2,200 matches
-
și, rând pe rând, se vor depărta de ea, apropiindu-se de centrele în curs de constituire ale contrarevoluției, integralismul și monarhisto-constituționaliști, sau de Centrul Catolic. Salazar s-ar fi simțit fără îndoială mai singur dacă nu s-ar fi împrietenit cu un student la Litere, Manuel Concalves Cerejeira, care făcuse ca și el seminarul, la Braga. Legătura dintre ei, începută în primul an al Universității, va fi trainică și va influența destinele Portugaliei - pentru că studentul Cerejeira va ajunge mai târziu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de răspuns venită de la o clasă de elevi dintr-a doua din orașul Ordjonikidze, din Republica Autonomă Osetia. Era un grup de fetițe, înțeleseseră școlărițele acelea că sunt și eu fetiță într-a doua și voiau să corespondăm, să ne împrietenim și poate să ne cunoaștem, când vor trece în vară prin România spre o tabără internațională de la Sofia, pe muntele Vitoșa. Matvei mă asculta visător. Din când în când ofta, îngândurat: „Mare este Uniunea“. „Stai să vezi“, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scorburile bătrânilor arbori dinspre lac și țâșneau, jucăușe, când zornăiam punga cu alune. Le aruncam câteva și țopăiau agitate să le găsească, zorind apoi să le ducă în cămările lor. Ester povestea amuzată că, în copilărie, pe la cinci-șase ani, se împrietenise cu o veveriță care își avea scorbura în stejarul din grădina unor bătrâni din Vorona, unde mergea în vacanțe. Un fel de prieteni ai familiei lor, bunicii unei prietene, dar aproape bunici și pentru ea, la care o lăsau părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nimic din ea, știu doar starea de spaimă și repulsie indusă de acel cuvânt, „titoist“. Era din anii când Tito fusese anatemizat pentru abaterile lui de la disciplina stalinistă. Când am primit eu cartea, Hrușciov se împăcase cu Tito, Dej se împrietenise cu el și nu mai era voie să amintești că, nu demult, fusese batjocorit. Ai mei au crezut că băiatul acela adusese cartea în mod intenționat, să ne facă rău. Tocmai atunci se făceau din nou arestări. Erau luați noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mondene. —Nina e aici pentru două zile, spuse Sophia. Pot să-i dau numărul tău? Zicea că și ea se gândește să poarte ceva făcut de Thack. Asta ar fi fost minunat. Dar oare asta Însemna că urma să mă Împrietenesc cu Sophia În vreun fel? Deși nu aveam un motiv anume să nu o plac pe Sophia, pur și simplu nu aveam Încredere În ea. Dar dacă ea avea să o Încurajeze pe Nina Chlore să poarte la premieră ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aveau perdeluțe negre, Încrețite, peste geamuri. Era ca și cum te-ai fi aflat Într-un salon funerar ambulant, numai că nu ne mișcam. Traficul era un haos. Nimeni nu se deplasa. — Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o. —Păi, ne-am Împrietenit la cataramă În treizeci de secunde, dar când eu am sugerat că poate ar vrea să Își vândă butonii Fabergé lui Sanford, și-a ieșit din minți. Mi-a spus: „Nu i-aș vinde nimic niciodată omului ăluia.“ —Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu Smith cel necredincios, îi apărase întotdeauna cu îndârjire munca și cunoștea fiecare tablou pe care îl pictase de la vârsta de douăzeci de ani și până la moarte, în 1984. După prima expoziție de la Dunkel Frères, ea și soțul ei se împrieteniseră cu un doctor specializat în chirurgia plastică pe nume Andrew Levitt, un colecționar prosper care cumpărase de la Harry două lucrări în 1976 și adunase un total de paisprezece până în seara în care Valerie a fost invitată la cină la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
oamenii. Cu picioarele pe pământ, cum se spune. — Exact, asta e. Cu picioarele pe pământ. Acum nu mă mai simt intimidat. Data viitoare când o văd, o să pot să o salut, să-i vorbesc. Puțin câte puțin, poate o să ne împrietenim. N-aș vrea să-ți distrug iluziile, dar, după ce am stat de vorbă cu ea azi dimineață, cred că voi doi nu aveți prea multe lucruri în comun. Da, e un copil încântător, dar la etaj nu e prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o piardă. Dar bărbații (după cum am demonstrat pe larg în capitolele anterioare ale cărții de față) sunt niște ființe proaste, iar frumușelul James Joyce s-a dovedit a fi mai prost decât mulți alții. Pentru că în vara aceea m-am împrietenit cu mama lui Nancy (detalii mai târziu), eram adesea invitat la cină în familie și tocmai în intimitatea căminului lor de pe Carroll Street am aflat despre derapajele din trecut ale lui Jimmy și i-am văzut mariajul cu Nancy făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
