4,343 matches
-
sac”; „Drag ca sarea În ochi” etc.). Μ Din perspectivă pur psihologică, iubirea este În afară de bine și de rău: este doar simțire, șuvoi de simțire; este o suferință a tensiunii trăirii. Din perspectivă etică Însă, iubirea poate să Însemne multe Înălțări sau coborâșuri, În funcție de scopul care o animă (de exemplu, poate să Însemne șantaj, minciună, desfrâu disimulat sau, dimpotrivă, devotament, inocență, sacrificiu altruist, exaltare divină etc.). Μ Inventând cuvintele și botezând cu ele lucrurile și evenimentele, omul s-a putut desprinde
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
responsabilitatea faptelor sale În seama bunăvoinței de ultimă clipă a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, se supune unui efort curajos de a-și schimba vechile obiceiuri de a gândi totul numai din perspectiva unor beneficii personale egoiste. Nu există iertare sau Înălțare de sine decât prin propria ispășire a greșelilor Înfăptuite (fiecare culege ce a semănat: nu poți recolta, de exemplu, bunătate, dacă În suflet ai simțit numai ură sau dacă te-ai hrănit numai cu invidii!). Μ Cineva se joacă cu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să bea cucută; luptătorii pentru libertate, care au fost azvârliți În Închisori etc.) și totuși faptele dramatice din spectacolul vieții cotidiene nu au numai o semnificație negativă: ele se dovedesc a fi modele sau căi care asigură o creștere și Înălțare morală și spirituală a omului. Μ Ce se Întâmplă când gândirea Încearcă să depășească bariera rațiunii, să iasă din condiția obișnuită a „raționalismului cartezian”, lucid și prudent? Ea intră atunci În regatul a ceea ce filosofii numesc „cunoaștere contemplativă” sau „intuiție
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Societății Scriitorilor Români. A colaborat cu versuri și proză și la alte periodice, mai susținut la „Sinaia”, „Sămănătorul”, „Literatură și artă română”, „Convorbiri literare”, „Steagul”, „Sburătorul”, „România nouă” (Cluj). Titlul Zări senine circumscrie un spațiu liric dominat de dorința de înălțare „din lumea veșnicelor patimi”, de aspirația spre edenul florilor și al luminii. Starea poetică este aproape echivalentă cu o baie de imagini campestre și celeste, debordând de încântare vizuală și auditivă, e o comuniune cu natura. Beatitudinea trăirilor senzoriale face
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
încă și mai mult, Journal d’un paysan du Danube (1966) - confirmă puterea scriitorului de a pătrunde nu numai până în străfundurile conștiinței individului, ci și în ale celei colective, de fapt a întregii umanități ce aspiră, în viziunea sa, la înălțare spirituală. Semnificativă e, în această ordine de idei, construcția cărții despre Papini, care nu este - H. însuși atrage atenția cititorului asupra acestui detaliu definitoriu - „o monografie”, ci se dezvoltă în jurul unui moment de intens dramatism din viața marelui italian: întoarcerea
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
epoci dominate de nedreptate și cruzime, se conturează destinul neobișnuit al unui rob țigan eliberat, ajuns, în pofida ascendenței umile, domn al țării. Răzvan, „un paria îmbrăcat în hainele efemere ale puterii” (G. Călinescu), își înfăptuiește visul de mărire, trăiește exaltarea înălțării și amărăciunea prăbușirii. Drum care s-ar motiva nu atât prin caracterul eroului, „om de voință și de putere” (G. Călinescu), hotărât să iasă din limita la care îl constrângea condiția inițială și înfrânt ulterior dintr-un lapsus al lucidității
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
13 martie, Titu Maiorescu declara în Parlament că România era „poate în ajunul unei constituiri mai însemnate a statului român. Este bine să ne dăm seama unde stăm în privința siguranței publice“. Tot el îl felicita deja pe primul ministru „pentru înălțarea și întărirea acestei țări în ordinea ideii monarhice“, în „Dezbaterile Adunării Deputaților“, sesiunea 1880-1881, 13 martie, publicate în „Monitorul Oficial“, nr. 60, 14 martie 1881, p. 1776. • Un ziar din Iași prelua o informație din „Globe“ potrivit căreia Mihail Kogălniceanu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe 21 aprilie, unde era exprimată speranța că „conducătorul partidei liberale nu va renunța la activitatea politică“; pe 22 aprilie, același ziar îl considera „creatorul României de azi“și menționa contribuția acestuia la „obținerea independenței, emanciparea de sub influența Rusiei și înălțarea la rangul de Regat“, în „Românul“, 12 aprilie 1881, p. 320. • Titu Maiorescu, op. cit., p. 126. Schimbarea de guvern nu aducea de la sine o rezolvare a problemelor pe care le avea România în această perioadă. Cea mai gravă, cu implicații
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
