36,508 matches
-
bine să ne omoare în deșert, unde respirăm aer curat, hotărî în sfârșit Laila. Nu suport să mai stau în această groapă de gunoi care pute a hazna. Copiii i-au împărtășit imediat părerea, astfel că și-au reluat de îndată trista pribegie fără țintă, până când, într-un târziu, ajunseră la concluzia că singurul refugiu se afla în cel mai îndepărtat și pierdut colț din tărâmul Tenere - „Neunde“ - în graiul lor -, acolo unde nici măcar tuaregii nu îndrăzniseră să pătrundă. — O să căutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
suav al nisipului care se scurgea fără grabă printre pietre. Și exact în același ritm în care se scurgea nisipul, se scurgea și viața lui Ajamuk. După puțin timp, era îngropat până la piept. Atunci deschise ochii și strigă. Sclavul veni îndată, se uită în jos, dar nu văzu decât întunericul. Mica torță fusese îngropată de nisip. Un geamăt aproape imperceptibil urca din adâncul pământului. Sclavul dădu fuga să-și trezească stăpânii și, de îndată, Gacel coborî în ajutorul fratelui său, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Atunci deschise ochii și strigă. Sclavul veni îndată, se uită în jos, dar nu văzu decât întunericul. Mica torță fusese îngropată de nisip. Un geamăt aproape imperceptibil urca din adâncul pământului. Sclavul dădu fuga să-și trezească stăpânii și, de îndată, Gacel coborî în ajutorul fratelui său, când nisipul ajunsese până la bărbia lui Ajamuk. Trase de el, încercând să-l apuce de subțiori, cu gândul să-l scoată din acea capcană infernală, dar Ajamuk era amețit și nu reușea să reacționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lor pașnică și într-un fel monotona lor existență. Până când, într-o după-amiază liniștită, la fel ca atâtea alte după-amiezi liniștite, un nor de praf se iscă la orizont. Aisha, cea dintâi care văzu norul de praf, se duse de îndată să-l caute pe cel mai mare dintre frați. Vine cineva, spuse. Gacel ieși din jaima și observă tulburat cum norul de praf creștea și se întindea vertiginos, până când, în sfârșit, putu distinge contururile vehiculului roșu care se apropia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Sus se află de partea celor cinstiți și drepți. Și un adevărat credincios preferă întotdeauna ajutorul lui Allah decât un noroc pe care îl ai și nu-l ai în același timp. Du-te și adu cămilele! Se puseră de îndată pe treabă, strângând tabăra și împachetându-și puținele lucruri, dar nu încărcaseră încă prima cămilă, când Aisha își înălță privirea și le spuse cu un calm surprinzător: — Vine altul! În același punct, mergând pe urmele celor dinainte, un nou vehicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dintre ai voștri. — Imbecili sunt peste tot. Și în această competiție mai mult decât oriunde. Se îndreptară spre puț, și când ajunseră la mai puțin de zece metri de intrare, nou-veniții apărură în ușa cortului din păr de cămilă, ridicând îndată mâinile în semn de pace. — Aselam aleikum! spuse în arabă cel mai negricios. În mod respectuos îți cerem ospitalitatea. — Sunteți oaspeții mei dacă ați venit cu gânduri pașnice. Am venit cu gânduri pașnice, îl asigură blondul într-o franceză rafinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Desigur! Aduceți-o! Blondul, care din primul moment păru a fi șeful grupului, îi făcu un semn pilotului, iar acesta dădu fuga până la elicopter, dar când ajunse la el, se întoarse și strigă: — Să aduc și cafea? Gacel încuviință și îndată pilotul se întoarse cu o ploscă, un termos și câteva pahare din plastic. Intrară. Străinii se așezară în fundul cortului, iar Gacel în fața lor, cu arma pe genunchi; se priviră ca și cum fiecare dintre ei i-ar fi așteptat pe ceilalți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dintre cele mai lente, neplăcute și greoaie călătorii de care își aminteau cei doi frați. Se știa că un cal putea sfărâma pietrele cu copitele, lăsând urme de neșters, pe când copitele dromaderilor, ca niște pernuțe, ridicau doar pietrele, ce reveneau îndată la locul lor, și rareori reușeau să le spargă. Ca să nu lași nici o urmă trebuia să fii foarte atent la fiecare metru și, cu toate că se simțeau destul de mulțumiți de treaba făcută după ce ajunseră la destinație, Gacel dormi