4,058 matches
-
cu părul împletit și cu cozile până la umeri stăteau înfricoșați la marginea potecii de piatră și îi măsurau cu privirea pe japonezii care le invadaseră satul. Niște câini lătrară și o turmă de capre de munte se împrăștiară behăind care încotro. În vreme ce japonezii beau apă și se ștergeau de sudoare la fântâna de la răspântie, Velasco aduse un bătrân și îl prezentă: L-am adus cu mine pe mai marele satului. Velasco îl luă pe bătrân de după umeri și îl împinse în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întâlnim niciodată? — Indienii nu vor rămâne aici pe veci. Când pământul acesta se va slei de rod, o să ne mutăm în altă parte. Cu voia Domnului poate că o să ne întâlnim iarăși. Fostul călugăr îi întrebă apoi pe cei doi încotro se vor duce. Nishi îi dezvălui neștiutor ținta lor către coasta de răsărit: La Veracruz. Ni s-a spus că de acolo o să ne îmbarcăm din nou pe vas. — Veracruz, omul să arătă uimit. E primejdios! Primejdios... — Nu știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
schimbare nevăzută. Care anume era schimbarea aceea neîncetată nu putea spune, oricât s-ar fi străduit, dar de un lucru era sigur: el, cel de acum, nu mai era același cu cel de odinioară, din vale. Și apoi, gândindu-se încotro avea să-l poarte această soartă a lui și cum avea să se schimbe el până la urmă, îl cuprindea un soi de teamă. În seara aceea, vântul vui toată noaptea prin ferestrele mănăstirii. Pe la miezul nopții începu să cadă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
De data asta voi avea grijă să-ți recapeți pământurile din Kurokawa. La gândul că trebuia să mai ia încă o dată de la capăt călătoria aceasta cumplită, samuraiul rămase fără aer. Dar își zise că asta era soarta lui, n-avea încotro, trebuia să i se supună. Ca și țăranii din vale era obișnuit de multă vreme să rabde și să se supună... După ce se trezi, trecu ceva timp până să-și dea seama că nu era în Japonia, ci într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai simțisem niciodată. Recunosc că până atunci întrebuințasem o mulțime de șiretlicuri, încercasem să-i duc de nas de dragul țelului meu ascuns și mă folosisem de slăbiciunile lor cum ar fi faptul că nu cunoșteau limba și că nu știau încotro ne îndreptăm. La rândul lor, și ei se arătaseră uneori vicleni și încercaseră să se folosească de mine pentru a-și îndeplini însărcinarea. Acum acel zid de gheață care ne despărțea odată se topise. Însă Domnul Iisus mă părăsise oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i lua în brațele sale blânde și pe ei? Nu seamănă ei cu mielul rătăcit de turmă de care vorbește Biblia? Dacă pentru a căuta mielul rătăcit restul turmei este pus în primejdie... zise cardinalul cu tristețe, păstorul n-are încotro și lasă mielul de izbeliște. Nici noi n-avem altă cale pentru a ne păstra confreria neatinsă. — Vorbele acestea îmi aduc aminte de cuvintele rostite de arhiereul Caiafa înainte ca Domnul Iisus să fie ucis. Pentru a salva tot poporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
șopti întristat ca pentru sine: — Gândul acesta... m-a chinuit mereu. Vorbiți despre nedreptatea pe care se întemeiază această orânduire? — Întocmai. — Așa merg lucrurile la Vatican? — Nici eu nu înțeleg de ce. Însă, atâta vreme cât port pe umeri această răspundere, n-am încotro decât să mă port și eu față de credincioșii japonezi precum Caiafa. Dar... să nu-ți închipui că inima mea nu va cunoaște jalea și remușcarea în acele clipe. Cineva trebuie să poarte povara suferinței. Cardinalul își ridică ochii din pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se adunară apoi și niște oameni curioși. Japonezii urcară nenumăratele trepte ale Capitoliului și dispărură înăuntrul mănăstirii Ara Coeli. Nu se mai arătară din spatele porților închise. Se răspândi zvonul că erau niște trimiși din Ungaria și oamenii se împrăștiaseră care încotro. Timp de o săptămână, pe o vreme ploioasă de primăvară, Roma așteptă sărbătoarea Învierii. În biserici, toate altarele erau acoperite cu pânză purpurie pentru a jeli moartea lui Iisus, sfeșnicele erau stinse și lumea se ruga pentru învierea lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
