13,494 matches
-
vom dezvolta caracteristici specifice lui (spre exemplu, competiția și colaborarea), segmentele constitutive (normele, rolurileetc.). De asemenea, considerăm util de semnalat distincția pe care o facem - în aceste rânduri- între ceea ce reprezintă o echipă didactică (pe care o vedem desemnând simpla împărțire a clasei în microgrupuri ce trebuie să îndeplinească anumite obiective și să realizeze sarcini) și construirea, dezvoltarea și optimizarea conceptului de echipă educațională (în care, pe lângă mecanismele proprii echipelor didactice, urmărim obiective supraordonate, cum ar fi climatul educațional intern, motivația
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dintre caracteristicile grupurilor formale; interpretarea oferită de Greiner prin prisma stilului managerial se dovedește interesantă din perspectiva metodelor și tehnicilor ce utilizează capacitățile interactive ale membrilor acestor echipe (spre exemplu, să ne gândim la reuniunea Phillips 66, metodă ce propune împărțirea clasei/colectivului lărgit în mai multe echipe conduse de către lideri de grupă; problema constă în faptul că respectivii lideri pot avea stiluri manageriale extrem de diferite și deci condițiile de dezvoltare a celor șase echipe sunt influențate de aceasta). În etapa
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fiind și cel descris, în mod accentuat, de noi în aceste rânduri); un grup foarte mic poate fi asemuit cu un foc rapid: discuția ia amploare foarte repede, dar subiectul este epuizat rapid; c) ținând de un mod aparte de împărțire a colectivului de cursanți, brainstorming-ul pe grupuri mari poate fi considerat o metodă de tip Phillips 66 (de unde observăm flexibilitatea procedurală a granițelor dintre aceste metode). Astfel, brainstorming-ul pe grupuri mari presupune crearea mai multor echipe, stimularea implicării
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
activității. 13.1.2.12. Metoda divizăriitc "13.1.2.12. Metoda divizării" Reprezintă o tehnică de tip brainstorming, însă mai puțin tradițională, în sensul că sunt urmărite: - enunțarea problemei în două cuvinte; - spargerea/divizarea problemei în două atribute separate; - împărțirea fiecărui atribut astfel obținut în altele două; - continuarea acestei acțiuni de divizare în câte două acțiuni, până în momentul în care s-au produs destule; - reflectarea cu atenție asupra acestor atribute, cursantul gândindu-se cum poate să le îmbunătățească; și - reasamblarea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
2004), pașii într-o simulare sunt: - determinarea obiectivelor de învățare în sens de jocuri de rol; - identificarea unor reguli de acțiune similare celor din situațiile reale; - obținerea și organizarea resurselor și materialelor necesare simulării; - dezvoltarea logisticii simulării, cum ar fi: împărțirea colectivului în microgrupuri de lucru, determinarea spațiului de lucru pentru aceștia și alocarea timpului necesar simulării; și - programarea unei discuții ori a unei sesiuni în care vor fi redactate rapoarte de activitate, unde participanții își pot exprima experiența de simulare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
indusă de învățământul tradițional și necesitatea creșterii abilităților de lucru în echipă, de cooperare. În literatura de specialitate, învățarea prin cooperare este ilustrată de cinci principii: - interdependența pozitivă (în sensul ilustrat mai devreme); - promovarea interacțiunii (în sensul încurajării succesului celuilalt, împărțirea resurselor și sprijinul acordat, explicații privind modul de rezolvare a problemelor, discutarea și controlul modului în care conținutul a fost sau nu înțeles etc.); - responsabilitatea individuală și de grup - grupul trebuie să fie responsabil pentru atingerea propriilor scopuri, iar fiecare
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o problemă aflată în discuția unei echipe sau alteia. 13.3.1.5. Tehnicile TGT și STADtc "13.3.1.5. Tehnicile TGT și STAD" De Vries, Edwards și Fennessey (Forsyth, 1983, p. 438) ne propun o tehnică ce folosește împărțirea unui colectiv lărgit în microgrupuri, tehnică intitulată TGT (Teams/Games/Tournaments). Pentru început, elevii/studenții sunt împărțiți în echipe de câte patru-cinci persoane. După aceea, echipa astfel formată lucrează la un material pe care profesorul l-a prezentat recent în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
10. Predarea reflexivătc "13.3.1.10. Predarea reflexivă" Predarea reflexivă (inițiată de D.R. Cruickshank) este o utilizare interesantă a metodei Phillips 66, folosind totodată avantajele micropredării. Kenneth D. Moore (1994), adaptând perspectiva autorului metodei, stabilește zece etape necesare: 1. împărțirea clasei în grupe de patru până la șase elevi/studenți; 2. selectarea câte unui subiect din fiecare microgrupă pentru rolul de profesor; 3. predarea pe care trebuie să o efectueze aceștia este călăuzită spre obiective instrucționale identice, dar cu utilizarea propriilor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
