2,778 matches
-
organizate și, ca novice cu numele de Raffaela, privea cu îngrijorare spre legăminte, atunci când Anna și cu mine am vizitat-o în mânăstirea din Aachen. Ascunsă sub năframa grea, ea stătea în fața noastră în curtea interioară și plângea. De jur împrejur, pe patru laturi, zidărie veche din gresie, pe care iedera se simțea bine și urca până sus, sub streșini. În curte, în jurul straturilor de flori, tufe de cimișir tunse drept, care tiveau drumuri în formă de cercuri. Toate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pierd rostul. Iată: tînără și strălucitoare ca o sabie, mă gonește moartea din urmă: „-Ești nimic! Ești nimic! Schimbă-te iute! Schimbă-te cît mai poți!“ Miriade de nume. Sînt nimic. Numele ăsta mă doare și toți mi-l reproșează împrejur: copiii mei, iubirile pierdute, cărțile, casele lăsate în urmă: „-De ce să purtăm numele tău? De ce?“ Așa, trăind acum prin amintirea care se petrece, mă pomenesc privind din vitraliu la trupul meu din cameră. Pasărea albastră s-a oprit să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
dependent de Elena. Trebuie să faci ceva mult mai greu. Să te eliberezi de tine. Dar, cum să-ngîni fără suferință refrenul libertății de eu? Nu locuiești în tine? Păi, ești mort. De ce nu-ți tai gîtul? Scutură-te. Vezi că împrejur lumea e plină de Elene exact la fel sau poate chiar mai pline de miracol. Ce ai pierdut tu e numai întîmplarea care te-a dezvăluit dar, trezește-te. Doar nu trăiești în estetică. Ești om, faci dragoste, mănînci și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
strecură în sufletul lui și-l făcu să plângă. Nu știa ce să facă. „Cum să mă duca acasă fără ea? Ce să le spun?” Își șterse lacrimile cu poalele cămășuței scoasă din pantaloni și mai privi odată de jur împrejur. Strigă iar. Deodată, când toate speranțele pieriseră și se dădea de ceasul morții neștiind ce să facă, auzi fornăiala iepei, undeva, departe dinspre păduricea ce urca de dincolo de poieniță până-n vârful dealului. Plecă în fugă într acolo, intră prin lăstărișul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
am avut încă un șoc. Unde Dumnezeu aveam s-o pun pe Kate? Kate nu era o geantă sport pe care s-o arunci pe podea și să nu-ți pese cine se așază pe ea. Am făcut rapid stânga-mprejur și m-am întors pe unde venisem, croindu-mi drum prin mulțimea de oameni cu capul plecat și cumva avântat, astfel că arătam cam ca un taur. Oricum, am cumpărat o grămadă de chestii. Cu toate că nu probasem nimic. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lucrurile, mi-a replicat el rânjind. Presupun că așa vrei să vezi lucrurile, a continuat ceva mai blând. Un chelner zâmbăreț s-a apropiat de masa noastră cu pas țanțoș. Dar s-a oprit, după care a făcut scurt stânga-mprejur, îndreptându-se spre o altă masă când a văzut ce privire amenințătoare i-a aruncat James. Așa că te-ai gândit să mă ajuți să mă maturizez. Ai crezut că dacă mă părăsești, o să fiu atât de șocată încât o să încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca-n Buzduganul cu șapte peceți, și soldații se năpustesc spre oamenii pădurii și-i fac chiseliță. Asta mi-a plăcut, c-am văzut bătălia la Vali. Pe DVD. Un vechi prieten, bun arhitect, Home Theatre, difuzoare Sony de jur Împrejur, ecran mai mare decît raza vizuală, auzeam vîjÎind sulițele, bardele, pietrele, urlete, groaznic zăngănit de fiare, ca fiarele se-ncordau barbarii, n-aveau nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete, tăieturi, scuturi, chirăieli, Încrucișări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fără seamăn, anulînd c-un simplu gest heideggerian orice Întrebare sfioasă de tipul dacă-s atît de Înverșunați pe bună dreptate Împotriva dictatorilor comuniști, de ce nu au făcut nimic cînd au avut unul chiar aici, la ei acasă, de jur Împrejur numai dictator era, beneficiind și de libertatea totală de a-l putea Înfrunta oricînd ar fi vrut. Ceva Însă i-a oprit, o pasăre, o rîmă, greutățile vieții, o poezie, coada la pașapoarte. Rezultatul opririi fiind acela că apare drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în curentul de aer firav. Fumează și citește, dar gândul îi fuge departe de paginile tipărite mărunt. Abandonează. Își face o cafea în care