2,404 matches
-
tot erau fațade distruse de război care trebuiau reparate. În general, fațadele aveau mare trecere. În spatele schelelor ridicate la iuțeală urmele erau înlăturate contra unui salariu fix. Ieșeau la lumină primele roade ale artei fațadelor, atât de răspândită mai târziu. Îndrăgit din cale-afară era travertinul, marmura preferată a Führer-ului. Pe lângă asta, după program, montăm plăci mari de marmură pestriță de Lahn într-o măcelărie care tocmai se deschisese și voia să-și îmbrace pereții și tejghelele în ceva strălucitor și saturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la înviorare, fetelor!...eu nu știam cum să cobor în curtea internatului în rochiță. Chiar m-a întrebat aspru : -Tu de ce nu te-ai dezbrăcat de rochiță aseară? Dar eu am tăcut vinovată. Cu toată asprimea ei, femeia asta mă îndrăgea cum nu îndrăgise prea multe eleve. Chiar și ea îmi spunea ,,fata drăguță din a IX D”, și mă mă uitam mirată în dreapta, mă uitam în stânga, să văd și eu fata drăguță. Ea arăta foarte bine, ca o desăvârșire a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
eu nu știam cum să cobor în curtea internatului în rochiță. Chiar m-a întrebat aspru : -Tu de ce nu te-ai dezbrăcat de rochiță aseară? Dar eu am tăcut vinovată. Cu toată asprimea ei, femeia asta mă îndrăgea cum nu îndrăgise prea multe eleve. Chiar și ea îmi spunea ,,fata drăguță din a IX D”, și mă mă uitam mirată în dreapta, mă uitam în stânga, să văd și eu fata drăguță. Ea arăta foarte bine, ca o desăvârșire a naturii. Știu că
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o ciudă pe mine... pe viață, pentru că m-a târât la capătul lumii. Strig Timpului, să îl grăbesc, să scap, să plec: -Toarce, Timpule!... Toarce! Bătrânul titan ia fusul și-mi sfârâie imagini și oameni pe care uneori i-am îndrăgit, alteori i-am îndepărtat... așa cum viața a făcut și cu mine... Sunt în aceeași încărcată atmosferă de tavernă străveche... Directorul îmi ia hârtia, o privește, mă privește și pe mine, dar invers... acum eu păream, în ochii lui, mult mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
e nativ în familia bunicilor. Bunica avea șapte frați care au format o fanfară, cea mai renumită din zona noastră. Cântau cu mare prestanță pe la nunți și înmormântări. Erau căutați mereu. Nimeni nu i-a învățat să cânte, fiecare a îndrăgit un instrument și muzica a venit din interior. Odată au venit de Anul Nou și pe la tata și au cântat o noapte întreagă, cântece aproape nepământene. I-am iubit și i-am venerat pe oamenii ăștia cu muzica lor armonioasă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nici nu știu prea bine cine ai fost și de ce te-am iubit în toate nopțile melenumai cărțile sfinte mi-ar putea tălmăci destinul; poate așa mă voi schimba să nu mai pier în mizeria mărginită de lume; mi-am îndrăgit atât de mult semenii, dar ei mi-au lăsat numai umbrele lor pentru a-mi crede suferințele și-n îndrăgostitele ispite n-am zărit decât cenușa vântului ce mi-a astupat rămășițele gândului din ocrotitoarea moarte a păcatului. De la o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și dragostea din vieți, prin calme sindrofii S-a prefăcut în clipe arse lungite în EPAVE. L-am privit ca pe-o icoană vie Era un prinț frumos venit din zări Avea în ochi privirea unor arse zile L am îndrăgit ca o nebună prin Spuma unei mări. Și m-a iubit frumos, îi prețuiam iubirea Cum simți prin noapte o lumină sfântă Din mine se rupeau liane, în albele strigări Pe un tărâm de vorbe O stea ce mă alintă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nume. Teofana a simțit afecțiunea țiganilor din prima clipă, dar i-a trebuit un timp până a se integra în familia lor. Ce-i drept toți o iubeau. Ce era mai bun ei îi dădeau. Izaura, Păun și Rozmarin au îndrăgit-o din prima clipă. Era pentru ei o noutate și în același timp o plăcere să se joace și să stea cu ea. Fiind mereu cu ei, Prințesa încetul cu încetul s-a obișnuit în șatră. A învățat țigănește, au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