unor microgrupuri de discuție pe diferite arii de contact. Tehnica acvariului poate fi optimizată prin utilizarea multor jocuri de spargere a gheții care folosesc rolurile de observator; aducem în atenție un exercițiu descris de către Richard și Patricia Schmuck. Acesta presupune împărțirea clasei în grupuri de câte trei persoane în care există următoarele roluri: cel de elev/student propriu-zis, cel de ajutător/sprijin și cel de observator. Rolul de student presupune cererea ajutorului pentru o problemă pusă în discuție, cel de ajutător
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
scrierea este inspirată de viețile sfinților, în care - cum spune S. - „se găsesc atâtea posibilități de poezie cât de pietate”. Aparținând artei, ca și religiei, autorul a voit-o „un răspuns bizantin la Divina comedie”. Preia ceva din epopeea dantescă - împărțirea în cânturi (în număr de 31), utilizarea terținei (fiecare cânt are douăsprezece triple terține), cizelarea cu grijă maximă a versurilor (perfectă stăpânire a meșteșugului arătând în special rimele) -, dar îi opune un „itinerar spiritual” ce „nu s-așază-ntre erezuri”, anume „vieața
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
în mod dureros precaritatea lumii și să nu se mai considere cetățeni ai vechii ordini la a cărei destrămare asistau acum cu toții, au fost sesizate întîi de Augustin și au constituit caracteristicile epocilor următoare, pînă la Grigorie cel Mare. Obișnuita împărțire de tip „viața” și „opera” la care recurg istoriile literare, adesea nefuncțională, devine de-a dreptul inutilă pentru o bună parte a vieții lui Augustin, care ne-a lăsat o autobiografie, poate opera cea mai cunoscută a vechii literaturi creștine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a Apostolului Petru sau a Bibliei și subliniază cît de mult prețuia Ciprian unitatea Bisericii catolice. Pretenția donatiștilor de a reprezenta adevărata Biserică a sfinților e combătută de episcop, care afirmă că ei sînt în realitate o Biserică de separați; împărțirea între aleși și damnați nu are loc în această lume, ci în cealaltă, și nimeni nu-și poate aroga dreptul de a aparține primei categorii. în opoziție cu atitudinea resemnată a multora dintre colegii săi episcopi, care se adaptaseră situației
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Examinînd istoria umanității prin prisma împlinirii promisiunilor Domnului, Quodvultdeus renunță la schema augustiniană a vîrstelor omenirii și o înlocuiește cu aceea care cuprinde perioada anterioară Legii, perioada ce stă sub Lege și perioada ce stă sub Har (de aici și împărțirea în trei cărți); a treia epocă se prelungește în eshatologie, divizîndu-se în „perioada scurtă”, despre care se vorbește în Daniel 7, 25 și 12, 7, și în Apocalipsa 12, 14, cînd va avea loc venirea Anticristului, și perioada slavei și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la cărțile care trebuie acceptate și la cele care trebuie respinse, recomandă cu căldură opera lui Sedulius, a cărui faimă a crescut în secolele următoare, devenind în Evul Mediu un exemplu de poezie creștină. Opera în proză respectă cu fidelitate împărțirea în cărți a celei poetice, însă, după cum spune Sedulius însuși în prefață, adaugă lucruri care acolo fuseseră omise din necesități metrice. Sedulius a scris și două imnuri. Primul, compus în distihuri elegiace (intitulat și Elegia), este o laudă adusă Domnului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrisă cu siguranță înainte de 429. E cunoscută și o traducere siriacă din secolul al VI-lea, inedită. Ca o continuare și o completare a operei precedente, Chiril a compus, cu siguranță, la puțin timp, Glaphyra (aproximativ „Expuneri cizelate” sau „elegante”); împărțirea în 13 cărți, diferită de cea a scrierii precedente, pare posterioară. în introducere, autorul declară că analizează pasajele din Pentateuh pe care nu le luase în considerare sau pe care nu le comentase suficient în închinarea. De această dată a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și ospitalitatea sa. Melețiu de Antiohia l-a trimis la Roma, la papa Damasus, în încercarea de a pune capăt schismei din Antiohia (începută cu depunerea lui Eustathius, cam prin 327, și care se soldase, începînd din 362, cu o împărțire a Bisericii în trei comunități conduse de Melețiu, Paulinus și Euzoius; nu s-a încheiat nici în 381, la moartea lui Melețiu, al cărui succesor, Flavian, a fost recunoscut de Alexandria și apoi de către occidentali abia la sfîrșitul secolului al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
