13,828 matches
-
un articol intitulat Bulgarii din Tulcea în cuprinsul căruia se aprecia că "nu se precizează absolut niciun fapt în greutatea prefectului de acolo [Tulcea, n.n], afară de cazul împărțirii colegiului electoral comunal, împărțire pe care prefectul, după legea Dobrogei, este îndreptățit a o face, după cum (...) va fi nevoit a o face (...) și prefectul de Constanța"2069. Ca urmare a acestui fapt, "pentru a se vedea cum stă chestiunea în privința școlilor bulgare, domnul ministru de Culte, l-a trimis în localitate pe
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
niciodată că toate aveau să-mi meargă de la început ca pe roate. Într-adevăr, întocmai după cum spun iezuiții, în Japonia credincioșii creștini sunt prigoniți, iar naifu și shōgunul nu sunt încântați de propovăduire. Însă, această stare de fapt nu ne îndreptățește pe noi să ne retragem și să lăsăm Japonia în mâinile credințelor păgâne și ale Diavolului. Propovăduirea și diplomația se aseamănă. Sunt precum cucerirea unui pământ străin. Ca și în diplomație, în munca de propovăduire, trebuie să te folosești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trecea, solii începeau să-și arate stânjeneala pe chip, după cum le era obiceiul. Însă, ascuțit la minte cum era, Matsuki nu se putu abține și stărui zicând că vrea un răspuns la scrisorile Stăpânului. — Eu, zise guvernatorul șovăind, nu sunt îndreptățit să răspund la aceste scrisori, dar desigur, vă făgăduiesc cu tărie că voi trimite vorbă la Madrid despre cererea dumneavoastră. Solii se uitară la mine uimiți. Pe chipurile lor se vedea limpede neliniștea. Mă priveau ca niște copii căutând ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
câștiguri din negoț și să le arătăm că avem gânduri pașnice. Pe de altă parte, ei ziceau că Sfântul Scaun păstrează tradiția de a nu se amesteca în treburile interne ale altor țări și că nici Papa însuși nu era îndreptățit să întoarcă hotărârea regelui Spaniei. La rândul meu, m-am împotrivit zicând că aceasta era o chestiune de propovăduire și că Sfinția Sa nu putea să-i lase de izbeliște pe credincioșii creștini din Japonia, rămași de acum și fără episcop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că încep să mă clatin în credința mea. Am pornit în toată această călătorie din dorința arzătoare de a face din Japonia un ținut al Domnului. Însă, nu cumva această dorință a fost pentru mine un prilej nimerit să-mi îndreptățească pofta meschină de cucerire ascunsă în suflet? Oare în adâncul inimii mele să nu fi fost nici un pic de ambiție că voi deveni cândva episcop al Japoniei ca să mișc după bunul meu plac Biserica din această țară? Iar acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În Ruili. Nu era sigur dacă nu cumva era În dezavantajul lui să se arate neinițiat. —Excelent. Vă dorim o ședere bună și fericită la noi. Între timp, și Dwight, și cățelușa Shih Tzu Își reveniseră suficient cât să-l Îndreptățească pe Harry să-i declare „scăpați de la moarte“. Fața lui Dwight prinsese acum culoarea algelor. Odată ajuns la hotel, s-a târât În pat, ajutat de Roxanne care i-a adus și un pahar cu apă fiartă, după cum Îi prescrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bruschețea, dar e de-a dreptul responsabilitatea ta să o faci. Când spunea „libertate“, Garrett se referea, desigur, la drepturile civile americane, nicidecum la legislația internațională, cum Îl făcuse să creadă pe afumatul Harry. Adevărul e că Harry era tot atât de Îndreptățit să-și exprime părerile În mod liber ca și orice alt cetățean birmanez, adică deloc. —Cuvintele tale vor ajunge la urechile a milioane și milioane de oameni, Îi zise Garrett, și exact genul ăsta de presiune Îți și dorești, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe aceștia, dar parcă și pe ceilalți până la un anumit punct.“ Am evitat această poziție. Cred că voi fi criticat din cauza abordării mele unilaterale. De la început regula a fost „să-mi instalez camerele de filmat“ într-un singur loc. Sunt îndreptățit să cred că o astfel de critică va fi constructivă. Mi-am dorit să scriu o carte în care cei intervievați să-și „cuibărească amintirile“ (nu înseamnă neapărat că am fost de partea lor). Am vrut să expun cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fața de ocări și de scuipări. 7. Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am rușinat, de aceea Mi-am făcut fața ca o cremene, știind că nu voi fi dat de rușine. 8. Cel ce Mă îndreptățește este aproape: Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfățișăm împreună!" Cine este potrivnicul Meu? Să înainteze spre Mine!" 9. Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osîndi? Într-adevăr, se prefac cu toții în zdrențe ca o haină: molia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