faceți gălăgie că vă scot afară! Nu facem. Ne credeți chiar atât dă proști? Nu peste mult timp s-a tras cortina și acordul muzicii. Apariția Prințesei în rolul Constanței, a fost întâmpinată de ropote de aplauze, solista fiind foarte îndrăgită de publicul din oraș. Ea arăta superb, într-o rochie de mătase de un albastru pronunțat, strânsă pe talie până la mijloc de unde se lăsa în falduri bogate până la glezne. Decolteul larg lăsa să se vadă salba de galbeni pe care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la cerșit nu pentru că ei o obligau, ci pentru că ea a vrut. Îmi spunea că o durea faptul că țiganii o iubeau mai mult decât o iubiseră ai ei. Tot cerșind, a ajuns și pe la casa unei doamne care a îndrăgit-o și până la urmă a hotărât, împreună cu soțul ei, s-o înfieze. Fetei îi părea rău să plece din șatră. Se învățase acolo și nici țiganii nu voiau s-o lase. Când li s-a explicat că e spre binele
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se va afla nici unul care să solicite plecarea în străinătate... poate doar ca turiști... De aceea i-am încredințat catedra tovarășului profesor Ciprian Popescu, de care sunt mai mult decât sigur că va obține rezultatele așteptate, că elevii l-au îndrăgit chiar de la primele ore și învață de zbârnâie româna la toate clasele. Țin să mai precizez că aceleași afirmații le-am făcut în tr-o manieră cât se poate de colegială și transparentă în cadrul colectivului nostru profesoral, când mi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
știam de cînd era mic. Fusesem bun prieten cu bunicul lui, care avea grijă de el mai mult decît un tată, deoarece din cauza veniturilor foarte mici, părinții lui lucrau aproape toată ziua ca să-și poată asigura cele necesare traiului. Îl Îndrăgisem văzînd cu cîtă seriozitate aborda orice problemă, o seriozitate pe care nu o observasem la mulți adulți și o sete de a cunoaște și Înțelege, mult superioară nu doar comparativ cu cei de vîrsta lui, ci poate chiar și față de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
și Coța. - Trebuie să te oprești la una, ca să ne putem număra galbenii trebuitori și după aceea să pornim la drum pețitorii. - Mai dragă decât toate mi-e... și făcu o pauză fără să pronunțe numele fetei pe care o îndrăgea ca pe un soare, și continuă... dar știu eu dacă o poți cumpăra, tată? Dacă ai tu atâția galbeni? - Tu spune numele fetei și apoi vom chibzui. Dacă n-om avea galbenii ce ni s-or cere, ne-om zălogi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și Vișinel cu o indiferență simulată. Nu rareori inima i se strângea de teama că într-o zi își va putea pierde copilului ei drag. În același timp avea un ochi mereu pus pe chipul lui Mihăiță pe care îl îndrăgise și ar fi vrut atât de mult, dacă nu avea cum să-i spună toate vorbele care le purta cu ea, măcar să-l îmbrățișeze! Acesta însă se depărta voit de ea găsind diferite preocupări în care îl antrena și pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
plece la șatră, unde i se părea că soarele răsărea mai devreme decât în oraș. El se simțea legat cu mii de fire nevăzute de șatră fiindcă, din primele clipe ale zorilor, o întâlnea pe Voica, fata pe care o îndrăgise nespus de mult, numai cu ea împletea deseori sumedenie de gânduri și vise... Se priveau minute în șir, neavând trebuință de cuvinte, socotindu-le ca fiind de prisos, căci în locul acestora vorbeau ochii... Se întâmpla ca uneori Vișinel, prins în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
seamă. Turist imbecil! Nici măcar n-am fotografiat ca americanii... „-Ai cugetat stîmb?”-mă întreabă Judecătorul. „-Srtîmb, părinte. Am schimbat formele și culorile între ele. Și binele a devenit rău și răul, salvare. Mi-a fost cruzimea o noblețe și-am îndrăgit magia, să pot schimba lumea, așa, pe placul meu.” „-Te-ai lăcomit?” „-La toate! Atît de mult pînă ce dulceața lor ma scîrbit silindu-mă să văd putreziciunea din mine.” Privesc în jur la bătrîni. Și mie mi-au apărut, parcă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
gardianul! Și încă plătit! Oare de ce o făcea? Ca să nu-și piardă o slujbă bună? Cine știe? Poate la început din cauza asta. Apoi din conștiinciozitatea unui funcționar corect. Apoi pentru că s-a obișnuit cu mine... Sau poate chiar m-a îndrăgit și voia să mă facă să renunț la planul meu macabru, încercând să mă convingă că «duminicile» sunt minunate... Sau că putem face șapte duminici pe săptămână... doar mi-a propus să relansăm împreună activitatea de fotografi... Sau poate mă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