publică a patriarhului Justinian în care acesta anunța reforma învățământului teologic, a monahismului ortodox și a instrumentelor misionare și pastorale. Astfel, la 24 mai 1948, acesta declara în fața Marelui Colegiu Electoral: „Obiectivul misiunii Bisericii este omul - temelia Patriei și societății. Înălțarea omului condiționează îmbunătățirea tuturor celorlalte realități ale vieții omenești. Formarea unui om nou, a unui om conștient de rosturile lui pe pământ, pătruns de nepieritoarele adevăruri ale dreptății și păcii, - iată o vastă lucrare la săvârșirea căreia este chemată să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe care mulți dintre noi l-am cunoscut - și pe care sunt mulțumit să văd că Prea Cucernicul Părinte Rector l-a caracterizat cum se cuvine - nu putea să fie de vreun folos nici Bisericii, nici poporului pentru mântuirea și înălțarea căruia datori suntem să ne • Ibidem, Anul LXXI (1953), nr. 7-8, iulie-august, p. 741. • Ibidem, Anul XCIX (1981), nr. 9-10, septembrie-octombrie, p. 1096. • Ibidem, p. 1097; Ibidem, Anul LXXV (1952), nr. 11-12, noiembrie-decembrie, p. 1221. • Ibidem, Anul LXVII (1949), nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru noi, triumful Rusiei, care duce la subjugarea României colosului moscovit și, în același timp, la renunțarea pentru totdeauna la cele două milioane de români din Basarabia, „ai căror părinți și strămoși au contribuit și ei, făcând parte din Moldova, la înălțarea, României“45. C. Stere admitea că alianța cu Antanta s-ar putea justifica prin existența în Ardeal și Ungaria a unui număr de români de două ori mai mare decât în Basarabia, români care „formează elementul cel mai sănătos și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pe fundalul unei istorii zbuciumate. Memorabile rămân, de pildă, figura Chiajnei sau a Elisabetei Movilă ori sfârșitul cumplit al domniței Ruxanda, frumoasa fiică a lui Vasile Lupu. Povești de dragoste, răpiri și răscumpărări, execuții spectaculoase (ca aceea a familiei Brâncoveanu), înălțări și căderi se succed în imagini ritmate alert, capabile să restituie atmosfera specifică epocii. G. a lăsat și un roman istoric, Rădăcini (1947), fără prea mult ecou (Perpessicius îi consacră, totuși, o recenzie favorabilă), și o piesă de teatru, Phrynea
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
cristic. Vă amintiți, el coboară pe o scară pe lemnul căreia rămâne Încremenit Într-o clară imagine a răstignirii, este depus apoi În mormânt (În scena teribilă În care depunerea se identifică cu lecția de anatomie), după care urmează episodul Înălțării. Pe de altă parte, Corin, tu definești anarhetipul ca fiind În contra logicii, dar ce te faci cu toate experiențele literaturii de avangardă, cu literatura absurdului, care merg Împotriva logicii și rămân În arhetip? În ceea ce privește obiectul de cercetare, stările alterate de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care era pur și simplu rebel la ideea de a construi un sens global. Am Încercat chiar, cu un fel de disperare, să introduc pe ici, pe colo niște indicii narative care să sugereze un destin al protagonistului, În genul „Înălțarea și căderea lui Anir”. Impresia mea este că nu prea mi-a reușit. Nemulțumit de această situație, culpabilizat de cei care Îmi reproșau nebulozitatea, senzația de coșmar continuu a cărții, receptiv la propriile-mi aprehensiuni legate de necesitatea unui sens
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
situării În autenticitate. Dar iubirea divină trebuie desfăcută În două temporalități (precum și splendoarea): ea e, o dată, orizont În orizontalitatea căruia se desfășoară și devine istorie/discurs iubirea trupească și apoi a trupurilor cerboase; și e, apoi, temporalitate plină, verticală, neorizontică, Înălțare, miracol cu mult mai mare, Împlinire. Ce este himenul? Este orizontul În care se desfășoară istoria și discursul? Da. Este verticalitatea ce taie „cu tăiș fioros”, „mă tai de privirile/care fără să le-nvoiesc mi-au crescut”, cet invisible
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Versurile configurează un lirism al șoaptei, al discreției, în pasteluri transparente, în cântece de leagăn, în notații succinte, în delicate alegorii miniaturale. În universul său poetic, marcat de pudoarea simțirii și a expresiei, „lebăda” e simbolul sufletului însingurat, „nacela” - simbolul înălțării la cer, ființa alunecând inexorabil în „marele somn”. Sunt detectabile aici ușoare ecouri din Lucian Blaga. Poeta citește în semnele lumii „semnele trecerii” și, ca într-un jurnal tainic al suferinței, descifrează „meandrele ciclice”, inexorabila trecere către „grădina de dincolo
DUMITRESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286910_a_288239]
-
îl integrează unei concepții estetice deterministe și sociologice, continuând, prin unele principii, programul ideologilor pașoptiști. În privința moralității artei, opoziția sa față de Maiorescu a părut multă vreme ireductibilă, fără a fi în fapt. D.-G. nu a înțeles că, vorbind despre „înălțarea impersonală” (termen, totuși, ambiguu), Maiorescu se referea la ridicarea artistului deasupra accidentalului, pentru realizarea ficțiunii artistice, în afara oricărei preocupări de moralizare sau de propagare a unor idei (D.-G. a revenit asupra termenului în litigiu, definindu-l - în Leconte de