le face în viața de sihastru. Citind cele aproximativ o sută de scrisori trimise de cei doi asceți lui Dorotei - asupra căruia vom reveni mai jos - putem să urmărim și progresele spirituale ale acestuia, de la sosirea sa în mănăstire și împărțirea propriilor bunuri, pînă la lupta cu ispitele și activitatea sa ca responsabil al spitalului. Circa cincizeci de scrisori ale celor doi asceți îi sînt adresate lui Andrei, un călugăr bătrîn și bolnav, care nu reușește întotdeauna să se înțeleagă cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Isaia și scolii la celelalte comentarii în manuscrisele catenare (mai numeroase sînt scoliile la Comentariul la Profeții Minori). Titlul prologului la întreaga operă exegetică a lui Hesychius dedicată profeților este interesant întrucît ne informează în privința modului cum lucra autorul: împărțire în stihuri (Sticheròn) a celor doisprezece profeți, a lui Isaia și a lui Daniel, care are pe margini (en parenthesesi) explicarea celor mai dificile pasaje. Titlul pare oarecum neobișnuit (ca, de altfel, și metoda exegetică, pe care a explicat-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fiecare alcătuit din trei capitole. Așa cum spune autorul, aceste numere au o semnificație simbolică: cele douăzeci și patru de tratate corespund bătrînilor din Apocalipsă, iar numărul 3 corespunde alcătuirii fiecăruia dintre ei din trup, suflet și duh. în concordanță cu această triplă împărțire, Andrei, pe urmele lui Origen, susține existența a trei niveluri ale scriiturii, materială, psihică și spirituală, ceea ce înseamnă, după cum explică el, că avem o semnificație literală (și, ca atare, istorică), una tropologică, prin care urcăm de la realitățile sensibile către cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dezvoltarea atenției auditive și a celei distributive; formarea capacității de a practica cu interes jocuri distractive. Material didactic: palete colorate diferit; etichete ce conțin mijloace de transport; palete cu avioane/trenuri colorate; bolduri; sticle de plastic. Descrierea etapelor de lucru: " Împărțirea pe echipe În funcție de mijlocul de transport dorit: ECHIPA AVIOANELOR, ECHIPA TRENURILOR. " profesorul distribuie la fiecare etichetele diferit colorate: avioanele sunt pe fond galben; trenurile pe fond albastru. Regulile jocului: la paletele colorate diferit se ridică În picioare copiii ce au
JOCUL - MODALITATE DE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENȚIE ÎN CAZUL COPIILOR CU DEFICIENȚE ASOCIATE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Andreea-Roxana TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2164]
-
fiind o „catedrală a somnului” (visul, sfărâmare a propriului mit). În volumul Spiritul universal al culturii române (2002) S. adună articole, adoptând o atitudine combativă, responsabilă, față de destinul culturii românești și al celor care o creează. El nu acceptă ideea împărțirii în literaturi mari și mici, direct proporțional cu suprafața în kilometri pătrați a unei țări, și nu este indiferent la ceea ce afectează evoluția unor centre culturale precum Iașul. SCRIERI: Înfrângerea somnului, București, 1981; Soarele-Lup, București, 1984; Ființa de vis, Iași
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
va apărea ca un tiran, recapitulând apostazia diavolului; 2Tes. 2,3‑4; instalarea în templul Dumnezeului adevărat (Mt. 24,15‑17); 25,3‑5 Daniel 7 și 8; cele zece coarne; cele patru fiare; 2Tes. 2,8‑12; 26,1 Împărțirea imperiului, semn al venirii Anticristului; Apoc. 17,12‑14; Mt. 12,25; Dan. 2. Excurs teologic despre necesitatea Judecății de Apoi 26,2-28,2 Împotriva blasfemiatorilor; diavolul lucrează fățiș după prima venire a Domnului; apostații vor avea soarta Satanei; ei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
corespondent direct în vedenia celor patru fiare. Celui de‑al cincilea element, lutul, din care sunt alcătuite „picioarele” colosului, îi corespunde, în opinia lui Hipolit, un ansamblu de zece regate mici, mai curând „democrații”, care vor apărea ca urmare a împărțirii „imperiului de fier”. Cum a fost oare posibilă această interpretare, de vreme ce Daniel vorbește despre „degetele de fier” ale statuii (Dan. 2,42) în termeni destul de inexacți? Nicăieri, în descrierea vedeniei, profetul nu precizează zece regate. Din acest motiv, presupunem că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
căreia această hora ar reprezenta „o zi de șase sute de ani” se lovește de obiecții serioase. În primul rând, partizanii acestei teorii pot fi destabilizați printr‑o simplă schimbare de optică, perfect legitimă de altfel. Calculele lor se sprijină pe împărțirea cu totul convențională și arbitrară a „zilei de o mie de ani” în douăsprezece secțiuni. Cu toate acestea, consideră Augustin, oare ce ne‑ar împiedica să împărțim aceeași zi nu în douăsprezece, ci în douăzeci și patru de secțiuni, de vreme ce, din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
000, am obține, făcând calculele, același rezultat absurd: sfârșitul lumii a avut deja loc. Într‑adevăr, dacă am împărți ziua în douăzeci și patru de secțiuni, fiecare secțiune ar avea puțin mai mult de patruzeci de „ore” (1000: 24 = 41, 5); dacă împărțirea s‑ar fi făcut numai la 12, rezultatul ar fi fost 83,3. În toate cazurile, constatăm că epoca lui Augustin se află la câteva sute bune de ani după sfârșitul lumii. Singura soluție realistă este oferită deci de exegeza
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]