2,396 matches
-
la fel de prețioase a adus Paul Mihail și la Îmbogățirea cunoștințelor despre cartea veche românească. În 1941, Academia Română i-a publicat un Întreg volum, care poate fi considerat o adevărată completare la “Bibliografia românească veche”, cuprinzând “Tipărituri românești de la 1812-1918”, lucrare Încununată cu laurii marelui premiu academic “Năsturel Herescu”. Circulația tipăriturilor a făcut, de asemenea, obiectul unor studii semnate de Paul Mihail, punând În lumină Însemnătatea pe care au avut-o, mai ales În lumea sud-slavă, din Evul Mediu până În cel modern
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
chioșcul sau templul budist, patinoarul, fresca murală, orga polifonică, casa de schimb, vespasiana, baia turcească și budinca. Oneroasa menținere a acestui edificiu multiplu a provocat vinderea lui la licitație și demolarea de rigoare, aproape În continuarea sărbătorii care i-a Încununat ziua inaugurării. Să nu uităm data! 23 sau 24 aprilie 1941! Acum vine, ineluctabil, rândul unei figuri de tonaj și mai mare, maestrul Verdussen din Utrecht. Acest proom consular a scris și a făcut istoria; În 1949 a publicat volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aduce momentul În care otrăvitoarea descoperă - prea târziu, s-a dus baba cu colaci! - că a exterminat-o În zadar pe ailaltă, căci Ruperto nu era Îndrăgostit de victimă, ci de supraviețuitoare. Herrera a plănuit o astfel de scenă, care Încununează opera, cu mare lux de detalii, dar nu a scris-o, pentru a nu trebui să o șteargă. E indiscutabil că acest deznodământ neprevăzut, pe care l-am trasat foarte Într-o doară, căci contractul ne bagă literalmente călușul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să provoace, cum s-ar spune, revărsarea paharului, să-i determine să-și dea seama că pot face ceva. Se vede că reușise și încă destul de rapid. Ori poate nu mersese pe un teren gol. Poate întîlnirea aceasta cu Balbo încununa, nu deschidea planurile sale! Aruncă nada: " Sigur că avem toate șansele să reușim. Numai să nu fie prea tîrziu domnule locotenent. Prea le convine multora starea de fapt. Numai dacă citești gazetele, te-ai și lămurit!" Vorbea sibilinic, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grăbire înapoi acasă. Nana Floarea își trase broboada peste gură. Bolnava zâmbea; părea a avea în ea o putere nouă; îi înfloriseră obrajii. Un răstimp de jumătate de oră, sania merse destul de bine. Calul pufnea în răcoarea dimineții și răsăritul încununa cu aur depărtările de codri. Apoi calea poticni într-un loc râpos. Culi coborî cu mișcări rupte și luă pe Murg de căpăstru. Îl duse până la altă așezătură. După acea așezătură se grămădeau grunzuri de ape înghețate. Nu mult apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a încleștat în ghiare barba. Nu mai era nimic de făcut. Cei pieriți nu se mai înalță din sângele lor. Soarta îi hotărâse asemenea crâncen ceas, pentru păcate și greșeli trecute. Mai fericit era mortul care se ducea să fie încununat cu lumină la scaunul lui Allah, decât măria sa care, pe acest ticălos pământ, rămânea încărcat de ani, sfâșiat de zadarnice păreri de rău. Cine era vinovatul adevărat? Cine pusese la cale pieirea copilului său? Cum spun jurisconsulții bizantini - cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era de fapt o gospodină desăvârșită și cu un comportament frumos, fiind o soție iubitoare ,apoi o mamă iubitoare dăruindu-mi un înger după patru ani. Acest înger, pe nume Liviu, blond cu ochi albaștri ca ai ei, mi-a încununat viața cu fericire și bucurie, aducându-mi mereu clipe de mulțumire pentru că era un băiat deosebit, ascultător, frumos și foarte deștept. Acest băiat a devenit spre bucuria noastră inginer mecanic și ofițer în rezervă. La rândul lui, s-a căsătorit
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
amintește, halucinat, de matricea lui ideală, din care s-a coborât în trup. Invitația poetului la călătoria sacră: "Sora mea de dor, Vis îmbietor, Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveșnici Țara ce cu tine se-ncunună!" (Charles Baudelaire, Invitație la călătorie) stă sub semnul acestui bovarism nevindecabil. Numai în această "țară de dincolo" poate fi găsită împlinirea, pentru că, numai acolo, sufletul se întoarce acasă: "Inimii va da Tăinuirea sa Dulcea limbă-n unduiri natale". Spre deosebire de noi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
