4,030 matches
-
își schimbase înfățișarea. Îmbrăcat ca și sora lui în negru, puțin mai înghesuit parcă în sine, părea o mică umbră a tatălui său. Paznicul de noapte, căruia nu-i plăcea domnul Othon, îi spuse lui Tarrou: Ăsta o să crape așa îmbrăcat cum îl vezi. N-o să mai fie nevoie să i se facă toaleta. O să se ducă de-a dreptul. Se repeta de asemenea și predica lui Paneloux, dar cu următorul comentariu: "Înțeleg această plăcută înflăcărare. La începutul și sfârșitul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sufletul într-un vaiet adânc, ca și când în ființa lui s-ar fi rupt o coardă esențială. Noaptea care a urmat nu a mai fost de luptă, ci de tăcere, în această odaie, departe de lume, deasupra acestui corp neînsuflețit, acum îmbrăcat, Rieux simțea plutind acel calm surprinzător care, cu multe nopți în urmă, pe terasele de deasupra ciumei, urmase atacului porților. De pe atunci se gândise la această tăcere care se ridica din paturile în care el lăsase să moară oameni. Pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
domnișoara Elena (Mencina) Basocescu - originară din Bârlad, care-și începea ucenicia didactică în Priponeștii mei natali. Parc-o văd în fața ochilor, așa cum era ea atunci. Năltuță, subțire, ca o trestie în adierea vântului, frumoasă și frumos și cu mult gust îmbrăcată, cu vocea moale de moldoveancă, cu niște ochi albaștri și expresivi, în care se vedea oglindit albastrul cel mai curat al cerului. Am simțit din primul moment o imensă bucurie că am o asemenea ființă ca învățătoare, am constatat că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și bătrâni bolnavi (pag. 137). Doar pentru a fi exterminați au fost ridicați din tihna căminelor lor, în care prin muncă și-au făurit bunăstarea. Oamenii erau exploatați ca niște robi, silindu-i să muncească până la epuizare, flămânzi, înghețați, sumar îmbrăcați, măcinați de boli, fără nici cel mai elementar tratament medical chiar și pentru cei care lucrau în mediu toxic, și conchide autoarea: „Ieftină era viața deportaților în surghiun”. Unii recurgeau la sinucidere, pentru a pune capăt chinurilor insuportabile, dar nimic
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de obicei într-o liniște de muzeu, era cuprinsă acum de un vacarm îngrozitor: zgomotul sticlei și pietrei sparte, al focurilor de armă atunci când cei mai nerăbdători trăgeau în lacătele care refuzau să cedeze răngilor. Salam observă doi bărbați bine îmbrăcați punându-se metodic pe treabă cu un echipament profesionist de tăiat sticla. Podeaua se cutremura din cauza valurilor de oameni care năvăleau în muzeu, și, ignorând această primă sală de expoziție, căutau noi trofee în alte părți. Se izbeau de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
patruzeci și cinci de ani, păr scurt, negru, cu câteva șuvițe cărunte; era atrăgătoare, chipul ei emana un simț practic extrem de solid. Maggie presupuse că ea era capul familiei. Apoi fiul. Pe jumătate ridicat, o privea cu răceală. Era înalt, îmbrăcat mai neglijent decât s-ar fi așteptat ea într-o casă îndoliată, cu blugi de culoare închisă și cămașă albă, ambele părând scumpe. Părul, de un negru intens, era bine tuns. După felul în care gravitau oamenii în jurul lui, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și se adresă tavanului. —Isuse! Ce tot spunem? Că e posibil să fi fost o operațiune sub acoperire a armatei israeliene? Păi știm că Israelul a avut întotdeauna unități sub acoperire. Cu numele de cod Cherry și Samson; trupe speciale, îmbrăcate precum arabii. E posibil ca asta să fi fost ultima lor misiune. Frecându-se încă la ochi, Miller întrebă: —De ce să facă asta acum? Din nou ar putea fi vorba de eforturi în vederea destabilizării negocierilor de pace. Toată lumea știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de V și cu ochelari cu rame închise la culoare își făcu apariția în spatele unei vitrine pline cu bijuterii de aur și de argint. Lui Maggie i se păru că îl recunoaște. Văzuse mulți bărbați ca el în Africa, bine îmbrăcați, de vârstă mijlocie, încercând să păstreze sau să sugereze standardele vestice, ca și cum ar fi sfidat sărăcia și haosul din jurul lor. —E o plăcere să vă primesc aici. Mulțumesc, Nabil. Maggie se întoarse și-l văzu pe Nabil ieșind, bătându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ajutorul ministrului apărării care fusese la întâlnire în după-amiaza anterioară. —Ce naiba... Îmi cer scuze că te deranjez la ora asta. Pot să intru? Shapira