excedate, ajung să se confunde unele cu altele. Edificiul ridicat de maur pare de aproape un perete drept și nesfârșit, ca apoi să capete formă de cerc, însă nu unul obișnuit, căci . Categoriile lumii sensibile suportă o profundă alterare. Este îndreptățit Nietzsche să spună că unele experiențe scot omul de sub orice măsură, aruncându-l în confruntarea cu o făptură teribilă, monstruoasă. Iar într-o astfel de confruntare nonsensul pândește din ambele părți: (Dincolo de bine și de rău, § 146). Cei doi regi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din lumea modernă. După ce observă că Montaigne însuși a fost reținut de afirmația lui Cicero, Pascal o rescrie pentru sine (Cugetări, VI, 363). Probabil o consideră elocventă pentru maniera duplicitară în care gândesc oamenii, mai ales filozofii. Acest lucru îl îndreptățește să spună, într-o altă însemnare, că omul este un étrange monstre, un amestec între fiară și înger (VI, 406). Nu te poți aștepta atunci la gesturi prea limpezi din partea acestei făpturi, nici măcar când se pretinde un om învățat. Revin
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
maur pare de aproape un perete drept și nesfârșit, ca apoi să capete formă de cerc, însă nu unul obișnuit, căci „suprafața lui era atât de dilatată, încât nu se distingea curbura“. Categoriile lumii sensibile suportă o profundă alterare. Este îndreptățit Nietzsche să spună că unele experiențe scot omul de sub orice măsură, aruncândul în confruntarea cu o făptură teribilă, monstruoasă. Iar întro astfel de confrun tare nonsensul pândește din ambele părți: „Cel care se luptă cu monștrii să ia aminte, să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
din lumea modernă. După ce observă că Montaigne însuși a fost reținut de afirmația lui Cicero, Pascal o rescrie pentru sine (Cugetări, VI, 363). Probabil o consideră elocventă pentru maniera duplicitară în care gândesc oamenii, mai ales filozofii. Acest lucru îl îndreptățește să spună, întro altă însemnare, că omul este un étrange monstre, un amestec între fiară și înger (VI, 406). Nu te poți aștepta atunci la gesturi prea limpezi din partea acestei făpturi, nici măcar când se pretinde un om învățat. Revin însă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu este lipsită nici de autenticitate, nici de profunzime, însă ea pare pentru omul modern lipsită de autenticitate sau copilărească, pentru că este exprimată într-un limbaj cu care nu sîntem obișnuiți. Ca să revenim la ceea ce spuneam mai înainte, nu sîntem îndreptățiți să vedem în întoarcerea periodică în Timpul sacru al originii o respingere a lumii reale și o evadare în vis și imaginar. Dimpotrivă, și aici găsim obsesia ontologică, această trăsătură esențială a omului societăților primitive și arhaice. Pentru că, de fapt, dorința
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
totul conformă cu descrierea pe care Flavius Etius i-o deja făcuse la Ravena: era un adevărat roman, a cărei ținută - demnă de un senator de demult, cu părul tuns îngrijit, scurt și cârlionțat, și veșmintele elegante - l-ar fi îndreptățit, fără îndoială, să facă parte din rândurile demnitarilor de la curtea din Ravena. Prompt, ridică, la rândul său, dreapta: — îți aduc, împreună cu salutul meu, salutul lui Magister Officiorum și al lui Magister militum. Flavius Etius, în special, mă trimite să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zile. Așteaptă ajutoarele în fiecare zi și ele nu mai vin; iar ei se întreabă, cred, de fiecare dată de ce trebuie să rămânem aici să fim pavăză vizigoților și Aquitaniei. Ultimele sale cuvinte îl speriară pe Sebastianus, fiindcă păreau să îndreptățească temerile pe care