despre care vorbim. 6. Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: "Ce este omul, ca să-Ți aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi? 7. L-ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă și cu cinste, l-ai pus peste lucrările mîinilor Tale: 8. toate le-ai supus sub picioarele lui." În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse. 9. Dar pe Acela, care a fost făcut "pentru puțină vreme mai prejos decît îngerii", adică pe Isus, Îl vedem încununat cu slavă și cu cinste, din pricina morții, pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți. 10. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate și care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
Ca poet, mi-ar fi prea de ajuns înfiorarea și chiar o anume neliniște...” ― Cu mac pe frunte... unte... unte... munte... pășești spre munte... cu... cu pielea albă... Hmmm!... Ah, da!... pe neaua dalbă... ― Ce tot bâigui tu acolo, nepotache? Încununat cu „laurii lui Vergiliu”, Iancu privea pe deasupra perechilor de dansatori. ― Ascultă aici! Cu mac pe frunte⁄ Pășești spre munte⁄ Cu pielea albă⁄ Pe neaua dalbă... Am prins! Am prins în sfârșit imaginea aceea de neuitat... ― Nanone! ― Ah, sunt profund fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ah, această formă sveltă, această frumusețe grecească, de la care arta statuară și-ar putea lua tiparul... Acest rafinament al drapajului exterior... Această imaculată marmură a Galateei... Acest surâs plin de versurile nerostite ale lui Vergiliu...Un singur lucru ar putea încununa toate aceste calități... Ah, divină Toinette, primește toată iubirea mea!... Ah, ma bien-aimée, ange de lumière, fuis cette terre de ténèbres! Tu es ma... Aici, cu imaginația ei, nu prea reușea să vadă urmarea. Evoluția lucrurilor nu mai era tot atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
avea un pumnal și un mic pistol de rezervă. La capătul unei scări cu treptele aproape sfărâmate, D’Autrey se opri și unul dintre cei nouă masoni însoțitori ridică felinarul. Se aflau într-o sală dreptunghiulară sprijinită pe coloane și încununată de o boltă pictată cu îngeri și nori. În mijlocul sălii se ridica un mic altar pe care erau așezate mai multe cărți deschise, un echer și un compas mare. În fund, pe un tron îngust, dar foarte înalt, îi aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui Susan și Sandra? — Se va numi Fundația Leon Levy, în onoarea tatălui tău. Dacă tu n-ai făcut nimic în onoarea lui, trebuie să fac eu ceva. Premiile vor comemora memoria acestui mare om. — Înțeleg. Cu alte cuvinte, vei încununa cu lauri niște bătrâni care nu se disting prin nimic altceva decât prin meschinărie. — Încetează, Gus! Doamna Levy ridică o mână înmănușată. Fetele au fost impresionate de ceea ce le-am comunicat în legătură cu „Proiectul Domnișoara Trixie“. Fundația le va da într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va apuca pe ea, nici nu va fi întîlnită pe ea, ci cei răscumpărați vor umbla pe ea. 10. Cei izbăviți de Domnul se vor întoarce, și vor merge spre Sion cu cîntece de biruință. O bucurie veșnică le va încununa capul, veselia și bucuria îi vor apuca, iar durerea și gemetele vor fugi! $36 1. În al patrusprezecelea an al împăratului Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva tuturor cetăților întărite ale lui Iuda și le-a luat. 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
marea, apele adîncului cel mare, și ai croit în adîncimile mării, un drum pentru trecerea celor răscumpărați? 11. Astfel, cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cîntări de biruință, și o bucurie veșnică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea și gemetele vor fugi. 12. Eu, Eu vă mîngîi. Dar cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor, și de fiul omului, care trece ca iarba, 13. și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
aruncă «plasele» ca să pună mâna pe anumite obiecte [și ființe - n. A.O.], ca să le atragă și să le aducă înspre ei înșiși” (128, p. 128). Dar cel care, la sfârșitul secolului al XVI-lea (la un veac după Ficino), a încununat teoria identității dintre Eros și Magie este Giordano Bruno, într-o carte destul de ignorată, De vinculis in genere (Despre legături în general ). Și din nou Culianu este cel care are meritul de a o fi scuturat de praf. Acțiunea magicianului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de „nebunia pricinuită de vin” (Ovidiu, Metamorfoze, III), punându-l în lanțuri pe însuși Dionysos. Tânărul bazileu va muri sfâșiat de bacantele în delir