știa că în mine poate avea încredere. Astfel că ne vedeam la prânz de câteva ori pe săptămână și vorbeam, doar noi doi, așezați la o masă retrasă de la New Purity Diner de pe Seventh Avenue și încetul cu încetul ne împrieteneam, așa cum ne împrieteniserăm eu și fratele ei, și acum, că ambii copii ai lui June reveniseră în viața mea, era ca și cum sora mea mai mică ar fi înviat iar în mine și, petru că era fantoma care nu contenea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mine poate avea încredere. Astfel că ne vedeam la prânz de câteva ori pe săptămână și vorbeam, doar noi doi, așezați la o masă retrasă de la New Purity Diner de pe Seventh Avenue și încetul cu încetul ne împrieteneam, așa cum ne împrieteniserăm eu și fratele ei, și acum, că ambii copii ai lui June reveniseră în viața mea, era ca și cum sora mea mai mică ar fi înviat iar în mine și, petru că era fantoma care nu contenea să mă bântuie, copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întotdeauna când i se părea că vorbește prea familiar despre Domnul din cer, dar o cruce mică de tot, ca un scărpinat. Băiatul știa bine străzile Bucureștilor și o mulțime de bucureșteni bine îl știau pe Nicu. Cu unii se împrietenise chiar, așa cum se întâmplase cu cei din strada Fântânei, familia Margulis. Și servitorilor le cam intrase pe sub piele. Era un comisionar pe care te puteai bizui, foarte util la treburile urgente și care cereau discreție. Firmă serioasă, spunea patronul lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Matale ai mâncărime la limbă!“ și „Matale nu stai o clipă locului, parcă ai viermi“. Nicu avusese viermi, într adevăr, dar doctorul Margulis îi dăduse să ia usturoi și țelină și cofeturi contra limbricilor, și l scăpase. Voia să se împrietenească cu străinul, pentru că se vedea de la o poștă cât de neajutorat era. Nu se aștepta chiar să primească răspuns la întrebarea lui despre Dumnezeu, așa că spuse tot el, cu tonul învățătorului: — Io cred în electricitate. Da’ cred și-n Dumnezeu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ținut tot gratis, cu condiția să refacă zugrăveala din bucătării și dependințe, la primăvară. Își caută însă de lucru serios, pe la vreo biserică, fiindcă stă rău cu banii. Acum a intrat într-un cerc de zugravi și zidari, s-a împrietenit cu ei. Apoi m-a luat pe mine la-ntrebări: cine sunt, câți ani am, dacă am nevastă și copii și mamă și tată și frați. Sunt oameni, ca Otto ăsta, care consideră că trebuie să le spui totul despre
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
zaharnița și ceștile aveau toartele în așa fel răsucite una spre alta de parcă stăteau la taclale, iar cafetiera și zaharnița chiar într-un aparté, bârfeau vreo ceașcă, pesemne. — De cine? întrebă Marioara, nu prea curioasă. Era obosită să se tot împrietenească cu doamnele și domnișoarele pe care i le prezenta Alexandru, iar apoi, când el le părăsea, să le consoleze sau să le ocolească. Mai bine nici să nu știe. În loc să răspundă, Alexandru se încruntă: — De data asta e altfel! — Mare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau mai bine zis din el? Am descoperit menuetul lui Händel, adică melodia de la ceasul muzical al lui Jacques. Asta e bine. L-am cunoscut pe domnul Dan Crețu, care a intrat foarte ușor în familia noastră și s-a împrietenit cu noi toți. Asta e, de asemenea, foarte bine, dacă nu chiar un miracol, pentru că papa, cam sever și pretențios cu oamenii, îndepărtează lumea, cu atât mai mult pe un bărbat asupra căruia plutesc tot felul de bănuieli, care de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
primind hrana adusă de părinți. M-am bucurat că nu am atins ouăle și că am dat o șansă puilor să trăiască. MĂRUL ȘI PARA În livadă copacii sunt ca locuitorii unui sat: se cunosc de mult timp, s-au împrietenit, au împărțit multe ierni geroase și furtuni cumplite care le-au dezbinat ramurile, le-au îndoit tulpinile la pământ. De aceea se comportă cu înțelepciune privind și ascultând glasurile ce vin neauzite din toate părțile. Un păr bătrân cu coaja