i le dezvăluise Anianus cu privire la încrederea pe care puteau s-o aibă în alani și în căpetenia lor. Pesemne că Sangiban intuia câte ceva din ce gândea el, căci pe chipul său reapăru surâsul amar de mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceea ce ți-am spus este adevărat. - Ce înseamnă onoarea obișnuită pentru o superfemeie? Ea rămase calmă. - Dacă te-ai gândi la implicațiile refuzului tău de-a ucide pe cei ce vor veni să ne atace, vei înțelege că ceea ce ne îndreptățește faptele sunt intențiile noastre onorabile. Și, Lesley, trebuie să-ți spun ceva. Nu avusesem intenția, dar acum... Unul dintre cei doi copii pe care am făcut experiența a fost copilul nostru. Selecția s-a făcut din tot grupul și... i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau lucruri vivificate malefic. El este un mag care nu se cunoaște, un alchimist izbit de amnezie, dar străfulgerat de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
obicei până la poartă, vorbind cu însuflețire de vremea care "s-a făcut foarte frumoasă". Așadar, a înțeles perfect strategia mea ratată și m-a pedepsit. N-a uitat nici ,,programul de excursii", părăsit din cauza ei. Atitudinea ei de astăzi este îndreptățită în orice caz: dacă nu-i sunt indiferent, purtarea mea este enervantă; dacă îi sunt indiferent, e o manevră ridicolă. După amiază a plecat Haim Duvid. L-am întîlnit pe drum, într-o căruță modestă, cu doamna Sabina și cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un timp al viitorului, amintirile fiind o previziune a vieții, și nu un fapt consumat. Ele se reverifică în stările prezente ale autorului și sunt efecte, nu cauze, ale acestora. Ibrăileanu caută în memorie acele momente care îi "scuză" (îi îndreptățesc) anumite evoluții sufletești. În 1911, când scria aceste rânduri, scriitorul avea 40 de ani, acea critică vârstă care l-a dus nu departe de o dramă interioară, să-i spunem drama Adelei. Lucidul Ibrăileanu (moralist și intransigent față de devierile sociale
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Maiorul Huzum afișă o grimasă. “Atât eu cât și Maistrul am făcut presiuni asupra excrocului să comsimtă cineva să-l reprezinte În comisia de inventariere. A refuzat. Susține categoric: nimeni nu are dreptul să-i evalueze gestiunea, numai el e Îndreptățit să participe deoarece numai el cunoaște cum Îi este dispersată gestiunea iar oricare altă persoană o consideră nulă...!! Cu toată Împotrivirea sa Însă, am dat dispoziție șantierului să-mi prezinte situația financiară a gestiunii...!! Rămâne de văzut...!!” Maiorul Huzum, umplu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vor dispărea și ele, rămînd În urmă-i doar o scobitură adîncă ca o groapă fără fund... Aveam impresia că În loc de pantofi poartă mațe de pește Înghețat. Dar să mai așteptăm vreo jumătate de oră. Dacă așteptările Îmi vor fi Îndreptățite - și n-au nici un motiv să nu fie -, Își va face apariția și silueta de dincolo de perdele. Pe ea o pîndeam din alte motive decît pe cea de sub iarba uscată. Nu eu am ales-o pe ea, ci ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
citi sau auzi pe cineva vorbind despre O.S.C.E., ca, de altfel, și despre alte organizații internaționale, care au făcut, iar unele dintre ele fac încă istorie. Or, România continuă să fie membru al acestor organizații și românii ar fi îndreptățiți să cunoască ce face România în această calitate, fie și numai pentru a afla de ce continuă să plătească cotizații. Se spune că "tot ce este perisabil nu rămâne decât "simbol"". Deținerea de către România a Președinției O.S.C.E. act de politică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
statelor riverane, când prin această prezență insolită, nu numai navigația pe întregul curs navigabil al Dunării, ci și politica acestor state riverane? Federația Rusă, ca și orice alt stat neriveran la Dunăre (precum Suedia, Japonia, Chile și altele), nu este îndreptățită la mai mult decât la beneficiile pe care le presupune pur și simplu libertatea de navigație pe Dunăre, stabilită în urma internaționalizării ei și la ceea ce statele riverane au concedat; astfel, insinuarea ei, cu un tupeu tipic, ca stăpână veșnică în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]