă numele de Tellus.
Geea () [Corola-website/Science/298350_a_299679]
-
(cunoscut și sub numele de Hercule în limba română, sau Hercules) este cel mai cunoscut erou din mitologia greacă, neîntrecut în forță și vitejie și care, după moarte, a fost primit în rândul zeilor devenind astfel nemuritor. Grecii antici sărbătoreau festivalul "ea", care comemora moartea lui Heracle, în a doua zi a lunii "Metageitnion" (sfârșitul lunii iulie sau începutul lui august). Heracle - numit de către romani "Hercules" - era fiul lui Zeus și al Alcmenei. Pentru
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]