neliniștit, la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și un binoclu pentru întuneric... - Se înclină și abia atinse cu buzele obrazul maică-sii. - Nu te mai necăji - o rugă. O să trecem noi și peste asta, dar ca să reușim, va trebui să ne apucăm de treabă chiar acum. De îndată se îndreptă spre celălalt capăt al peșterii, unde se aflau ostaticii, și întrebă pe un ton imperativ: Cine e Maurizio Belli? Cel mai tânăr dintre ei abia șopti: — Eu! Vino cu mine! — Unde? — Nu pune întrebări! Tonul său era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nemângâiat, copleșit de frică și de mila ce-o simțea pentru el însuși și pentru cei lăsați în urmă, despre care știa că erau condamnați să moară. Unul căzuse deja, dar care din ei? Care dintre ei, Dumnezeule sfinte? Înțelese îndată că este inutil să se frământe încercând să afle ceva ce, în fond, n-avea nici o importanță, deoarece, oricum, în patru zile aveau să fie executați toți. Își șterse nasul cu dosul palmei, făcu un efort să se liniștească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
s-ar abate spre miazăzi, și făcu tot posibilul ca acea stilizată umbră să înainteze oblic, așa încât, chiar dacă erau inevitabil uniți, destinele lor să fie, totuși, diferite. Un șarpe cam de un metru lungime îi tăie calea și se pierdu îndată între dune. Se întrebă cum de putea trăi în asemenea loc și cu ce dracu’ se hrănea. Pământul era un loc foarte ciudat. Și acela era cel mai ciudat loc de pe pământ. Se întunecă și se opri să aștepte nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scâncească. Când se află la numai o aruncătură de piatră, numărul doi strigă: — Stați liniștit! Am venit să vă salvăm, dar vă avertizez că vă văd și că la cea mai mică mișcare suspectă vă împușc. Nu sunt înarmat... - veni îndată răspunsul. Și pierd mult sânge. Noaptea continua să fie foarte întunecoasă; numărul doi se asigură a nu știu câta oară că nu-l pândește nici o primejdie, căci îi era imposibil să distingă ceva la mai puțin de zece metri distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai puțin de doisprezece metri de obiectiv, când, din spatele unei stânci aflate la vreo patru sute de metri în fața lui, țâșni o flacără și, înainte să reacționeze, un glonț de calibru mare îi străpunse inima. Ce-a fost asta? întrebă de îndată Mecanicul. Numărul doi, ce s-a întâmplat? Numărul doi, răspunde! Dar nici de data asta nu primi vreun răspuns. În schimb, la puțin timp, se auzi un glas vădit nervos și nemulțumit. — Aici numărul trei! Doi a căzut și mizerabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
făcu un semn însoțitorului său, care rămăsese lângă aparat, iar acesta intră în cabină ca să împingă afară, fără nici un menajament, un om legat la mâini, căruia îi alunecă piciorul când sări pe pietre și căzu în genunchi. Gacel îl recunoscu îndată. — Și cu ăsta ce-i...? nu se putu abține să întrebe deconcertat. — Din partea comendatorului Ferrara. — Acum câteva zile i-am eliberat pe prizonieri. — Știm, dar comendatorul întotdeauna își ține promisiunea. Împreună se apropiară de locul unde, îngrozit, Marc Milosevic îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Sună. Acum s-a găsit să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă ud pe picioare, las o dîră de stropi mari, pe linoleumul roșu din vestibul. Deschid abia reținîndu-mi o Înjurătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Da, comoara mea, când a văzut flocii stingheri de la subsuoara domnului Ulrich, mămica a avut două orgasme și încă nici nu bănuia ce-o așteaptă. Pentru că după aceea, scamatorul abia dădea fuga în baie, ca să spele, că și ieșea de îndată, de parcă n-ar mai fi văzut femeie de o săptămână și o lua de la început. Și iar, și iar, săracul Bálint, mă gândeam eu după al patrulea sau al cincilea, dacă mă mai puteam gândi atunci la ceva, ție atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îmi aminteam că o văzusem pe Catherine Hammond într-o poză dintr-un ziar cu câteva săptămâni înainte. Și auzisem și de compania la care lucra. Cu acest cuplu trebuia într-adevăr să te porți cu mănuși. Am plecat de îndată în căutarea șoferului întârziat și eram aproape de ușă când am simțit o mână pe umărul meu. M-am întors să văd cine era. Spre surprinderea mea, era chiar Catherine