mistic, conduse chiar de mama sa, Agave (Euripide, Bacantele). Tot rupt în bucăți de bacantele trace, încununate cu iederă, a sfârșit și Orfeu, care încercase să reformeze cultul dionisiac. „Orfeu [...] a schimbat multe lucruri din inițierile orgiace și, de aceea, misteriile pe care le introduse Dionysos se numesc orfice” (Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, III, 65). în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bahică”, iederă cu „ciorchini silenici” etc. Ceea ce arată ce zeități (Bacchus/Dionysos, Silen) și ce triburi (tracii) își puneau cununi de iederă pe frunte. De la savantul roman aflăm și în ce cadru se încoronau tracii cu frunze de iederă : „Iedera încununează și astăzi tyrsul zeului [Bacchus = Liber] și chiar coifurile popoarelor Traciei în cadrul sărbătorilor sacre”. Dar nu numai sacerdoții și oștenii își puneau cununi de iederă, ci și poeții. Plinius vorbește despre „soiuri de iederă ce se folosesc la cununile poeților
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
117) (38, p. 283). Amintesc în scest context și de cununa de mirt pe care o poartă, în mitologia clasică, zeița dragostei Afrodita (Venus) și muzele din alaiul ei, considerate de Ovidiu ca fiind „fiicele Venerei” : „Muză, cu verdele mirt încunună-ți plăvițele tâmple. [Fiică a Venerei], prinde în părul tău mirt” (Ovidiu, Amores, I- II). Poeții care - precum Ovidiu - cântau iubirea, inspirați fiind de muza Venus, erau considerați simbolic „preoți” ai zeiței dragostei și, ca atare, purtau pe cap - metaforic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ovidiu, Amores, I- II). Poeții care - precum Ovidiu - cântau iubirea, inspirați fiind de muza Venus, erau considerați simbolic „preoți” ai zeiței dragostei și, ca atare, purtau pe cap - metaforic - aceeași coroană de flori : „Iată, sfârșit-am lucrarea : înmiresmatul meu păr încununați-l cu mirt !” (Ars amandi, II). Mirtul (Myrtus communis) este un arbust mediteranean, ale cărui frunze și flori conțin ulei eteric și au un puternic miros aromatic. Anticii considerau că planta are efecte îmbătătoare, psihotrope. Așa credea și poetul Ovidiu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca fiind un „bărbat atoateștiutor într-ale literaturii orientale și occidentale” (Istoria Imperiului Otoman) (257, p. 55). Pe piatra sa de mormânt (este îngropat la Mănăstirea Văcăreștilor, pe care a ctitorit-o) stau scrise în grecește următoarele : „Muzele l-au încununat cu-a gloriei cunună” (269, p. 59). Nicolae era fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, mare savant, cu studii de medicină și filosofie la Universitatea din Padova. Un „iatro-filosof”, cum l-a numit Nicolae Iorga (229). „Alecsandru Ecsapărâtul”, cum îi spunea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
puteau schimba în bine o dată ajunși în capitala numită Roma. Fie că se duceau la Roma, fie că se duceau în orice altă țară, toți știau prea bine că drumul lor nu mai avea nici un rost. Însă, trebuiau să-și încununeze cu lovitura de grație această călătorie zadarnică. Dacă nu primeau lovitura de grație, atunci nu găseau nici un motiv să se întoarcă în Japonia. Călătoria aceasta îndelungată care-i tot amăgise cu câte o nălucă se apropia de sfârșit. Era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ceea ce le permite să negocieze dur și să amenințe cu oprirea activității la nivelul acestor sectoare. Este dovedit empiric faptul că sindicatele din sectorul public și cele cu forță deosebită și potențial de violență sunt cele mai puternice și mai încununate de succes. Spre exemplu, am putea lua în discuție activitatea sindicală din România 1: majoritatea sindicatelor sunt în regiile autonome și în ramurile industriei grele, în timp ce industria ușoară este destul de slab sindicalizată. Acțiunile sindicale care au avut loc preponderent le-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
a și realizat în decembrie 1957. Ca om, amintirea lui s-a păstrat luminoasă. Decedat la București (1 august 1974), a fost condus pe ultimul drum, în cimitirul Bellu, de o delegație a "Uzinei de Lumină" ieșeane, a cărei modernizare încununa o activitate în care s-a implicat cu trup și suflet. Includerea, în cadrul manifestărilor apropiatului Centenar al învățământului superior electrotehnic românesc, Iași-2010, a festivității de dezvelire a bustului lui Mircea Volanschi în fața Facultății de Electrotehnică reprezintă un autentic act de
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]