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
biblice și de propunere a unor soluții creștine pentru lumea modernă, care a uitat de Dumnezeu. Prin urmare, evocarea istorică în Biserica Albă (1988) e axată pe o ideologie teologică ce demonstrează șansa mântuirii de suferințele războiului (ruso-turc) și de înălțare spirituală prin construirea unui templu. Într-un atare context, alături de Paisie Velicikovski, figurează și Grigori Potiomkin, în care D. nu vede atât simbolul expansionismului, al „mândriei ruse” (Dostoievski), ci al omului religios căruia îi sună mereu în urechi melodia clopotului
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
de tot soiul („Am fost paria-n mijlocul țării mele”) și solitudinea, când mândră, când dureroasă, a geniului converg în mitul liric al damnării, al sorții potrivnice, căreia poetul i se sustrage prin proiecția demonică sau demiurgică a eului, prin înălțarea în zonele ideale ale artei, prin integrarea într-o natură vitalistă, frenetică, prin evaziunea în spații exotice sau timpuri apuse și în vis, prin voluptatea senzorială și jocul gratuit al artei-capriciu. La originea configurației specifice a lirismului macedonskian stau reacțiile
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
reflexiv din Mănăstirea ori grandoarea extatică din Lewki sunt ipostazele tămăduirii prin comunicare cu sublimul naturii („Și chiar sufletul meu este rază, cântec și magie!”). Mitul central al liricii lui M. este simbolicul „excelsior”, biruință asupra limitelor ultime, eliberare și înălțare din real prin poezie. Desprinderea de pământ se face pe aripile inspirării, care îl preschimbă pe muritor în semizeu (Avânt). Sufletul macedonskian țintește „perihelia”, apoteoza solară, integrarea în absolut și pur. Capodopera sa, Noaptea de decemvrie, concentrează semnificațiile tensiunii real-ideal
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
oniric, și o ritmare de o muzicalitate obsesivă, dând una dintre marile poeme ale literaturii române (comparabilă cu Miorița, cu Luceafărul lui Eminescu sau cu Zburătorul lui Heliade-Rădulescu). Când nici întoarcerea spre trecut sau natura tămăduitoare, nici înverșunările satirice ori înălțarea în perihelie nu pot atenua obsesia „soartei”, poetul are sentimentul acut, dureros al relativității universale (Psalmi moderni, Dialogul morților). Se naște atunci o stare de oboseală profundă a sufletului (Nepăsare), din care unica ieșire posibilă duce spre paradisurile artificiale ale
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
M. ajunge în sfera influenței hugoliene, eul poetului unindu-se cu suflul întregii omeniri (Despre poemă). Noțiunile de teorie literară cu care operează sunt romantice: poezia cuprinde viața totală, idealitatea și, deopotrivă, realitatea; ea face posibile abstragerea din real și înălțarea către frumos - „esența ei divină”. Sinceritatea, ca manifestare a unui fond liric irepetabil, și entuziasmul sunt fundamente ale artei. Chiar simbolismul este privit ca o reînviere a romantismului: e operă de imaginație, „de sacru entuziasm”, ivită într-o mișcare contrară
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Motivația venea după constatarea transformărilor din țară („pe culmi bate vântul înnoirilor sociale, fâlfâie drapelul de culoarea răsăritului și sună trâmbița chemării la muncă”), circumstanță în care „rostul societății noastre este nu numai îmbunătățirea stării materiale a scriitorului, dar și înălțarea lui la rangul de lampadofor, de conducător spiritual al neamului și de vrăjitor al sufletului celor mulți”. Se răspundea astfel, într-un limbaj ce va deveni obligatoriu, politicii guvernanților de a face din S.S.R. o pârghie pentru atingerea unui obiectiv
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
acestuia, în 420; de aceea nu-i este dedicată lui Castor, ci fratelui acestuia, Leontius, episcop și el, și călugărului Helladius, care va ajunge ulterior episcop. Opera este concepută în strînsă corelație cu precedenta, fiindcă Ioan Cassian, după ce a descris înălțarea spirituală a „monahului exterior”, vrea acum să treacă la formarea invizibilă a omului interior; dacă opera consacrată așezămintelor mănăstirești era un îndreptar pentru înăbușirea dorințelor cărnii, aici sfaturile cuvioșilor părinți, adunate de Cassian, trebuie să arate ce este perfecțiunea desăvîrșită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o pierdere de sînge (Mat. 9,20 și urm.). Se păstrează, de asemenea, două fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină, o predică despre înălțarea la cer a Mariei; îi mai sînt atribuite patru omilii despre Naștere, în armeană. Antipater a compus și un tratat polemic contra Apologiei lui Origen a lui Eusebiu de Cezareea (cf. vol. I, pp. 000-000); s-au păstrat unele fragmente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]