împingându-se unii pe alții. Astfel, avea să li se îngăduie și lor să primească binecuvântarea Sfântului Părinte. Străjerii cu sulițe opriră mulțimea care năvălea înăuntru obligându-i pe toți să se alinieze pe rânduri. Cei rămași afară nu avură încotro și trebuiră să îngenuncheze pe jos, unde se aflau. În bazilica ridicată pe stâlpi de marmură nu mai era loc nici să arunci un ac. Fețe bisericești de rang înalt purtând pe cap mitre aurii, semnul cardinalilor, stăteau pe scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a poruncit toate acestea? întrebă samuraiul puțin schimbat la față. — Senior Tsumura Kageyasu. Senior Tsumura era unul dintre oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor ca și senior Shiraishi, senior Ayugai sau senior Watari. Dacă senior Tsumura le poruncise, n-aveau încotro și trebuiau să se supună. Nu vă faceți griji! îi consolă repede slujbașul pe cei doi. Negustorii și mateloții au fost și ei trecuți la întoarcere printr-un șir de întrebări la fel ca voi. Era de neînțeles. Toată lumea știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scrisori ieși la iveală un mic mănunchi de foi îngălbenite. I le dăduse pe furiș japonezul de care se despărțiseră pe marginea lacului Tecali din Nueva España. Oare omul acela cu părul împletit plecase împreună cu indienii ducându-se cine știe încotro? Sau își dăduse sufletul lângă lacul acela înăbușitor? Lumea era largă, dar la urma urmei, în lumea largă, ca și aici în vale, oamenii erau zdrobiți de tristețe. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile, El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vomite și nu s-a mai putut ridica în picioare. Am cerut să ne dea niște leacuri, dar temnicerul ne-a adus doar un vas de pământ cu rădăcini de copac fierte fără măcar să încerce să cheme un doctor. Neavând încotro, eu și Luis Sasada i-am pus părintelui Vasquez pe frunte un ștergar muiat în nămol ca să-i mai domolim fierbințeala. Dacă ziua osândei noastre va mai întârzia, pesemne că mai devreme sau mai târziu, vom cădea bolnavi și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
după altul până la stâlpii care îi așteptau neclintiți privindu-i țintă de la depărtare. Temnicerii îi așezară pe fiecare în parte în fața stâlpilor și îi legară strâns de aceștia. Vântul șuiera tare. — Să renașteți în Paradis! strigară temnicerii și dispărură care încotro. Între timp, slujbașii se adăpostiseră de vânt și urmăreau toate acestea din apropierea gardului de pari. Un pedestraș cu o torță în mână aprinse rând pe rând vreascurile și paiele adunate la picioarele fiecărui stâlp. Întețite de vânt, flăcările se avântară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și plimbă. Deci, au pus biciușca-n cui și au plecat. Cam hoțește, e-adevărat, căci n-au cerut voie cuiva, ba chiar au pândit momentul când nimeni nu le putea vedea. Tocmai când ieșeau din curte și se gândeau încotro s-o ia, căluțul o făcu la deal, probabil știa el ce știa. Au mers, o vreme, pe șosea, dar pe cine căutau, n-au găsit. Deodată, căluțul o coti la dreapta și-o porni pe drumeagul de țară care
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pusă pe rele? Tic-tac, tic-tac, tic-tac! Bat, cu putere, trei inimi. Când, însă, se uită mai bine, Alina, Sorina și Alin observă că vietatea de care le fusese atât de frică nu era altcineva decât... bunicul. Ce-i cu voi? Încotro ați pornit-o? întreabă el. Am pornit să-l căutăm pe tăticul! încearcă să-i explice Alina. Și cine poate să ne ajute să-l găsim mai repede decât căluțul care-l poartă toată ziua de-a lungul și de-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cursiv în text. 3.Completați expresiile: roșu ca..................... albastru ca..................... alb ca........................... fierbinte ca.................. 4 Introduceți într-o compunere cu sfârșit dat expresiile obținute la exercițiul anterior. Alegeți un titlu potrivit. „Bărăganul însuși îți procură asemenea clipe plăcute, dacă știi încotro să privești și să înțelegi ceea ce vezi. Monotonia zărilor e numai aparentă. Se plictisește acela care s ar plictisi și pe marginea căldărilor din munți, cu apa limpede a tăurilor. Tabloul cel mai fermecător, o feerică apoteoză a luminii variate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