pune cuburi de gheață s-o răcească, o soarbe cu înghițituri mici. Ecoul străzii plutește neîntrerupt împrejur. Se așază pe patul îngust din cămăruța lui îngustă, aproape gol în zăpușeala care dă năvală prin fereastra larg deschisă. Nici o adiere nu flutură perdeaua și draperia subțire înflorată. Dar liniște încă nu e. Peretele de cărți nu-i spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unde s-a ridicat dintre ape insula, ați trecut cu ultima barcă și ați rămas acolo, deși se făcuse noaptea târziu, spre mirarea țăranului care vâslise și s-a întors apoi, de fapt nu se știe unde pentru că de jur împrejur nu se întind, prin pretutindenea, decât apele presărate cu prepelicari culcați în iarbă și cu boturile lungi, prin care nimeni nu poate străbate, nu te lăsa amăgită, Doamnă, nici eu și nici tu și nici nimeni nu știe un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care acum n-o mai poate condamna, întrucât e prea slăbit și lipsit de voință, îl împiedică s-o recunoască și s-o definească. Însă în jur toate curg la fel, nu indiferente, dar ca și cum ar fi indiferente, de jur împrejur orașul care trăiește arzând, cu zidurile lui mohorâte și neprimitoare, cu blocurile lui disprețuitoare, cu aburul care învăluie ca o mantie grea de indiferență, orașul vuind, palpitând, pârjolind în măsura în care arde, sfărâmând fără să se vadă într-o dezlănțuire colcăitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tale îndelungate. Ești singurul om care l-a știut la fel de bine ca mine, poate îmi vei spune că mai bine chiar, și îți voi da dreptate, și singura femeie care a trecut dincolo de zidul acela pe care și-l ridicase împrejur. Trebuia să fii prima care să afli și să citești și te-ai întors la timp. Am făcut eforturi să-mi amintesc și eu totul, în detaliu, golurile pe care le bănuiam le-am umplut cu sevă din plinurile știute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eu - ca fiind Virajul Paranoic Runway. Exact când de pe buzele vreunui bârfitor scapă ceva negativ despre Miranda - oricât ar fi acel ceva de justificat - apare paranoia că Miranda ar putea să afle asta, iar vorbitorul panicat face un brusc stânga-mprejur. Una dintre preocupările mele preferate În zilele de lucru a devenit cercetarea modului În care colegii se chinuie să nege vreo blasfemie tocmai scăpată pe gură. Emily și-a trecut cardul prin cititorul electronic și am pornit-o amândouă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să zici? — Ai fost la cercetași, nu-i așa? — Ei, cei din gașca mea se cam codeau, știi și tu, la berea blondă. Răsuciră sticlele În mînă. — Uite, n-avem nici o șansă, zise Helen În cele din urmă. Se uită Împrejur. SÎnt niște băieți acolo. Fugi și Întreabă-i dacă n-au un cuțit sau ceva de genul ăsta. — Nu pot! — Du-te! Toți băieții au cuțite. — Du-te tu. — Eu am cărat sacoșa. Du-te, Julia. — Sfinte Dumnezeule, zise Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
este la marginea a două posturi. Stau acolo certîndu-se care trebuie să o patruleze. Credeți că avem nevoie de pompieri? CÎteva extinctoare ar fi suficiente, dacă am avea scări și frînghii. — Să dau fuga pînă la telefon? Kay se uită Împrejur, dezamăgită. — Da, zise ea. Da, cred c-ar trebui. Omul o luă din loc. Kay se Întoarse spre fată. — Ar trebui să te Întorci la adăpost. Fata era Îmbrăcată Într-un palton de urson și cu o glugă de zînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și ritmul pasului ei. În punctul care părea a fi intersecția cu Clerkenwell Road, o luară la stînga. După o vreme, cînd Julia o făcu s-o cotească din nou - la dreapta, de data asta, Helen se uită de jur Împrejur, brusc dezorientată. — Unde ne aflăm? — În Hatton Garden, cred. Da, asta trebuie să fie. Vorbeau Încet, pentru că strada părea părăsită. — Ești sigură? N-o să ne rătăcim? Cum să ne rătăcim? o Întrebă Julia. Nici nu știm unde mergem. Oricum, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În van, când număr primăveri, Regret ocazii ce-s pierdute, Căci frumusețile de ieri Sunt astăzi doar femei... trecute. Arhivarul Gândea bătrânul arhivar Privind o carte pe tejghea: Un exemplar la fel de rar, Ca o erecție de-a mea. Sponsorizare Jur împrejur roiesc bărbații Și-n vogă fiind frumoasa fată, Nu face pentru bani prestații, În schimb, se vrea...sponsorizată. Dragoste la vârsta a treia sau Dragoste la vremea holerei Ne demonstrează că se poate Și azi îmbătrâni frumos, Cei doi puțin