Hammond. —Sam? Sam, nu-i așa? a întrebat rapid. Așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îi adusese faima de nebun, testa concentrat bateria ce îi alimenta cratițele și tingirile care îl făcuseră celebru. Bubui dintr-o căldare de aramă, năucindu-i pe toți. Avalanșa sunetelor dezordonate și cacofonice antemergătoare acordajului, întrebările puse instrumentelor începură de îndată umplând întreaga Lume de Deasupra, încremenind orice altă activitate a norilor, care rămaseră interziși. Pe imensa plajă a serenității apărură primii spectatori. Pășeau încet, încercând să nu perturbe activitatea celor șase Ionescu. Sute de mici mecanici asigurau trecerea infinitelor cabluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
caz nu era vorba de simple dispariții, ci de un asasinat? Atunci, atacatorul l-ar fi putut târî pe băiat oriunde pe munte. Ipoteza aceasta i se părea tot mai atractivă lui Cristi și se decise să o verifice de îndată. Ajunsese deja în locul unde găsiseră camionul. Privi înspre versant, încercând să ghicească pe unde ar fi putut șoferul să intre în pădure. Fiindcă nu găsi nimic care să-i atragă atenția, păși peste șanț și se strecură de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toată sinceritatea că pentru câteva clipe am crezut că însuși el, taică-meu făcuse nelegiuirea și acum mă adusese și pe mine ca să-l ajut să ducem aurul acasă la noi. Ca și cum îmi ghicise gândurile tata m-a liniștit de îndată. De fapt, e numai un fel de a spune că m-a liniștit, pentru că Fritz cu adevărat nu mai era printre cei vii. Moș Calistrat tăcu preț de câteva clipe, cât să strivească țigara terminată într-o farfurioară de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreo abatere de la regulamentele militare, ce ar fi putut determina chemarea lui în fața CI-stului. Acesta se apropie de birou și rămase în picioare, sfredelindu-l cu privirea. Pe loc repaus, soldat! comandă ofițerul, după câteva clipe. Godunov se executase de îndată, așteptând să vadă ce vrea ofițerul de la el. Interogatoriul începuse brusc și, pentru moment, lui Boris nici nu-i venea să creadă că i se cere să răspundă la așa ceva. Mai întâi îl întrebase dacă își iubește țara și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se pare că Vlad Mihailovici nu se prostise de tot ori, poate, simțise că planul său este pus în pericol. Cine știe? Îl concediase pe contabil și preluase el frâiele gestiunii. Așa constatase că lipsesc niște documente. Îl chemase de îndată pe Godunov cerându-i să i-l aducă de urgență pe bătrânul Vișinescu. Acum? se arătase mirat Boris, privind la ceas. Discuția avea loc în biroul lui Vlad, imediat după miezul nopții. Acesta era înconjurat de hârtii scoase din dosare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aducă de urgență pe bătrânul Vișinescu. Acum? se arătase mirat Boris, privind la ceas. Discuția avea loc în biroul lui Vlad, imediat după miezul nopții. Acesta era înconjurat de hârtii scoase din dosare pe care le studia foarte intens. De îndată, insistase acesta nervos, și spune-i să aducă și documentele pe care le-a furat de la noi. Vezi cum vorbești cu el! Vreau să-l faci să priceapă că nu glumim cu treaba asta. Ori vine, ori ... lăsă acesta fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cale. Singurul lucru pe care încă nu-l înțelegea era felul în care basarabeanul intenționa să determine vâlva să intre în capcană. Cunoștea foarte bine felul în care se comporta aceasta. Odată ieșită din peșteră, bestia flămândă se îndrepta de îndată spre vale, acolo unde erau zonele locuite, în căutarea sufletelor pe care să le mistuie. În nici un caz n-ar fi pierdut vremea cercetând cilindrul, decât dacă ceva ar fi atras-o acolo. Asta era, planul diabolic al lui Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
intrase pe fir. Încă nu știa cât de multe aflaseră cei doi, însă era nevoit să ia în calcul cea mai pesimistă variantă. În mod normal, într-o atare situație, ar fi abandonat totul și s-ar fi pus de îndată la adăpost. Aceasta era cea mai cuminte măsură pe care ar fi trebuit s-o ia, numai că de data aceasta nu putea să-și permită așa ceva. Dacă renunța acum, ar fi însemnat sfârșitul. Situația era disperată, nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]