muntelui, care seamănă cu un clopot. De-a dreptul prozaic. În orice caz, sunetul era la fel de puternic ca al unui clopot, adică suficient de puternic ca să acopere strigătele oamenilor care Încercau să comunice Între ei. —Rupert! strigă Moff. Nici un răspuns. —Încotro? Îi strigă Marlena lui Harry care se tot uita În susul și-n josul potecii. Cuvintele ei căzură fără să fie auzite pe fundul canionului, alături de alte zeci de mii de strigăte, pierdute În negura timpului. Pe scurt, potecile deveniseră periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prânzișor, un toast urmat de un delicios prânz. Hai, fugiți, mergeți să vă aranjați puțin. Îi alungă cu mâna ca pe un stol de porumbei. —Tai-tai! Pe mai târziu. Prietenii mei și băieții care le cărau bagajele se Împrăștiară care Încotro către diferitele alei unsuroase din tec care porneau dinspre doc precum picioarele unei insecte. Strigăte de Încântare răsunară pe măsură ce se apropiau de locurile de cazare. Așa mai zic și eu. Seamănă cu niște colibe tiki. —Adorabil! Într-adevăr, bungalow-urile aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
povestească despre oameni pierduți În Galápagos care Încercaseră să găsească un drum Într-un mod similar și fuseseră găsiți peste treizeci-patruzeci de ani cu niște bilețele acoperite cu mâzgălituri legate de Încălțări, În rest - o mână de oase Împrăștiate care-ncotro. Wyatt adăugă că de curând citise Într-o revistă de călătorii despre doi tipi care se pierduseră În Peru și supraviețuiseră. E drept că erau experți În cățărat, aveau piroane la ei și știau cum să facă un rapel. Grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
O singură dată a refuzat cineva să fie înregistrat. Deși i-am comunicat la telefon că interviul va fi înregistrat, când am scos reportofonul din geantă, persoana a pretins că nimeni nu-i spusese nimic despre așa ceva. N-am avut încotro, așa că am scris de mână locurile și datele culese din discuția care a durat cam două ore. Când am ajuns acasă, m-am așezat imediat la birou și am transcris totul. Trebuia să redau discuția bazându-mă doar pe memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se luminează fața. Până acum n-a fost implicat în nici un accident și nu a primit nici măcar o amendă. În cazul victimelor din atacul cu gaz sarin a cam încălcat regulile, dar a fost o situație specială. Nu a avut încotro. E un șofer excelent. Mi-a spus: „Dacă, atunci când conduci, ești atent și în față și în spate, nu ai cum să faci vreun accident.“ Cu toate acestea, dată fiind situația victimelor, a trebuit să conducă destul de violent până la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acele momente. În cele din urmă, pentru că n-au putut să-și exteriorizeze sentimentele, acestea s-au „deghizat“, mai bine zis au afectat psihicul. Transpui în cuvinte ceea ce simți, or, procesul de conștientizare nu este pregătit. De aceea, nu au încotro și încearcă cu înfrigurare să-și reprime sentimentele. Dar, oricât de mult ar încerca ei să le respingă, organismul reacționează în mod natural. Simptomele ar fi următoarele: insomnie, coșmaruri, sentimentul de teamă și altele. De exemplu: teama de a merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
doctorului, situația de acum este ideală pentru mine - am mai puține responsabilități. Dar, sincer să fiu, nu sunt mulțumit cu ceea ce fac acum. Mă străduiesc să văd latura pozitivă a lucrurilor. Normal că-mi este foarte greu, dar nu am încotro, trebuie să fiu optimist. De fapt, nu prea fac nimic. Până și biroul mi l-au mutat. Chiar dacă mă duc la birou, nu am de lucru. Stau de unul singur și aranjez chitanțele. Orice om poate face asta. Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
închidă fereastra imaginației și să se dedice întru totul acestei cauze. I-a fost mult mai ușor să se supună ordinului, decât să coboare din propria voință și hotărâre din mașină și să suporte consecințele. Toyoda se decisese. „Nu am încotro!“ Odată ce a luat o decizie trebuia să o ducă până la capăt. Toyoda a plecat la 06.30 de la Shibuya ajid și s-a îndreptat către stația Naka-meguro, linia Hibiya, în mașina condusă de Takahashi. În drum a cumpărat ziarul Hōchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
urcați metrou!» Nu avea nici un rost să mă urc în metroul de pe linia cealaltă. Oricât așteptam, metroul care mergea spre Naka-meguro nu venea și, pentru că s-a anuțat că: «Pe linia Chiyoda se circulă», m-am gândit că nu am încotro decât să merg până la stația Nogizaka, linia Chiyoda. Așa că m-am îndreptat spre linia aceea. Am trecut prin mulțimea din stație. Era aglomerat și am intrat rânduri-rânduri în metroul oprit. Ușile erau deschise. Nu am mers chiar atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]