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
avea o influență educativă asupra fiicei sale. În concluzie, s-au asigurat că ne vom întâlni în fiecare vară, trimițându-ne în tabără, în Connecticut. Nici nu cred că au visat vreodată cât de ușor ne era să facem stânga-mprejur de unde ne lăsau și să luăm primul tren înapoi spre New York, mai precis spre Complexul familiei Bergdorf din Nantucket. Odată întoarse în New York, nebunaticele de noi ne cazam la The Pierre și comandam la room-service specialitatea hotelului: prăjituri de portocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
majoră... La naiba cu toți și cu toate! La naiba cu Eduard! La naiba cu ai mei! La naiba cu Edo și cu nescrisul meu roman! Și, mai ales, la naiba cu mine! Intru și mă uit înnegurată de jur împrejur în camera pe care am bodogănit-o de atâtea ori. Mi se pare străină și ostilă. Ca și cum ar fi aflat și ea că nu ne vom mai împărtăși singurătățile prea mult timp. Că e posibil - ba chiar probabil - ca ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de aici? îl întrebase Anda curioasă, în timp ce dansau. Ia să văd dacă mai ai gust sau te-ai intoxicat cu mine pe bune! Persiflarea ei îl încântase și îl făcuse să râdă cu gura până la urechi. Se uitase de jur împrejur condescendent și-i răspunsese că doar Georgiana pare să-l aibă pe vino-ncoa. Mda, îl aprobase Anda, n-ai gusturi prea rele. Dar Georgiana este îndrăgostită lulea de Iulian al ei. Nu cred că ai vreo șansă la ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se împiedică, gata să cadă ca un handicapat caraghios ce era, și se sprijini de portiera mașinii, care se deschise cu nepă sare în fața lui, etalând pe bancheta din spate un pachet desfăcut de biscuiți. Bobo se uită de jur împrejur și, nevăzând pe nimeni, întinse mâna spre pachet și înșfăcă mai mulți biscuiți din el, cât să-i încapă în palmă. Apoi închise portiera cu grijă și plecă înseninat, ronțăind satisfăcut un biscuit, cu toate că nu-i era foame. Pe ceilalți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
perfect al handicapatului ratat. Sau al ratatului handicapat. Același drac! Cu aceste gânduri ieși în parc și se opri pe aleea de la intrare. Chiar în apropiere se lăfăia o Dacie 1300 azurie. Se îndreptă încet spre ea, privind de jur împrejur. Nu vedea nici un trecător. Băgă mâna în buzunar și scoase o șurubelniță, începând să meșterească tăcut la portieră. Ochii lui cu pleoape pe jumătate căzute zăriră pe scaunul șoferului un pachet de ți gări străine deja desfăcut. Descuie cu grijă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
peste umerii care i se dezveleau la fiecare gest al brațelor subțiri. Să fi fost înotătoarea de mai devreme, care dispăruse în valuri și-l făcuse să se avânte în apă fără să mai pregete? Eduard se uită de jur împrejur. Nu mai era nimeni în apă. Se întoarse și înotă spre mal. îl miră să-și dea seama, de-abia acum, la întoarcere, cât de departe ajunsese și cât de mult îi trebuise până să ajungă la mal. Ieși din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mare disconfort, mai cu seamă că era și ceață în aer. Dacă sub zăpadă erau ascunse porțiuni de gheață? Putea să alunece, mai știi, dacă nu era atentă, și să cadă! Se opri pe trotuar, cercetând cu privirea de jur împrejur, prin ceață. Strada era pustie și îi părea străină de tot sub stratul de omăt. Și parcul era pustiu, abandonat de orice formă de viață. Ce căuta ea oare pe stradă la ora asta? Totul era încremenit și mort. Tocmai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spre recepție, dându-și seama că acolo trebuia să fie un ceas - sau măcar cineva care să știe cât e ceasul. însă în aceeași clipă mintea ei sesiză cu întârziere ceva ce nu observase când își rotise privirea de jur împrejur: pereții albi erau plini de tablouri. O expoziție de pictură, constatase ea la început, indiferentă, dar, atunci când mintea ei o coti brusc îna poi, își dădu seama că nu erau picturi. Erau crochiuri în cre ion și în cărbune și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]