deschise ușa larg, lăsându-l să intre pe acest bărbat care părea un fel de extraterestru, îmbrăcat complet în această casă a somnului. —Să-ți aduc ceva de băut? Apă? — Nu. Nu pot sta prea mult. Avem foarte puțin timp. Shapira se întoarse de la chiuvetă, unde umpluse un pahar și se uită la invitatul lui. —OK, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cuprinsă de panică, se întoarse și se năpusti înainte, izbindu-se cu fruntea de o grindă metalică încorporată în tavan. Icni și se trase înapoi când peretele din stânga ei dispăru subit: un alcov în care se afla o femeie bătrână, îmbrăcată complet în negru, cu mâinile încleștate pe o carte de rugăciuni. Maggie amețise. Pământul de sub picioarele ei își schimba înfățișarea: un pătrat de sticlă prin care se vedea dedesubt un bazin sau o cameră. Bărbații erau doar la zece metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Va trebui să faci ceva, îi spuse laconic vânzătoarea de dulciuri patronului, în seara asta a fost mai rău ca niciodată. Patronul oftă și porni spre locul unde Ignatius mormăia: — O, Doamne, acum își plimbă probabil fiecare limba peste dinții îmbrăcați și stricați ai celuilalt. Trei Ignatius înaintă clătinându-se pe cărarea de cărămidă care ducea spre casă, urcă anevoie treptele și sună la ușă. O ramură a bananierului uscat se rupsese căzând țeapănă pe capota Plymouth-ului. — Ignatius, copile, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
adăugase o pată de culoare prinzându-și o panseluță ofilită pe reverul jachetei. Pantofii ei maro fără tocuri, cumpărați la solduri, scârțâiau provocator așa cum mergea, roșie și trandafirie, pe trotuarul de cărămidă spartă. Deși o vedea de ani de zile îmbrăcată astfel, apariția mamei sale în ținută de gală avea întotdeauna un mic efect asupra valvei sale. — A, drăguță, spuse doamna Reilly cu respirația tăiată, când se întâlniră lângă bara din spate a Plymouth-ului, care bloca trecerea de partea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șirului de dulapuri în care se păstrau dosarele. Braah! Am dorit mult să-l întâlnesc. Scuturând-o de pe el pe domnișoara Trixie care se prăbuși pe dușumea, Ignatius se ridică greoi în picioare și văzu un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat sport, ținând mâna pe clanța ușii biroului ca să o poată lua din loc la fel de repede precum sosise. — Bună ziua, spuse domnul Levy degajat. Un nou angajat, Gonzalez? — Da, domnule. Vi-l prezint pe domnul Reilly. Este foarte eficient. Foarte priceput. Datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ce se vedea prin deschizătură. Oh! Oh! — Ăău! — Stop, stop! țipă Lana, sărind de pe scaun și oprind brusc gramofonul. — Hei, ce s-a-ntâmplat? întrebă Darlene cu o voce jignită. — E un număr împuțit, asta e. Mai întâi, tu ești îmbrăcată ca o femeie de stradă. Eu vreau să prezint la mine-n club un număr nostim și rafinat. Ăsta-i un local serios, tâmpito. — Nu mai spune?! — Arăți ca o cocotă în rochia aia portocalie. Și ce-s gemetele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încercând să atragă clienții din Cartier, Ignatius lipise o coală de hârtie Big Chief pe care scrisese cu cretă colorată: DOISPREZECE ȚOLI (12) DE PARADIS. Până în momentul acela nimeni nu reacționase la acest anunț. Aleea era plină de doamne bine îmbrăcate, cu pălării mari. Ignatius intră cu partea din față a căruciorului în mijlocul lor și înaintă împingându-l. O femeie citi anunțul de pe coală și începu să țipe, îndemnându-și tovarășele să se dea la o parte din calea ciudatei apariții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Lopez ăla, care avea prăvălia aia mică de pe Frenchman Street? Chiar așa. — Vai, îmi pare rău s-aud așa ceva, spuse Santa. De ce-a murit? — Ceva la inimă. — Ce păcat, spuse emoționată doamna Reilly. Biata fată! — Dacă aș fi fost îmbrăcată, i se adresă Santa omului, aș intra și eu să veghez cu ei. Da’ eu și cu prietenii mei tocma’ ne ducem la un film. Mulțumesc. Pornind mai departe, Santa descrise doamnei Reilly numeroasele necazuri și amărăciuni de care avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
plină de lume și autobuzul se oprise cu câțiva metri mai departe, blocând traficul. Dintr-o dată ai fi zis că ești pe Bourbon Street în timpul carnavalului. Prin întunericul ochelarilor, Jones privea spre străin. I se părea cunoscut, părea versiunea bine îmbrăcată a cuiva pe care îl văzuse și altă dată. Ochii miopi i se păreau cei mai cunoscuți. Jones își aducea aminte de aceiași ochi miopi deasupra unei bărbi roșii. Și apoi de aceiași ochi, sub o șapcă albastră, la secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