plus, Sofron nu avea deloc spirit comercial. Se atașa de obiectele și cărțile pe care le achiziționa, refuzând să le mai vândă. Cerea prețuri exagerate sau îi convingea pe rarii cumpărători că sunt lucruri lipsite de valoare. Pe copil îl îndrăgise. Cât era ziua de lungă, îl urmărea cum devora cu privirea relicve și vechi obiecte insolite sau îl lăsa să citească tomuri groase, cu foile îngălbenite și sfoiegite. Când împlini 14 ani, Sofron îi găsi un post de ajutor de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a înțelege suferințele celor aflați în dificultate. Mă bucur că am dat ascultare sugestiei Marianei de a vă trimite cartea și mai ales că mi-ați cunoscut familia și în mod deosebit pe Mariana și Cosmin, pe care i-ați îndrăgit, de parcă ar face parte din propria familie. În final, la rândul meu, vă îmbrățișez cu stima și respectul ce am față de dvs. Semnat, Al. Mânăstireanu. Pe 30 martie a venit Sergiu Coloșenco și mi-a lăsat șase exemplare din revista
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
clătină din cap În semn că se va destăinui și continuă: - Aș fi vrut, poate, să-mi găsesc și eu În acest voiaj perechea potrivită. Trupul meu e făcut Însă În așa fel, și spiritul de-asemenea, Încât nu pot Îndrăgi pe nimeni. Am Încercat, mărturisi el, de atâtea ori să mă leg ba de o ființă, ba de alta, și de fiecare dată am dat greș. De altfel, e prea mult zgomot, prea multă vânzoleală În universul vostru. La voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
problema. Introduceți educarea, prin muncă, în toate școlile. Puneți elevii la muncă, de exemplu să planteze copaci pe toate locurile virane și în toate locurile posibile. Puneți elevii să îngrijească spațiile verzi, să se înfrățească cu natura și să o îndrăgească. Puneți elevii să facă curățenie. Noi (generația mea), după terminarea fiecărei clase de liceu, o lună de zile făceam practică agricolă, pliveam și prășeam culturi agricole. În fiecare toamnă și primăvară, noi plantam copaci: săpam gropi, plantam puieți și-i
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
văd cum se mai simte. — Mi-a povestit ce s-a întâmplat cu musafirul care acum o vizitează. Nu mai poate după ea. Parcă simte că vin la spital și chelălăie dacă nu-l iau. Musai să-l aduc. —A îndrăgit-o. Și ea îl iubește. La tine nu latră, deși te-a văzut prima dată, cum face când vede oameni străini, observă Elena. Am suflet bun. Să-i spui asta Ceciliei și mai ales c-o iubesc, îi șoptește Elenei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe cineva, că nu putem să ținem încuiat toată ziua și să nu dăm de vreun necaz. Așa, Lupaș, te-ai făcut rău? îl ia de ureche Elena. Păzește casa și zi și noapte, că de aceea poate l-a îndrăgit Alexandru. Mă bucur că sunt prieteni. Știi că înainte ne ascundeam de el ca să nu ne certe. Știi ce-a făcut alaltăieri? —Ce? — Niște copii care mergeau la școală s-au oprit la castanul din fața porții să se joace. Au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și s-a îndopat cu pastile toată seara, și-a spus că nu-i era frică de moarte. În versiunea mea, a murit după ce-am plecat acasă. Am vândut povestea în săptămâna următoare. Ultimul interviu cu o fostă vedetă îndrăgită de milioane de oameni din toată lumea. Un interviu luat cu doar câteva ore înainte ca vecinul să-l găsească mort, victima unei sinucideri. Peste încă o săptămână eram nominalizat la Premiul Pulitzer. După alte câteva îl câștigam. Sunt doar două mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu nunțile și Înmormântările la care fusese prezent, cu numele străzilor pe care locuise: Cetinska, Împărăteasa Milica, Gavrilo Princip, Regele Petru I, Prințul Miloš, Požeška, Kamenička, Brankova; numele autorilor de manuale, de geografie, de geometrie și planimetrie, titlurile unor cărți Îndrăgite de el: Împăratul munților 2, Stanko haiducul 3, Răscoala țărănească 4; liturghii, spectacole de circ, defilarea organizației șoimilor, serbări școlare, expoziții de desen (unde o acuarelă a tatei primise o mențiune din partea juriului). Aici este consemnată și ziua În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]