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
profanatorii de morminte decât prin blesteme. Mass-media aprovizionează piața cu mituri... de carton. Miturile actuale nu pot fi decât efemere. Miturile au armuri greu de sfărâmat. Dacă am urla ca Prometeu, am fi poate ceva mai relaxați. Ori ne-am împrieteni chiar cu durerea. Primii zei s-au născut la gura sobelor din peșteri. Morala poate fi un pilon al metafizicii. Iisus - această mare bornă a iubirii. Nici zeii nu mai au liniștea de altădată. Se trezesc, probabil, din când în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
selecția selecționerilor. Gândurile și lenjeria intimă trebuie aerisite cât mai des. Dialogul real țâșnește numai din diferențe. E bine ca artistul să aibă apucături de furnică. Dar și de albină. Înving cei care își gestionează corect limitele. Orientalii s-au împrietenit cu sărăcia. Și nu se stresează reciproc. Libertatea este o fereastră spre frumusețe. Murim toți. Câți o fac însă pentru un ideal? Există încă o relație cosmică între om și mister. Dar e pe cale să se dizolve. Jurnalul cinstit este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un copil. Pe atunci existau orfani pe toate străzile. Dar un eveniment neașteptat a precipitat lucrurile. Pe mama fetiței am cunoscut-o nu cu mult înainte. Nu avea pe nimeni mai apropiat decât pe noi. În scurt timp ne-am împrietenit. Era o fată frumoasă, deșteaptă, bună la suflet, însă oropsită de soartă. O biată ființă neajutorată, singură pe lume, fără rude, fără părinți și suferindă, care nici nu avea voie să nască, însă a riscat și rezultatul: o fetiță de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în batiste și păstrați la sân sub ie. La câțiva ani după război ursul a murit, iar familiile lor s-au mutat în casele vechi de prin cartierele mărginașe ale orașului, cu curți mari și grajduri pentru cai. Bidaru se împrietenise cu unul din copiii acestora, Grigore Baraban, cu vreo șase decenii în urmă, cu care a rămas prieten și în prezent. Grigore Baraban, un bărbat permanent vesel, glumeț și prietenos, acum pensionar, fost coleg cu Bidaru încă din clasa întâi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
moartă, la un moment dat, au fost închiriate de patru tineri, doi ofițeri și doi subofițeri, proaspăt repartizați la unitățile militare din localitate, cu care Bidaru dădea nas în nas aproape în fiecare dimineață. După un timp, s-au și împrietenit și au început să-l invite destul de des la unele mici agape, organizate în una din camere, cu cafele, mezeluri, conserve de carne, pește sau cu mici calzi cu muștar, aduși de la birtul din apropiere. În treacăt fie spus, pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de pe dobă și tingiri. Până și proful de muzică a recunoscut: "Îți curge ritmul prin vene. Îți dau un zece pentru tot anul!" În zadar am protestat. Omul mi-a legat pe vecie tinicheaua aceea de coadă. Eu nu mă împrietenisem nici măcar la purtare ha, ha, ha, nici chiar la purtare? cu-n zece. Nota asta era pentru mine un pericol public. Putea fi începutul sfârșitului pentru statutul de depravat, pentru calitatea de pușlama. Când i-am spus Ninetei despre nenorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că dacă-l prind îi pun chelea pe băț, numai de afaceri cu evreii n-am mai avut chef, deși bancul lui Marcel îmi deschisese orizonturi noi și optimiste. Apoi, pur și simplu mă căutau banii, atât de mult mă împrietenisem cu ei. Mi s-a întâmplat să stau jos, pe niște scări, ca să-mi trag sufletul, cu vioara lângă mine, în cutie. M-am trezit, tam-nesam, că-mi aruncă unii și alții mărunțiș. Am luat-o repede din loc, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine sfatul celor răi! 19. Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor și se vor bucura; cel nevinovat va rîde de ei 20. și va zice: "Iată pe potrivnicii noștri nimiciți! Iată-le bogățiile arse de foc!" 21. Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace; te vei bucura astfel iarăși de fericire. 22. Primește învățătura din gura Lui și pune-ți la inimă cuvintele Lui. 23. Vei fi așezat iarăși la locul tău, dacă te vei întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]