discursul pe care îl susțineam în acea zi, am oferit o rapidă trecere în revistă a principalelor tendințe care vor marca viitorul extrem, provocându-mi audiența să ia în considerare riscurile și oportunitățile acestei prognoze. La final, o doamnă bine îmbrăcată se apropie de mine. Era de origine chineză, deși o foarte bună vorbitoare de limbă engleză, pe care o stăpânea mult mai bine decât cei mai mulți dintre cei născuți pe meleagurile noastre. Mă fixă cu o privire inteligentă plină de distincție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
semne asistentului său să facă una sau alta. Echipa japoneză de la NHK era tăcută, dar, lângă ei, echipa CNN din Singapore șoptea, murmura și schimba lentilele, zăngănind niște cutii de metal. Echipa britanică a canalului Sky TV din Hong Kong venise îmbrăcată nepotrivit. Acum își scoseseră adidașii și își smulgeau lipitorile dintre degete, înjurând. Nici o șansă. Hagar avertizase companiile despre condițiile din Sumatra și despre cât de dificil era să filmezi acolo. Le recomandase să trimită echipe de fotografi pentru fauna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o sală de ședințe cu pereți de sticlă, pe Madison Avenue, firma de marketing Watson&Naeme era angrenată în găsirea unui nume pentru un produs nou. Camera era plină de tineri, adolescenți și de douăzeci și ceva de ani, toți îmbrăcați normal, ca și cum ar fi participat la un concert rock și nu la prelegerea seacă a unui profesor care stătea la pupitru, purtând papion și vorbind despre o genă numită a58799-6b. Profesorul le arăta acum grafice cu acțiunea enzimatică, linii negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-sa și toate femeile acelea în halate mergând în jurul lor. Dacă înainte nu se uitaseră la el și la copil, acum în mod sigur se uitau ... îi arătau cu degetul și discutau. Vasco părea total nepotrivit acolo, solid și bărbos, îmbrăcat complet în negru, cu o pălărie neagră de cowboy pe care fusese nevoit să și-o tragă pe ochi, din cauza urechii retezate. Știa că arăta ca personajul negativ dintr-un film prost cu cowboy. Asistenta lui nu-l ajuta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Întrebat pe șoptite pe surorile sale: — E deja aici? Ultimele treizeci de minute dinaintea venirii lui Matt Hassinger au fost marcate de o teamă crescândă din partea tuturor În afară de Armanoush. Au pus-o să Încerce mai multe rochii și să defileze Îmbrăcată așa prin fața lor, până când au ajuns la o decizie unanimă: rochia turcoaz. Ținuta a fost completată cu niște cercei asortați, o poșetă purpurie cu mărgele, despre care mătușa Varsenig a pretins că ar adăuga o notă de feminitate, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de pe țărm veneau după ei. Aproape toată lumea din feribot Îi hrănea cu bucăți de simit - pâinițele acelea În formă de inele, presărate cu semințe de susan, fiind o tratație pe care păsările acelea carnivore o găseau irezistibilă. O femeie corpolentă, Îmbrăcată clasic, și fiul ei adolescent stăteau pe bancheta de vizavi, unul lângă altul, Însă În lumi diferite. După fața ei, Armanoush Își putea da seama că femeia nu se Înnebunea după transportul În comun, că disprețuia masele și, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-l Întoarce cu rădăcinile În aer, Însă am obiecții În privința smochinului. Dacă ar alege un cireș, de pildă, sau un stejar, chit că ar avea rădăcinile În aer, l-aș tatua pe loc! Chiar În clipa aia patru lăutari țigani Îmbrăcați toți În cămăși albe de mătase și pantaloni negri au intrat În cârciumă cu instrumentele lor - un ud, un clarinet, un kanun și o darbuka. S-a iscat o veselie generală printre clienții care, după ce mâncaseră și băuseră pe săturate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Kezel nu era acasă, însă soția acestuia - o femeie tăcută și speriată, a cărei față purta urmele ultimei bătăi - îl conduse pe Porfiri la ușa micii celule ocupate de studentul Virginski. Acesta era precum îl descrise cămătarul, palid și prost îmbrăcat. Pe deasupra, observă Porfiri, mai era și mort de foame. Cu ochii sticloși, îngropați în cearcăne mari de epuizare, Virginski tremura tot, însă nu părea deloc surprins de apariția magistratului, ba chiar lăsa impresia cum că l-ar fi așteptat, fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]